înghițit, ~ă a [At: COȘBUC, AE. 14 / Pl: ~iți, ~e / E: înghiți] 1 Introdus în esofag prin înghițire (1). 2 (Pex) Mâncat. 3 (Pex) Absorbit. 4 (Fig) Dispărut. 5 (Fig) Suportat. 6 (Fig) Ascuns. 7 (Fig; d. un sentiment) Reprimat. 8 (D. cuvinte, silabe) Omis. 9 (D. aer, fum) Inhalat. 10 (D. avere) Risipit. 11 (D. avere) Însușit de altcineva. 12 Înconjurat din toate părțile. 13 (D. un text) Citit cu repeziciune. 14 (D. manifestări de tristețe, de bucurie) Reținut. 15 (Fig) Făcut împotriva voinței.