17 definiții pentru întâmplare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTÂMPLARE, întâmplări, s. f. Acțiunea de a se întâmpla și rezultatul ei. 1. Ceea ce se întâmplă; fapt, eveniment. ♦ Peripeție; aventură (neplăcută). 2. Ceea ce se petrece în mod incidental; hazard. ◊ Loc. adv. Din întâmplare = incidental. La întâmplare sau la (ori în) voia întâmplării = în voia sorții; într-o doară, la nimereală. (Pop.) La toată întâmplarea = în orice caz. (Pop.) De o (sau pentru orice) întâmplare = pentru orice eventualitate. – V. întâmpla.

ÎNTÂMPLARE, întâmplări, s. f. Acțiunea de a se întâmpla și rezultatul ei. 1. Ceea ce se întâmplă; fapt, eveniment. ♦ Peripeție; aventură (neplăcută). 2. Ceea ce se petrece în mod incidental; hazard. ◊ Loc. adv. Din întâmplare = incidental. La întâmplare sau la (ori în) voia întâmplării = în voia sorții; într-o doară, la nimereală. (Pop.) La toată întâmplarea = în orice caz. (Pop.) De o (sau pentru orice) întâmplare = pentru orice eventualitate. – V. întâmpla.

întâmplare sf [At: CORESI, EV. 326/4 / Pl: ~lări / E: întâmpla] 1 Producere a unui eveniment. 2 Pricinuire cuiva a unui fapt. 3 Procedare într-un anumit mod. 4 Îndeplinire. 5 Peripeție. 6 (Pex) Ceas rău. 7 (Înv) Omor accidental. 8 Aventură neplăcută. 9 Inconvenient. 10 Accident. 11 Succesiune neprevăzută de evenimente. 12 Prezență întâmplătoare a unei persoane într-un loc. 13 (Îlav) Din ~ Incidental. 14 (Îlav) La ~ sau în voia ~lării în voia sorții. 15 (Îal) La nimereală. 16 (Pop; îlav) La toată ~a în orice caz. 17 (Pop; îlav) De o (sau pentru orice) ~ Pentru orice eventualitate. 18 Împrejurare. 19 (Nob) Evoluție.

întâmplare s. f. (spect.) Eveniment, fapt ◊ „«Olelle» este o fericită «întâmplare artistică» în care autor, regizor și actori reușesc să ofere publicului o mică bijuterie, o mostră de viață și artă.” Săpt. 15 II 85 p. 5 (trad. engl. happening)

ÎNTÂMPLARE ~ări f. Ceea ce se întâmplă; lucru petrecut în mod incidental. ◊ Din ~ întâmplător. La ~ cum se va nimeri. La voia ~ării într-un noroc. /v. a întâmpla

întâmplare f. ceea ce se întâmplă (în bine sau în rău).

ÎNTÎMPLARE, întîmplări, s. f. 1. Ceea ce se întîmplă, ceea ce se petrece; fapt, eveniment. Rar cioban... să nu știe întîmplarea cu domnița Oleana. GALACTION, O. I 67. Toți... s-au veselit de această întîmplare. ISPIRESCU, L. 2. Conversația căzu, firește, asupra întîmplărilor zilei. NEGRUZZI, S. I 293. ♦ Peripeție; aventură. Cum sînt întîmplările la drum? CREANGĂ, P. 130. Prin lumea rumenă de-apunerea frumoasă trece călugărul nostru, neluînd parte la fărmăcata stare a firei, plin încă de impresiunile ciudatei sale întîmplări. EMINESCU, N. 50. Multe mici întîmplări am avut pin-a nu ajunge la Ceahlău. ALECSANDRI, O. P. 236. O frumoasă ediție a întîmplărilor lui Telemach. NEGRUZZI, S. I 79. ♦ Nenorocire. Nu s-a mai vorbit toată ziua decît despre întîmplările grozave de ieri. REBREANU, I. 59. Decît ne-am tot învîrti și cioșmoli pe iastă prispă, mai bine să scurtăm din cale, Căci mare-i dumnezeu, ne-a feri el de întîmplări! CREANGĂ, A. 126. 2. Ceea ce se petrece în mod incidental, în urma unui concurs neprevăzut de împrejurări; hazard. Mă întrebam: unde poate fi? unde l-au mînat vînturile întîmplării? SADOVEANU, O. I 419. Și urcam, urcam poteca... Singur, închizîndu-mi ochii, ca-ntîmplarea să mă poarte, Unde-o vrea. COȘBUC, P. I 317. ◊ Loc. adv. Din întîmplare = (în mod) întîmplător, incidental. Într-o zi trecusem din întîmplare pe o stradă care purta numele lui Alexei Tolstoi. STANCU, U.R.S.S. 52. Ajunse într-un sat și, din întîmplare, se opri la casa unui om. CREANGĂ, O. A. 293. Umblînd pe acolo, găsește din întîmplare cîte o piatră de aceste. id. P. 218. La întîmplare sau la (sau în) voia întîmplării = în voia soartei, în neștire, într-o doară, la nimereală. Sînt un tînăr marinar Rătăcit fără voia mea pe aceste necunoscute maluri, Purtat de valurile oceanului la întîmplare. BARANGA, V. A. 18. Mergeam la întîmplare, disperat; îmi venea să mă las în zăpadă, să mă întind și să dorm. SADOVEANU, P. 123. Poate să am, poate să n-am [nevoie] zise fiul craiului, uitîndu-se țintă în ochii spînului, dar acum deodată mă las în voia întîmplării. CREANGĂ, P. 200. (Popular) La toată întîmplarea = în orice caz. La toată întîmplarea are să fie ceva bun. RETEGANUL, P. I 75. Dar, la toată întîmplarea, de-i vedea și-i vedea că s-a trezit... zvîrle-i pielea cea de urs. CREANGĂ, P. 215. (Rar) De-o întîmplare sau pentru orice întîmplare = pentru orice eventualitate. Deci, de-o întîmplare, n-a strica dacă i-o urma sfatul. SBIERA, P. 261. – Variantă: tîmplare (SBIERA, P. 114) s. f.

TÎMPLARE, tîmplări, s. f. v. întîmplare.

întîmpláre f. Ceĭa ce se întîmplă (în bine saŭ în răŭ): ziarele publică întîmplările din lume. Din întîmplare, întîmplător, fortuit, cum merg lucrurile (independent de voĭa omuluĭ). – Vechĭ tîmplare. V. accident, caz, eveniment, azard.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întâmplare s. f., g.-d. art. întâmplării; pl. întâmplări

întâmplare s. f., g.-d. art. întâmplării; pl. întâmplări

întâmplare s. f., g.-d. art. întâmplării; pl. întâmplări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTÂMPLARE s. 1. caz, fapt. (~ din Vaslui.) 2. chestiune, fapt, lucru. (A survenit o ~ neprevăzută.) 3. episod. (O ~ din viața cuiva.) 4. v. peripeție. 5. v. împrejurare. 6. hazard. 7. nimereală, (Ban.) zgoadă. (A face ceva la ~.)

ÎNTÎMPLARE s. 1. caz, fapt. (~ din Vaslui.) 2. chestiune, fapt, lucru. (A survenit o ~ neprevăzută.) 3. episod. (O ~ din viața cuiva.) 4. pățanie, peripeție, (Mold.) jitie, (fam.) istorie, tărășenie. (A trecut prin multe ~.) 5. împrejurare, ocazie, prilej. (~ a făcut ca...) 6. hazard, (fig.) loterie. (Totul a depins atunci de ~.) 7. nimereală, (Ban.) zgoadă. (A face ceva la ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎNTÎMPLARE. Subst. Întîmplare, fapt, fapt divers, eveniment (fortuit), neprevăzut, hazard, incident, accident. Eventualitate, probabilitate, posibilitate, posibil, virtualitate. Peripeție, halima, Aventură, pățanie, pățeală (rar), pățire (înv. și reg.), pățit, pătăranie (pop. și fam.), avatar (fig.). Ghinion, nenoroc, neșansă. Noroc (pop.), norocel (dim., pop.), șansă, baftă (arg. și fam.). Necaz, bucluc (pop. și fam.), belea (fam.), pacoste. Nenorocire, nefericire, tragedie (fig.), năprasnă (înv. și reg.). Adj. Întîmplător, fortuit (livr.), aleatoriu (livr.), stocastic, incidental, accidental, ocazional; de ocazie, neprevăzut, neașteptat, inopinat, intempestiv (livr.), inoportun. Eventual, probabil, posibil. Ghinionist, nenorocos, fără șansă. Norocos, norocit (înv.), băftos (arg. și fam.). Vb. A se întîmpla, a se întîmpla pe neașteptate, a se petrece, a se produce, a avea loc, a surveni, a se nimeri. A avea ghinion; a avea noroc. A da de bucluc, a da de belea. Adv. (În mod) întîmplător, ocazional, de ocazie, incidental, neașteptat, pe neașteptate, pe nepusă masă, nitam-nisam (pop. și fam.), tam-nisam (pop. și fam.), la noroc, la întîmplare, la (în) voia întîmplării, în voia soartei, la nimereală, din întîmplare. Probabil, poate, după toate probabilitățile. V. circumstanță, destin, dezastru, necaz, posibilitate.

Intrare: întâmplare
întâmplare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întâmplare
  • ‑ntâmplare
  • întâmplarea
  • ‑ntâmplarea
plural
  • întâmplări
  • ‑ntâmplări
  • întâmplările
  • ‑ntâmplările
genitiv-dativ singular
  • întâmplări
  • ‑ntâmplări
  • întâmplării
  • ‑ntâmplării
plural
  • întâmplări
  • ‑ntâmplări
  • întâmplărilor
  • ‑ntâmplărilor
vocativ singular
plural
tâmplare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâmplare
  • tâmplarea
plural
  • tâmplări
  • tâmplările
genitiv-dativ singular
  • tâmplări
  • tâmplării
plural
  • tâmplări
  • tâmplărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întâmplare, întâmplărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a se întâmpla și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Ceea ce se întâmplă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Rar cioban... să nu știe întîmplarea cu domnița Oleana. GALACTION, O. I 67. DLRLC
      • format_quote Toți... s-au veselit de această întîmplare. ISPIRESCU, L. 2. DLRLC
      • format_quote Conversația căzu, firește, asupra întîmplărilor zilei. NEGRUZZI, S. I 293. DLRLC
      • 1.1.1. Aventură (neplăcută). DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Cum sînt întîmplările la drum? CREANGĂ, P. 130. DLRLC
        • format_quote Prin lumea rumenă de-apunerea frumoasă trece călugărul nostru, neluînd parte la fărmăcata stare a firei, plin încă de impresiunile ciudatei sale întîmplări. EMINESCU, N. 50. DLRLC
        • format_quote Multe mici întîmplări am avut pîn-a nu ajunge la Ceahlău. ALECSANDRI, O. P. 236. DLRLC
        • format_quote O frumoasă ediție a întîmplărilor lui Telemach. NEGRUZZI, S. I 79. DLRLC
      • 1.1.2. Nenorocire. DLRLC
        sinonime: nenorocire
        • format_quote Nu s-a mai vorbit toată ziua decît despre întîmplările grozave de ieri. REBREANU, I. 59. DLRLC
        • format_quote Decît ne-am tot învîrti și cioșmoli pe iastă prispă, mai bine să scurtăm din cale, Căci mare-i dumnezeu, ne-a feri el de întîmplări! CREANGĂ, A. 126. DLRLC
    • 1.2. Ceea ce se petrece în mod incidental. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: hazard
      • format_quote Mă întrebam: unde poate fi? unde l-au mînat vînturile întîmplării? SADOVEANU, O. I 419. DLRLC
      • format_quote Și urcam, urcam poteca... Singur, închizîndu-mi ochii, ca-ntîmplarea să mă poarte, Unde-o vrea. COȘBUC, P. I 317. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adverbială Din întâmplare = incidental. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: incidental
        • format_quote Într-o zi trecusem din întîmplare pe o stradă care purta numele lui Alexei Tolstoi. STANCU, U.R.S.S. 52. DLRLC
        • format_quote Ajunse într-un sat și, din întîmplare, se opri la casa unui om. CREANGĂ, O. A. 293. DLRLC
        • format_quote Umblînd pe acolo, găsește din întîmplare cîte o piatră de aceste. CREANGĂ, P. 218. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adverbială La întâmplare sau la (ori în) voia întâmplării = în voia sorții; într-o doară, la nimereală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Sînt un tînăr marinar Rătăcit fără voia mea pe aceste necunoscute maluri, Purtat de valurile oceanului la întîmplare. BARANGA, V. A. 18. DLRLC
        • format_quote Mergeam la întîmplare, disperat; îmi venea să mă las în zăpadă, să mă întind și să dorm. SADOVEANU, P. 123. DLRLC
        • format_quote Poate să am, poate să n-am [nevoie] zise fiul craiului, uitîndu-se țintă în ochii spînului, dar acum deodată mă las în voia întîmplării. CREANGĂ, P. 200. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adverbială popular La toată întâmplarea = în orice caz. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote La toată întîmplarea are să fie ceva bun. RETEGANUL, P. I 75. DLRLC
        • format_quote Dar, la toată întîmplarea, de-i vedea și-i vedea că s-a trezit... zvîrle-i pielea cea de urs. CREANGĂ, P. 215. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adverbială popular De o (sau pentru orice) întâmplare = pentru orice eventualitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Deci, de-o întîmplare, n-a strica dacă i-o urma sfatul. SBIERA, P. 261. DLRLC
etimologie:
  • vezi întâmpla DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.