9 definiții pentru îndeplinire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDEPLINIRE, îndepliniri, s. f. Acțiunea de a îndeplini și rezultatul ei; înfăptuire, executare; realizare. – V. îndeplini.

ÎNDEPLINIRE, îndepliniri, s. f. Acțiunea de a îndeplini și rezultatul ei; înfăptuire, executare; realizare. – V. îndeplini.

îndeplinire sf [At: BIBLIA (1688) 119/2 / Pl: ~ri / E: îndeplini] 1 (Înv) Realizare a unui scop. 2 (Înv; îlav) Întru toată ~a Cu totul. 3 (Înv; îal) Pretutindeni. 4 (Înv; îal) Cu desăvârșire. 5 Realizare. 6 Executare cu succes a unei sarcini. 7 (Iuz; îs) ~a planului de muncă Efectuare a planului de muncă la data fixată pentru aceasta. 8 (Îe) A duce la sau (întru) ~ A pune în aplicare Si: a executa.

ÎNDEPLINIRE, îndepliniri, s. f. Înfăptuire, executare, realizare, efectuare. Îndeplinirea planului cincinal ne va duce cu mult înainte pe calea înfloririi patriei noastre. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 3-4, 14. Este bine cunoscut faptul că îndeplinirea sarcinilor poate fi asigurată doar atunci cînd sarcina trasată este însoțită imediat de un control sistematic al executării. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2701. ◊ Expr. A aduce la (sau, învechit, întru) îndeplinire = a îndeplini. Am adus întru îndeplinire tot ceea ce ne-ați poroncit. CREANGĂ, P. 272.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndeplinire (desp. -de-pli-) s. f., g.-d. art. îndeplinirii; pl. îndepliniri

îndeplinire (-de-pli-) s. f., g.-d. art. îndeplinirii; pl. îndepliniri

îndeplinire s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. îndeplinirii; pl. îndepliniri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDEPLINIRE s. 1. v. executare. 2. împlinire, realizare, satisfacere, (rar) satisfacție. (~ dorinței cuiva.) 3. înfăptuire, realizare, (înv.) realizație. (~ misiunii primite.) 4. v. desfășurare. 5. v. efectuare. 6. aplicare, executare. (~ unei sentințe.)

ÎNDEPLINIRE s. 1. efectuare, executare, execuție, facere, împlinire, înfăptuire, realizare, săvîrșire, (înv.) săvîrșit. (~ unei lucrări.) 2. împlinire, realizare, satisfacere, (rar) satisfacție. (~ dorinței cuiva.) 3. înfăptuire, realizare, (înv.) realizație. (~ tuturor viselor.) 4. efectuare, executare, prestare, prestație. (~ unei munci utile.) 5. efectuare, executare, prestare. (~ serviciului militar.) 6. aplicare, executare. (~ unei sentințe.)

Intrare: îndeplinire
îndeplinire substantiv feminin
  • silabație: în-de-pli- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndeplinire
  • ‑ndeplinire
  • îndeplinirea
  • ‑ndeplinirea
plural
  • îndepliniri
  • ‑ndepliniri
  • îndeplinirile
  • ‑ndeplinirile
genitiv-dativ singular
  • îndepliniri
  • ‑ndepliniri
  • îndeplinirii
  • ‑ndeplinirii
plural
  • îndepliniri
  • ‑ndepliniri
  • îndeplinirilor
  • ‑ndeplinirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndeplinire, îndeplinirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a îndeplini și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îndeplinirea planului cincinal ne va duce cu mult înainte pe calea înfloririi patriei noastre. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 3-4, 14. DLRLC
    • format_quote Este bine cunoscut faptul că îndeplinirea sarcinilor poate fi asigurată doar atunci cînd sarcina trasată este însoțită imediat de un control sistematic al executării. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2701. DLRLC
    • chat_bubble A aduce la (sau, învechit, întru) îndeplinire = îndeplini. DLRLC
      sinonime: îndeplini
      • format_quote Am adus întru îndeplinire tot ceea ce ne-ați poroncit. CREANGĂ, P. 272. DLRLC
etimologie:
  • vezi îndeplini DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.