opțiuni
  • info

7 definiții pentru îndrăznire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDRĂZNIRE s. f. (Înv.) Îndrăzneală. – V. îndrăzni.

ÎNDRĂZNIRE s. f. (Înv.) Îndrăzneală. – V. îndrăzni.

îndrăznire sf [At: CORESI, EV. 326/13 / Pl: ~ri / E: îndrăzni] 1 Curaj. 2 Lipsă de sfială Si: îndrăznit1 (2). 3 Obrăznicie. 4 (Îlav) Cu ~ Cu curaj. 5 (Îal) Pe față Si: deschis. 6 (Înv) Faptă îndrăzneață Si: îndrăzneală (3), îndrăznit1 (4). 7 (Înv) Înfruntare a unei primejdii Si: îndrăznit1 (5). 8 (Înv) Trecere pe lângă cineva Si: îndrăzneală (2), îndrăznit1 (6). 9 (Înv) Speranță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndrăznire (înv.) s. f., g.-d. art. îndrăznirii

îndrăznire (înv.) s. f., g.-d. art. îndrăznirii

îndrăznire s. f., g.-d. art. îndrăznirii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDRĂZNIRE s. v. bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeție, temeritate.

îndrăznire s. v. BĂRBĂȚIE. BRAVURĂ. CURAJ. CUTEZANȚĂ. DÎRZENIE. ÎNCUMETARE. ÎNDRĂZNEALĂ. NEÎNFRICARE. SEMEȚIE. TEMERITATE.

Intrare: îndrăznire
îndrăznire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndrăznire
  • ‑ndrăznire
  • îndrăznirea
  • ‑ndrăznirea
plural
  • îndrăzniri
  • ‑ndrăzniri
  • îndrăznirile
  • ‑ndrăznirile
genitiv-dativ singular
  • îndrăzniri
  • ‑ndrăzniri
  • îndrăznirii
  • ‑ndrăznirii
plural
  • îndrăzniri
  • ‑ndrăzniri
  • îndrăznirilor
  • ‑ndrăznirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndrăznire, îndrăznirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi îndrăzni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.