opțiuni
  • info

6 definiții pentru înstărit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSTĂRIT, -Ă, înstăriți, -te, adj. Cu stare, bogat, avut, chivernisit. – V. înstări.

ÎNSTĂRIT, -Ă, înstăriți, -te, adj. Cu stare, bogat, avut, chivernisit. – V. înstări.

înstărit, ~ă a [At: I. IONESCU, D. 380 / Pl: ~iți, ~e / E: înstări] Bogat.

ÎNSTĂRIT, -Ă, înstăriți, -te, adj. Cu stare, bogat, avut. Gospodărie colectivă înstărită.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNSTĂRIT adj. 1. v. bogat. 2. avut, bogat, situat, (pop.) chiabur, cuprins, (reg.) bănos, (Transilv.) găzdac, (prin Munt.) taxidit. (Țăran ~.)

ÎNSTĂRIT adj. 1. bogat, căpătuit, chivernisit, îmbogățit, înavuțit, pricopsit, (pop. și depr.) ajuns. (Un om ~.) 2. avut, bogat, situat, (pop.) chiabur, cuprins, (reg.) bănos, (Transilv.) găzdac, (prin Munt.) taxidit. (Țăran ~.)

Înstărit ≠ nevoiaș

Intrare: înstărit
înstărit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înstărit
  • ‑nstărit
  • înstăritul
  • înstăritu‑
  • ‑nstăritul
  • ‑nstăritu‑
  • înstărită
  • ‑nstărită
  • înstărita
  • ‑nstărita
plural
  • înstăriți
  • ‑nstăriți
  • înstăriții
  • ‑nstăriții
  • înstărite
  • ‑nstărite
  • înstăritele
  • ‑nstăritele
genitiv-dativ singular
  • înstărit
  • ‑nstărit
  • înstăritului
  • ‑nstăritului
  • înstărite
  • ‑nstărite
  • înstăritei
  • ‑nstăritei
plural
  • înstăriți
  • ‑nstăriți
  • înstăriților
  • ‑nstăriților
  • înstărite
  • ‑nstărite
  • înstăritelor
  • ‑nstăritelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înstărit, înstărităadjectiv

etimologie:
  • vezi înstări DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.