înfășurat¹ sn [At: DA / Pl: ~uri / E: înfășură] 1 Înfășurare (1). 2 (Fig) Învăluire. 3 Încolăcire. 4 Înfășurare (4).

înfășurat², ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 35 / V: ~șor~ / Pl: ~ați, ~e / E: înfășură] 1 Care este acoperit strâns de jur-împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc. 2 (Fig) Învăluit. 3 Încolăcit. 4 (Fam; irn; d. ființe) Care se învârte fără rost în preajma cuiva sau a ceva. 5 (Fig) Musculos. 6 Care lucrează încet, fără spor Si: mocăit.

înfășorat, ~ă a vz înfășurat

ÎNFĂȘURAT adj. 1. v. încolăcit. 2. v. încins. 3. v. învelit.

ÎNFĂȘURAT s. v. încingere.

ÎNFĂȘURAT adj. 1. încolăcit, învălătucit. (Un obiect flexibil ~.) 2. încins. (Cu brîul ~.) 3. acoperit, învelit, (pop.) învăluit, (înv.) învăscut. (Un copil ~.)

ÎNFĂȘURAT s. încingere, încins, înfășurare, strîngere, strîns. (~ brîului în talie.)