17 definiții pentru înfățișare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFĂȚIȘARE, înfățișări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) înfățișa și rezultatul ei; prezentare, descriere, zugrăvire. ♦ (Jur.) Prezentare a unei persoane citate în fața unei autorități judiciare, a unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală; dezbatere în fața unei instanțe. ♦ Termen de judecată. 2. (Concr.) Aspect sub care se prezintă un lucru sau o ființă; configurație. [Var.: (reg.) înfățoșare s. f.] – V. înfățișa.

ÎNFĂȚIȘARE, înfățișări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) înfățișa și rezultatul ei; prezentare, descriere, zugrăvire. ♦ (Jur.) Prezentare a unei persoane citate în fața unei autorități judiciare, a unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală; dezbatere în fața unei instanțe. ♦ Termen de judecată. 2. (Concr.) Aspect sub care se prezintă un lucru sau o ființă; configurație. [Var.: (reg.) înfățoșare s. f.] – V. înfățișa.

înfățișare sf [At: CONACHI, P. 286 / V: (Mol) ~țoș~ / Pl: ări / E: înfățișa] 1 Prezentare în fața cuiva (1). 2 (Jur; înv) Punere față în față a inculpatului cu cel care-l învinuiește (2). 3 (Jur) Prezentare a unei persoane citate în fața unei autorități judiciare, a unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală. 4 (Jur) Dezbatere în fața unei instanțe. 5 Descriere cu ajutorul cuvintelor, al culorilor etc. Si: reprezentare, zugrăvire. 6 (Jur) Termen de judecată. 7 (Ccr) Aspect sub care se prezintă un lucru sau o ființă Si: chip, configurație.

ÎNFĂȚIȘARE, înfățișări, s. f. I. Acțiunea de a (se) înfățișa și rezultatul ei. 1. Prezentare, descriere, arătare. Înfățișarea veridică și concretă din punct de vedere istoric a realității în dezvoltarea ei revoluționară și educarea oamenilor muncii în spiritul socialismului sînt indisolubil legate de priceperea artistului de a alege fapte vii, esențiale, tipice. V. ROM. mai 1953, 206. 2. (Jur.) Prezentare în fața unei autorități judiciare (în special în fața unei instanțe de judecată) în urma unei citări sau a unei invitații; (concretizat) dezbatere în fața unei instanțe. Cînd veniră împricinații la înfățișare... ISPIRESCU, L. 277. ♦ Termen de judecată. A cîta înfățișare este? II. (Concretizat) Felul în care ni se arată un lucru sau o ființă; aspect, aparență, exterior. Avea mai mult înfățișarea unui lucru de artă decît a unui cal de ham. HOGAȘ, M. N. 10. Harap-Alb... are o înfățișare mult mai plăcută. CREANGĂ, P. 210. O frumoasă și sălbatică înfățișare are șesul lung care pornește de la Buhalnița și se pierde dincolo de satul Hangu. RUSSO, O. 104. – Variantă: înfățoșare (BART, S. M. 45) s. f.

înfățișare s. f. (arg. studențesc) Examen ◊ „Mâine am ultima și cea mai grea înfățișare din anul ăsta.” (C. Lupu în LL 3/72 p. 350)

ÎNFĂȚIȘARE ~ări f. 1) v. A ÎNFĂȚIȘA și A SE ÎNFĂȚIȘA. 2) Fel în care se înfățișează cineva sau ceva; aspect. Parcă a căpătat altă ~. 3) jur. Prezentare în fața unui organ judiciar. ~area lui la proces. /v. a (se) înfățișa

înfățișare f. 1. (re)prezentațiune; 2. comparițiune; 3. aparență, aspect.

înfățișáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a saŭ de a te înfățișa. Aspect, față, formă. Comparațiune, prezentare la judecată.

ÎNFĂȚOȘARE s. f. v. înfățișare.

ÎNFĂȚOȘARE s. f. v. înfățișare.

ÎNFĂȚOȘARE s. f. v. înfățișare.

înfățoșare sf vz înfățișare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfățișare s. f., g.-d. art. înfățișării; pl. înfățișări

înfățișare s. f., g.-d. art. înfățișării; pl. înfățișări

înfățișare s. f., g.-d. art. înfățișării; pl. înfățișări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFĂȚIȘARE s. 1. prezentare, venire, (fam.) înființare. (~ lui la proces.) 2. v. descriere. 3. arătare, expunere, istorisire, narare, povestire, prezentare, relatare, (rar) relație, (înv.) spunere. (~ faptelor.) 4. v. reprezentare. 5. v. reflectare. 6. v. imagine. 7. v. aspect. 8. v. configurație. 9. v. vedere. 10. v. fizionomie. 11. aspect, chip, imagine, ipostază, turnură. (Sub ce ~ se prezintă lucrurile?) 12. aspect, priveliște, (înv.) priveală, privire. (O ~ demnă de milă.) 13. aspect, față. (Parcă a căpătat altă ~.) 14. aspect, latură. (~ veselă a lucrurilor.)

ÎNFĂȚIȘARE s. 1. prezentare, venire, (fam.) înființare. (~ lui la proces, la miliție.) 2. descriere, expunere, prezentare, redare, zugrăvire, (rar) descripție, zugrăveală, (înv.) scriere, scrisoare. (~ stărilor de lucruri, într-un roman.) 3. arătare, expunere, istorisire, narare, povestire, prezentare, relatare, (rar) relație, (înv.) spunere. (~ faptelor.) 4. arătare, redare, reprezentare. (~ unui grup de muncitori, într-un tablou.) 5. oglindire, reflectare, reprezentare. (~ realității în artă.) 6. imagine, reprezentare, viziune, (înv.) vedenie, (fig.) icoană, oglindă. (~ unor vremuri apuse.) 7. aspect, fason. (Case cu ~ turcească.) 8. aspect, configurație, conformație, fizionomie, formă, profil, structură, (rar) făptură. (~ terenului, a văii.) 9. aspect, chip, făptură, vedere. (Frumos la ~.) 10. aer, aspect, chip, expresie, față, figură, fizionomie, mină, obraz, (înv. și pop.) boi, (reg.) săbaș, (înv.) schimă, vedere, (fam.) mutră. (Are o ~ mulțumită.) 11. aspect, chip, imagine, ipostază, turnură. (Sub ce ~ se prezintă lucrurile?) 12. aspect, priveliște, (înv.) priveală, privire. (O ~ demnă de milă.) 13. aspect, latură. (~ veselă a lucrurilor.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

înfățișare, înfățișări s. f. (stud.) examen.

a avea înfățișări expr. (stud.) a avea examen

Intrare: înfățișare
înfățișare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfățișare
  • ‑nfățișare
  • înfățișarea
  • ‑nfățișarea
plural
  • înfățișări
  • ‑nfățișări
  • înfățișările
  • ‑nfățișările
genitiv-dativ singular
  • înfățișări
  • ‑nfățișări
  • înfățișării
  • ‑nfățișării
plural
  • înfățișări
  • ‑nfățișări
  • înfățișărilor
  • ‑nfățișărilor
vocativ singular
plural
înfățoșare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfățoșare
  • ‑nfățoșare
  • înfățoșarea
  • ‑nfățoșarea
plural
  • înfățoșări
  • ‑nfățoșări
  • înfățoșările
  • ‑nfățoșările
genitiv-dativ singular
  • înfățoșări
  • ‑nfățoșări
  • înfățoșării
  • ‑nfățoșării
plural
  • înfățoșări
  • ‑nfățoșări
  • înfățoșărilor
  • ‑nfățoșărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfățișare, înfățișărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) înfățișa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Înfățișarea veridică și concretă din punct de vedere istoric a realității în dezvoltarea ei revoluționară și educarea oamenilor muncii în spiritul socialismului sînt indisolubil legate de priceperea artistului de a alege fapte vii, esențiale, tipice. V. ROM. mai 1953, 206. DLRLC
    • 1.1. științe juridice Prezentare a unei persoane citate în fața unei autorități judiciare, a unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală; dezbatere în fața unei instanțe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cînd veniră împricinații la înfățișare... ISPIRESCU, L. 277. DLRLC
    • 1.2. Termen de judecată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A cîta înfățișare este? DLRLC
  • 2. concretizat Aspect sub care se prezintă un lucru sau o ființă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Avea mai mult înfățișarea unui lucru de artă decît a unui cal de ham. HOGAȘ, M. N. 10. DLRLC
    • format_quote Harap-Alb... are o înfățișare mult mai plăcută. CREANGĂ, P. 210. DLRLC
    • format_quote O frumoasă și sălbatică înfățișare are șesul lung care pornește de la Buhalnița și se pierde dincolo de satul Hangu. RUSSO, O. 104. DLRLC
etimologie:
  • vezi înfățișa DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.