15 definiții pentru întocmit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întocmit, ~ă a [At: MINEIUL (1776), 64 1/2 / V: ~ogm~ / Pl: ~iți, ~e / E: întocmi] 1 Făcut întocmai cum trebuie. 2 Așezat frumos, în ordine Si: aranjat, orânduit. 3 Elaborat. 4 Proiectat. 5 Format. 6 Dispus într-un anumit fel Si: potrivit. 7 Organizat. 8 (D. versuri) Compus. 9 Măiestrit. 10 (D. o minciună) Ticluit. 11 (Nob) Abil.

ÎNTOCMI, întocmesc, vb. IV. Tranz. A elabora, a alcătui1. ♦ A face, a constitui; a organiza. – Cf. întocmai și tocmai.

ÎNTOCMI, întocmesc, vb. IV. Tranz. A elabora, a alcătui1. ♦ A face, a constitui; a organiza. – Cf. întocmai și tocmai.

întocmi [At: VĂCĂRESCUL, IST. 248 / V: ~ogmi / Pzi: ~mesc / E: cf întocmai] 1-2 vtr A (se) așeza frumos în ordine Si: a (se) aranja, a (se) orăndui, a (se) organiza. 3 vt A face un plan Si: a proiecta. 4 vt A elabora. 5 vt A constitui (1). 6-7 vtr A (se) construi. 8-9 vtr A (se) dispune (ceva) într-un anumit fel Si: a (se) potrivi. 10 vt (Nob) A asemăna. 11 vt A face întocmai cum trebuie.

ÎNTOCMI, întocmesc, vb. IV. Tranz. 1. A elabora, a alcătui, a compune. Au întocmit și un scurt proces-verbal al erorilor îndreptate. BARANGA, I. 206. Așază-te la masă și întocmește o listă. VORNIC, P. 191. Alexandru Ipsilant... a tras... în țară-i cîțiva oameni învățați, pe care i-a însărcinat a întocmi acea condică. ODOBESCU, S. I 272. ♦ A pregăti, a înjgheba, a face. El și-a întocmit toate actele de călătorie. BART, S. M. 33. Din acestea cată vînătorii să-și întocmească culcuș și cină. ODOBESCU, S. III 18. Și-a întocmit tot sălașul. TEODORESCU, P. P. 116. ◊ Fig. Cauza noastră-i pacea și liniștea poporului, viața asta pe care ne-o întocmim singuri. V. ROM. noiembrie 1953, 156. Cîte mi-a dat amorul, minuturi, ceasuri bune, la un loc adunate, cu voi să se-mpreune Și din toate o scurtă viață să-ntocmesc. ALEXANDRESCU, P. 45. 2. A pune la cale; a organiza, a aranja. În fund sta închisă o gospodărie bine întocmită. SADOVEANU, B. 206. Toate le întocmesc eu după vrerea voastră. ISPIRESCU, L. 78. Constituția viitoare să întocmească un stat de cetățeni liberi și egali sau deopotrivă unii cu alții, fără domnie și boierie. BĂLCESCU, O. I 351. ◊ Refl. pas. La pogorîrea turmelor se întocmeau nunți. CAMILAR, T. 48. ◊ Refl. De nevoie e ca romînii să se întocmească în republică democratică. BĂLCESCU, O. I 351. 3. (Neobișnuit) A forma, a constitui. Societatea de față era întocmită din vreo zece persoane. BOLINTINEANU, O. 414. Mii și milioane ce întocmesc obștea de rînd a romînimii. ODOBESCU, S. III 546.

A ÎNTOCMI ~esc tranz. 1) A face să ia ființă și să capete forță definitivă; a alcătui; a elabora. ~ un proiect (sau un plan). ~ actele. 2) A pune la cale temeinic, pe baze trainice. ~ o gospodărie. /în + a tocmi

întocmì v. a dispune, a organiza: retragerea se întocmește în figura unui colț BĂLC. [V. tocmì].

întocmésc v. tr. (d. tocmaĭ). Formez, așez, dispun, organizez: a întocmi un negoț, un plan, o lege. Arm. Așez în linie (în opoz. cu coloana): a întocmi escadronu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întocmit adj. m., pl. întocmiți; f. sg. întocmită, pl. întocmite

întocmi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întocmesc, imperf. 3 sg. întocmea; conj. prez. 3 întocmească

întocmi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întocmesc, imperf. 3 sg. întocmea; conj. prez. 3 sg. și pl. întocmească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTOCMI vb. v. alcătui, compune, constitui, forma.

ÎNTOCMI vb. 1. v. crea. 2. v. redacta. 3. v. dresa. 4. v. alcătui. 5. v. aranja. 6. a fixa, a hotărî, a institui, a orândui, a rândui, a stabili, a statornici, (înv.) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.)

ÎNTOCMI vb. 1. a alcătui, a compune, a crea, a elabora, a realiza, a redacta, a scrie, (înv.) a izvodi, a redija, a tocmi. (A ~ o operă valoroasă.) 2. a alcătui, a compune, a concepe, a elabora, a face, a formula, a redacta. (El a ~ raportul.) 3. a dresa, a redacta. (A ~ un act, un proces-verbal.) 4. a alcătui, a concepe, a plăsmui, a realiza, (fig.) a urzi. (A ~ o colecție de folclor.) 5. a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărți, a ordona, a organiza, a orîndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 6. a fixa, a hotărî, a institui, a orîndui, a rîndui, a stabili, a statornici, (înv.) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.)

întocmi vb. v. ALCĂTUI. COMPUNE. CONSTITUI. FORMA.

Intrare: întocmit
întocmit adjectiv
adjectiv (A2)
Participiu "a întocmi".
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întocmit
  • ‑ntocmit
  • întocmitul
  • întocmitu‑
  • ‑ntocmitul
  • ‑ntocmitu‑
  • întocmi
  • ‑ntocmi
  • întocmita
  • ‑ntocmita
plural
  • întocmiți
  • ‑ntocmiți
  • întocmiții
  • ‑ntocmiții
  • întocmite
  • ‑ntocmite
  • întocmitele
  • ‑ntocmitele
genitiv-dativ singular
  • întocmit
  • ‑ntocmit
  • întocmitului
  • ‑ntocmitului
  • întocmite
  • ‑ntocmite
  • întocmitei
  • ‑ntocmitei
plural
  • întocmiți
  • ‑ntocmiți
  • întocmiților
  • ‑ntocmiților
  • întocmite
  • ‑ntocmite
  • întocmitelor
  • ‑ntocmitelor
vocativ singular
plural
întogmit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)