17 definiții pentru înnoda

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNODA, înnod, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face un nod la ceva; a (se) lega, a (se) uni printr-un nod. ◊ Expr. (Refl.) A se înnoda la vorbă = a se porni pe vorbă; a se așterne la vorbă, la taifas. 2. Tranz. Fig. A agonisi. ♦ A improviza, a înjgheba. – În + nod.

ÎNNODA, înnod, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face un nod la ceva; a (se) lega, a (se) uni printr-un nod. ◊ Expr. (Refl.) A se înnoda la vorbă = a se porni pe vorbă; a se așterne la vorbă, la taifas. 2. Tranz. Fig. A agonisi. ♦ A improviza, a înjgheba. – În + nod.

înnoda [At: ANON. CAR. / S și: îno~ / Pzi: înnod / E: în- + nod] 1-2 vtr (C. i. ața, funia etc.) A (se) face un nod la ceva. 3-4 vtr (Fig) A (se) împerechea. 5 vr (Îe) A se ~ la vorbă (sau la ceartă) A se certa. 6 vr (Îae) A se porni la vorbă. 7 vr (Îe) A-i se ~ cuiva tusea-n gât A-l apuca tușea. 8 vt (Fig) A agonisi. 9 vt A lega fixând cu un nod. 10 vt (Fam) A improviza. 11 vr (Îe) A se ~ (cu cineva) A începe o relație de dragoste cu cineva.

ÎNNODA, înnod, vb. I. Tranz. 1. A face un nod (sau mai multe) la o sfoară sau la alt material flexibil; a uni două bucăți de material flexibil printr-un nod; a înnădi. Se plecă în jos, se prefăcu că-și înnoadă mai bine sfoara de la o opincă. CAMILAR, TEM. 29. Prefăcîndu-se că îi caută în cap, îi înnodă două vițe de păr, fără să știe el. ISPIRESCU, L. 381. Mergînd lîngă vergele înnoadă un fir rupt Și repede țăranca s-apucă de țesut. BELDICEANU, P. 68. Sfoara-n nouă că-ndoia, Ca arcanul o-nnoda Și ca lanțul O făcea. TEODORESCU, P. P. 540. ◊ Refl. pas. Părul castaniu era pieptănat lins peste tîmple și o coadă groasă se înnoda la ceafă. SADOVEANU, O. I 407. ♦ Refl. (Despre fire, sfori) A căpăta un nod, prin formarea unui ochi și strîngerea lui. ◊ Fig. [Oamenii] se risipiseră pe drumurile lungi ale cîmpiei ce se înnodau în dosul gării. DUMITRIU, B. F. 10. ◊ Expr. A se înnoda la vorbă (sau la ceartă) sau (tranz.) a-și înnoda vorbele = a se prinde la ceartă, a începe cearta; a se certa. De nebun și de muierea rea fiece înțelept fuge Și nu se înnoadă la ceartă. PANN, P. V. I 169. Sus pe rămurele Două păsărele Ceartă-mi-se ceartă, Vorbele-și înnoadă. TEODORESCU, P. P. 457. 2. Fig. A încropi, a agonisi. Patruzeci și opt de ani a muncit pe brînci, cu rîvnă, însă n-a putut să înnoade nimic. SAHIA, N. 94. ♦ A înjgheba, a închipui, a alcătui. Prietenii îl găsiră, pe cînd înnoda altă carte în bojdeucă, îmbrăcat numai într-o cămașă de pînză albăstrie. CĂLINESCU, I. C. 139. – Variantă: (regional) noda (TEODORESCU, P. P. 382) vb. I.

A ÎNNODA înnod tranz. 1) (capete de ață, sfori, funii) A uni printr-un nod; a lega. 2) fig. A aduna greu, puțin câte puțin; a sclipui; a înjgheba; a agonisi. ~ ceva avere. 3) A face să se înnoade. /<lat. innodare

A SE ÎNNODA se înnoa intranz. (despre ațe, sfori, funii) A se încâlci formând un nod (sau mai multe). ◊ ~ la vorbă (sau la ceartă) a se pune pe ceartă. /<lat. innodare

înnodà v. 1. a (se) face nod; 2. fig. a lega laolaltă: nu poate înnoda două idei; 3. a se pune în cârd cu cineva: nu se înnoadă la ceartă cu voinicul PANN. [Lat. INNODARE].

înód, a v. tr. (lat. in-nódo, -áre, a înoda, d. nodus, nod; it. innodare, pv. nozar, fr. nouer, cat. nuar. – Înoadă; să înoade. V. dez-nod). Leg formînd un nod: a înoda o frînghie. Fig. Unesc: nu poate înoda ideĭ. Formez, stabilesc: a înoda o intrigă într’o pĭesă teatrală. – Și înnod. Vechĭ a nuda (cînd e acc. pe sufix).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înnoda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înnod, 2 sg. înnozi, 3 înnoa; conj. prez. 1 sg. să înnod, 3 să înnoade; imper. 2 sg. afirm. înnoa

înnoda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înnod, 2 sg. înnozi, 3 înnoa

înnoda vb., ind. prez. 1 sg. înnod, 3 sg. și pl. înnoadă, perf. s. 1 sg. înnodai

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNNODA vb. a lega. (A ~ o sfoară.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

noda, nod, vb. I (înv. și pop.) a înnoda.

Intrare: înnoda
verb (VT59)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnoda
  • ‑nnoda
  • înnodare
  • ‑nnodare
  • înnodat
  • ‑nnodat
  • înnodatu‑
  • ‑nnodatu‑
  • înnodând
  • ‑nnodând
  • înnodându‑
  • ‑nnodându‑
singular plural
  • înnoa
  • ‑nnoa
  • înnodați
  • ‑nnodați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnod
  • ‑nnod
(să)
  • înnod
  • ‑nnod
  • înnodam
  • ‑nnodam
  • înnodai
  • ‑nnodai
  • înnodasem
  • ‑nnodasem
a II-a (tu)
  • înnozi
  • ‑nnozi
(să)
  • înnozi
  • ‑nnozi
  • înnodai
  • ‑nnodai
  • înnodași
  • ‑nnodași
  • înnodaseși
  • ‑nnodaseși
a III-a (el, ea)
  • înnoa
  • ‑nnoa
(să)
  • înnoade
  • ‑nnoade
  • înnoda
  • ‑nnoda
  • înnodă
  • ‑nnodă
  • înnodase
  • ‑nnodase
plural I (noi)
  • înnodăm
  • ‑nnodăm
(să)
  • înnodăm
  • ‑nnodăm
  • înnodam
  • ‑nnodam
  • înnodarăm
  • ‑nnodarăm
  • înnodaserăm
  • ‑nnodaserăm
  • înnodasem
  • ‑nnodasem
a II-a (voi)
  • înnodați
  • ‑nnodați
(să)
  • înnodați
  • ‑nnodați
  • înnodați
  • ‑nnodați
  • înnodarăți
  • ‑nnodarăți
  • înnodaserăți
  • ‑nnodaserăți
  • înnodaseți
  • ‑nnodaseți
a III-a (ei, ele)
  • înnoa
  • ‑nnoa
(să)
  • înnoade
  • ‑nnoade
  • înnodau
  • ‑nnodau
  • înnoda
  • ‑nnoda
  • înnodaseră
  • ‑nnodaseră
verb (VT59)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • noda
  • nodare
  • nodat
  • nodatu‑
  • nodând
  • nodându‑
singular plural
  • noa
  • nodați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nod
(să)
  • nod
  • nodam
  • nodai
  • nodasem
a II-a (tu)
  • nozi
(să)
  • nozi
  • nodai
  • nodași
  • nodaseși
a III-a (el, ea)
  • noa
(să)
  • noade
  • noda
  • nodă
  • nodase
plural I (noi)
  • nodăm
(să)
  • nodăm
  • nodam
  • nodarăm
  • nodaserăm
  • nodasem
a II-a (voi)
  • nodați
(să)
  • nodați
  • nodați
  • nodarăți
  • nodaserăți
  • nodaseți
a III-a (ei, ele)
  • noa
(să)
  • noade
  • nodau
  • noda
  • nodaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înnoda, înnodverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) face un nod la ceva; a (se) lega, a (se) uni printr-un nod. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se plecă în jos, se prefăcu că-și înnoadă mai bine sfoara de la o opincă. CAMILAR, TEM. 29. DLRLC
    • format_quote Prefăcîndu-se că îi caută în cap, îi înnodă două vițe de păr, fără să știe el. ISPIRESCU, L. 381. DLRLC
    • format_quote Mergînd lîngă vergele înnoadă un fir rupt Și repede țăranca s-apucă de țesut. BELDICEANU, P. 68. DLRLC
    • format_quote Sfoara-n nouă că-ndoia, Ca arcanul o-nnoda Și ca lanțul O făcea. TEODORESCU, P. P. 540. DLRLC
    • format_quote pasiv Părul castaniu era pieptănat lins peste tîmple și o coadă groasă se înnoda la ceafă. SADOVEANU, O. I 407. DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre fire, sfori) A căpăta un nod, prin formarea unui ochi și strângerea lui. DLRLC
      • format_quote figurat [Oamenii] se risipiseră pe drumurile lungi ale cîmpiei ce se înnodau în dosul gării. DUMITRIU, B. F. 10. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A se înnoda la vorbă = a se porni pe vorbă; a se așterne la vorbă, la taifas. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A se înnoda la vorbă (sau la ceartă) sau (tranzitiv) a-și înnoda vorbele = a se prinde la ceartă, a începe cearta; a se certa. DLRLC
      sinonime: certa
      • format_quote De nebun și de muierea rea fiece înțelept fuge Și nu se înnoadă la ceartă. PANN, P. V. I 169. DLRLC
      • format_quote Sus pe rămurele Două păsărele Ceartă-mi-se ceartă, Vorbele-și înnoadă. TEODORESCU, P. P. 457. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat Agonisi, încropi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Patruzeci și opt de ani a muncit pe brînci, cu rîvnă, însă n-a putut să înnoade nimic. SAHIA, N. 94. DLRLC
    • 2.1. Alcătui, improviza, sclipui, închipui, înjgheba. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Prietenii îl găsiră, pe cînd înnoda altă carte în bojdeucă, îmbrăcat numai într-o cămașă de pînză albăstrie. CĂLINESCU, I. C. 139. DLRLC
etimologie:
  • În + nod DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.