înmulțit², ~ă a [At: (a. 1768) URICARIUL, I, 340/2 / Pl: ~iți, -e / E: înmulți] 1 Mărit (cantitativ sau) numeric. 2 Reprodus. 3 Bogat. 4 (Mat) Care a fost supus operației de înmulțire (5).

ÎNMULȚIT, -Ă, înmulțiți, -te, adj. Sporit, mărit. În pulberea lunii cîntecul se înălța înmulțit parcă. SADOVEANU, O. VI 331.

înmulți [At: GCR. I, 35/6 / Pzi: -țese / E: în- + mult] 1-4 vtr A (se) mări (numeric sau) cantitativ. 5-6 vtr (D. animale, plante) A (se) reproduce. 7 vt (Înv) A îmbogăți. 8 vt (Mat) A face operația înmulțirii. 9-10 vtr (Înv; fig; d. jale, mizerie, greutăți etc.) A (se) mări. 11 vt (Înv; fig; d. întâmplări) A expune pe larg.

ÎNMULȚI, înmulțesc, vb. IV. Refl. 1. A se face mai mult, a spori, a se mări numeric sau cantitativ. Pe încetul aste feude se înmulțiră. NEGRUZZI, S. I 273. ◊ Tranz. Știe înmulți, iar nu răsipi averea. SBIERA, P. 218. ♦ Tranz. (Folosit și absolut) A face operația înmulțirii, a multiplica. Copilul a învățat să înmulțească. 2. (Despre viețuitoare) A produce indivizi noi din aceeași specie, a se reproduce. Peștii se înmulțesc prin icre. Feriga se înmulțește prin spori.

A ÎNMULȚI ~esc tranz. 1) A face să se înmulțească. 2) (numere) A mări de atâtea ori de câte ori indică alt număr; a multiplica. /în + mult

A SE ÎNMULȚI se ~ește intranz. 1) A crește cantitativ sau numeric; a deveni mai mult (mulți); a se multiplica. 2) (despre organisme) A-și mări numărul de exemplare ale speciei prin generare; a se reproduce; a prolifera. /în + mult

înmulțì v. 1. a augmenta numărul, cantitatea; 2. Aritm. a face o înmulțire; 3. a spori prin naștere: creșteți și vă înmulțiți. [V. mult].

înmulțésc v. tr. (d. mult). Măresc, multiplic o cantitate, un număr: a înmulți jandarmiĭ ruralĭ. Aritm. Măresc un număr de atîtea orĭ cîte unitățĭ se află într’al doilea număr. V. refl. Cresc, sporesc în cantitate orĭ în număr: Jidaniĭ s’aŭ înmulțit grozav în România. – Și îmulțesc. Vechĭ și mulțesc.

înmulți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmulțesc, imperf. 3 sg. înmulțea; conj. prez. 3 să înmulțească

înmulți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmulțesc, imperf. 3 sg. înmulțea; conj. prez. 3 sg. și pl. înmulțească

înmulțesc, -țeam 1 imp., -țit prt.

ÎNMULȚI vb. 1. (MAT.) a multiplica. 2. a mări. (A ~ de patru ori o sumă.) 3. a crește, a se mări, a se ridica, a spori, a se urca, (înv.) a se mulți, a prisosi, a se umnoji. (S-a ~ numărul participanților.) 4. v. îndesi. 5. v. reproduce. 6. v. reproduce. 7. v. prăsi.

ÎNMULȚI vb. 1. (MAT.) a multiplica. 2. a mări. (A ~ de patru ori o sumă.) 3. a crește, a se mări, a se ridica, a spori, a se urca, (înv.) a se mulți, a prisosi, a se umnoji. (A se ~ numărul participanților.) 4. a crește, a se îndesi, a se îngroșa, a spori. (Rîndurile s-au ~.) 5. a se prăsi, a procrea, a se reproduce, (înv. și reg.) a se plodi, (reg.) a se puiți, (Mold.) a se puiezi, (înv.) a se propaga. (Cum se ~ aceste animale?) 6. a (se) reproduce, (pop.) a (se) împuia, (înv. și reg.) a (se) plodi. (Se ~ prin ouă.) 7. (fig.) a se prăsi. (S-au ~ buruienile.)

A (se) înmulți ≠ a (se) împuțina