16 definiții pentru îngloda

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGLODA, înglodez, vb. I. Refl. A se înfunda în noroi (fără a mai putea ieși); a se înnămoli, a se împotmoli. ♦ Fig. A face multe datorii. [Var.: (înv.) înglodi vb. IV] – În + glod.

ÎNGLODA, înglodez, vb. I. Refl. A se înfunda în noroi (fără a mai putea ieși); a se înnămoli, a se împotmoli. ♦ Fig. A face multe datorii. [Var.: (înv.) înglodi vb. IV] – În + glod.

îngloda [At: NECULCE, ap. LET. II, 288/18 / Pzi: ~dez, (înv) înglod / E: în + glod] 1-2 vtr (Reg) A (se) înfunda în noroi, fără a mai putea ieși Si: a (se) înnămoli, a (se) împotmoli. 3 vr (Fig; îe) A se ~ în datorii A face multe datorii, fără a le mai putea plăti.

ÎNGLODA, înglodez, vb. I. Refl. A se cufunda în noroi (fără a mai putea ieși); a se împotmoli, a se înnămoli. Cîți venea... să sară, toți pica într-acel glod și se îngloda. SBIERA, P. 41. Și se răstoarnă carul și rău se-nglodează bătrînul. EMINESCU, O. IV 198. Un loc... plin de mlaștine colo de vale.Unde mi se înglodaseră roțile? – Așa. NEGRUZZI, S. I 184. ♦ Fig. (De obicei determinat prin «în datorii») A se băga în datorii care nu mai pot fi plătite; a-și face foarte multe datorii. De ani de zile muncim vara întreagă pe lanurile boierești... și pe an ce trece ne găsim tot mai înglodați în datorii. MIRONESCU, S. A. 27. În cîțiva ani nu s-a făcut nemic, ne-am înglodat la curte pe niște popușoi stricați. CONTEMPORANUL, VII 506. ◊ Tranz. fact. M-ai înglodat în datorii pîn-în urechi. ALECSANDRI, T. 1016. – Variantă: (învechit) înglodi (KOGĂLNICEANU, S. 213) vb. IV.

A ÎNGLODA ~ez tranz. înv. A face să se înglodeze. /în + glod

A SE ÎNGLODA mă ~ez intranz. pop. 1) (despre vehicule, oameni etc.) A intra adânc în glod (fără a putea înainta); a se înnămoli; a se înfunda. 2) fig. A nu putea ieși dintr-o dificultate; a se încurca (rău); a se împotmoli. /în + glod

înglodà v. 1. a intra în glod; 2. fig. a înfundă: a se îngloda în datorii.

ÎNGLODI vb. IV v. îngloda.

înglodéz v. tr. (d. glog). Est. Afund în glod: am înglodat caru. V. refl. Mă afund, intru în glod: m’am înglodat pe acest drum răŭ. Fig. A te îngloda în datoriĭ, a intra în marĭ datoriĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îngloda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înglodez, 3 înglodea; conj. prez. 1 sg. să înglodez, 3 să înglodeze

îngloda (a ~) vb., ind. prez. 3 înglodea

îngloda vb., ind. prez. 1 sg. înglodez, 3 sg. și pl. înglodea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGLODA vb. a se împotmoli, a se înnămoli, a se nămoli, a se noroi, (rar) a se înnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se întina. (Căruța s-a ~ în drum.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îngloda, înglod, vb. refl. – 1. A se înfunda în noroi; a se împotmoli. 2. (fig.) A face datorii. – Din în- + glod „noroi” (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: îngloda
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngloda
  • ‑ngloda
  • înglodare
  • ‑nglodare
  • înglodat
  • ‑nglodat
  • înglodatu‑
  • ‑nglodatu‑
  • înglodând
  • ‑nglodând
  • înglodându‑
  • ‑nglodându‑
singular plural
  • înglodea
  • ‑nglodea
  • înglodați
  • ‑nglodați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înglodez
  • ‑nglodez
(să)
  • înglodez
  • ‑nglodez
  • înglodam
  • ‑nglodam
  • înglodai
  • ‑nglodai
  • înglodasem
  • ‑nglodasem
a II-a (tu)
  • înglodezi
  • ‑nglodezi
(să)
  • înglodezi
  • ‑nglodezi
  • înglodai
  • ‑nglodai
  • înglodași
  • ‑nglodași
  • înglodaseși
  • ‑nglodaseși
a III-a (el, ea)
  • înglodea
  • ‑nglodea
(să)
  • înglodeze
  • ‑nglodeze
  • îngloda
  • ‑ngloda
  • înglodă
  • ‑nglodă
  • înglodase
  • ‑nglodase
plural I (noi)
  • înglodăm
  • ‑nglodăm
(să)
  • înglodăm
  • ‑nglodăm
  • înglodam
  • ‑nglodam
  • înglodarăm
  • ‑nglodarăm
  • înglodaserăm
  • ‑nglodaserăm
  • înglodasem
  • ‑nglodasem
a II-a (voi)
  • înglodați
  • ‑nglodați
(să)
  • înglodați
  • ‑nglodați
  • înglodați
  • ‑nglodați
  • înglodarăți
  • ‑nglodarăți
  • înglodaserăți
  • ‑nglodaserăți
  • înglodaseți
  • ‑nglodaseți
a III-a (ei, ele)
  • înglodea
  • ‑nglodea
(să)
  • înglodeze
  • ‑nglodeze
  • înglodau
  • ‑nglodau
  • îngloda
  • ‑ngloda
  • înglodaseră
  • ‑nglodaseră
verb (VT401)
Tranzitiv cf. glodi.
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înglodi
  • ‑nglodi
  • înglodire
  • ‑nglodire
  • înglodit
  • ‑nglodit
  • îngloditu‑
  • ‑ngloditu‑
  • înglodind
  • ‑nglodind
  • înglodindu‑
  • ‑nglodindu‑
singular plural
  • înglodește
  • ‑nglodește
  • înglodiți
  • ‑nglodiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înglodesc
  • ‑nglodesc
(să)
  • înglodesc
  • ‑nglodesc
  • înglodeam
  • ‑nglodeam
  • înglodii
  • ‑nglodii
  • înglodisem
  • ‑nglodisem
a II-a (tu)
  • înglodești
  • ‑nglodești
(să)
  • înglodești
  • ‑nglodești
  • înglodeai
  • ‑nglodeai
  • înglodiși
  • ‑nglodiși
  • înglodiseși
  • ‑nglodiseși
a III-a (el, ea)
  • înglodește
  • ‑nglodește
(să)
  • înglodească
  • ‑nglodească
  • înglodea
  • ‑nglodea
  • înglodi
  • ‑nglodi
  • înglodise
  • ‑nglodise
plural I (noi)
  • înglodim
  • ‑nglodim
(să)
  • înglodim
  • ‑nglodim
  • înglodeam
  • ‑nglodeam
  • înglodirăm
  • ‑nglodirăm
  • înglodiserăm
  • ‑nglodiserăm
  • înglodisem
  • ‑nglodisem
a II-a (voi)
  • înglodiți
  • ‑nglodiți
(să)
  • înglodiți
  • ‑nglodiți
  • înglodeați
  • ‑nglodeați
  • înglodirăți
  • ‑nglodirăți
  • înglodiserăți
  • ‑nglodiserăți
  • înglodiseți
  • ‑nglodiseți
a III-a (ei, ele)
  • înglodesc
  • ‑nglodesc
(să)
  • înglodească
  • ‑nglodească
  • înglodeau
  • ‑nglodeau
  • înglodi
  • ‑nglodi
  • înglodiseră
  • ‑nglodiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngloda, înglodezverb

  • 1. A se înfunda în noroi (fără a mai putea ieși); a se înnămoli, a se împotmoli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cîți venea... să sară, toți pica într-acel glod și se îngloda. SBIERA, P. 41. DLRLC
    • format_quote Și se răstoarnă carul și rău se-nglodează bătrînul. EMINESCU, O. IV 198. DLRLC
    • format_quote Un loc... plin de mlaștine colo de vale. – Unde mi se înglodaseră roțile? – Așa. NEGRUZZI, S. I 184. DLRLC
    • 1.1. figurat A face multe datorii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote De ani de zile muncim vara întreagă pe lanurile boierești... și pe an ce trece ne găsim tot mai înglodați în datorii. MIRONESCU, S. A. 27. DLRLC
      • format_quote În cîțiva ani nu s-a făcut nemic, ne-am înglodat la curte pe niște popușoi stricați. CONTEMPORANUL, VII 506. DLRLC
      • format_quote tranzitiv factitiv M-ai înglodat în datorii pîn-în urechi. ALECSANDRI, T. 1016. DLRLC
etimologie:
  • În + glod DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.