închinat¹ sn [At: CORESI, EV. 163/22 / Pl: ~uri / E: închina] 1 Închinare (1). 2 (Îvr) Adăpostire. 3 (Îvr) Odihnă. 4 Închinare (4). 5 Rugă. 6 (Ccr) Rugăciune. 7 Adorare. 8 (Ccr) Devotament. 9 Consacrare. 10-13 Închinare (11-14). 14 (Ccr) Supunere. 15 Capitulare. 16 Subjugare. 17-27 Închinare (18-28). 28 Aprobare. 29 Salutare. 30 Acceptare. 31-32 Închinare (32-33). 33 Ofertă. 34 Dedicație. 35-38 Închinare (36-39). 39 Ofrandă. 40 Toast. 41 (Pex) Chefuire.

închinat², ~ă a [At: VARLAAM, C. 258/2 / Pl: ~ați, ~e / E: închina] 1 (Rar) Aplecat spre pământ. 2 (Îvr) Adăpostit. 3 (Îvr) Odihnit. 4 (Înv) Slăvit. 5 (Cu sens activ; d. oameni) Care și-a făcut rugăciunile. 6 (Înv; îs) Femeie ~ăFemeie care a fost la Sfântul mormânt. 7 Aplecat înaintea cuiva în semn de devotament. 8 (Pex) Devotat. 9 Consacrat. 10 Aplecat cu smerenie în fața cuiva în semn de supunere. 11 (Pex; d. oameni) Supus. 12 (D. o țară, o instituție etc.) Care și-a pierdut independența Si: subjugat. 13 Care a capitulat. 14 Care recunoaște suzeranitatea cuiva. 15 Care acceptă să fie vasal. 16 (D. un lucru) Predat în semn de supunere. 17 (D. oameni) Predat ca prizonier. 18 (D. oameni) Cu capul aplecat în semn de salut. 19 (D. paharul cu băutură) Ridicat în cinstea cuiva. 20 (Reg; fig; d. oameni) Afurisit.

ÎNCHINAT, -Ă, închinați, -te, adj. 1. Consacrat, dedicat; (despre pahare cu băutură) ciocnit și băut (în cinstea cuiva). 2. (În trecut) Care depindea de...; subjugat, supus; Mitropolia Moldaviei... pînă atunci era închinată la Ohrida. NEGRUZZI, S. I 240. ◊ Mănăstire închinată = mănăstire pusă în trecut sub jurisdicția unei mănăstiri din Orientul ortodox, care dispunea de veniturile ei.

ÎNCHINAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNCHINA. 2) pop. Care este puțin amețit (din cauza consumului de alcool); cherchelit; aghesmuit. /v. a închina

închinat a. consacrat: mănăstirile închinate, cele puse sub protecțiunea lavrelor din Orient.

închinát, -ă adj. Consacrat, dedicat. Mînăstire închinată, supusă protecțiuniĭ lavrelor din Orient.

ÎNCHINATU. 1. – calificativ dat celui care a făcut pelerinaj la Ierusalim. 2. Proschinitu b. (RI XI 206). < gr. προσϰυνήτης, cu același sens ca „hagi” și „închinător”, epitete din pomelnice (AO XIV 283).