întunecare sf [At: CORESI, EV. 28/10 / V: (înv) ~nic~, ~cire / Pl: ~cări / E: întuneca] 1 Lipsire de lumină Si: întunecat¹ (1), (înv) întunerecare, întunerecat 2-3 Acoperire (de întuneric sau) de umbră Si: întunecat¹ (2-3), întunerecat (2-3). 4 Înnoptare. 5 Întunecime. 6 Înnorare. 7 Distingere tot mai dificilă a obiectelor Si: întunecat¹ (7). 8 Surprindere a unei persoane pe drum de către venirea nopții Si: întunecat¹ (8). 9 Oprire a luminii de a ajunge la alt corp de către corpuri opace Si: întunecat¹ (9). 10 (Șfg) Eclipsare. 11 Pierdere temporară a strălucirii de către corpurile cerești care suferă o eclipsă Si: întunecat¹ (11). 12 (Fig) Scădere a faimei Si: întunecat¹ (12). 13 (Îs) ~a ochilor Orbire. 14-15 Lipsire de (strălucire sau) de claritate Si: întunecat¹ (14-15). 16 (Pop; îs) ~ de soare Eclipsă. 17 (Fig) Tulburare a minții Si: întunecat¹ (17), (pop) întuneceală. 18 Împiedicare a percepției unui fenomen Si: întunecat¹ (18). 19 Cenzurare a manifestărilor unui sentiment Si: întunecat¹ (19). 20 (Fig) Ignoranță. 21 (Fig) Nedreptate. 22 (Fig) întristare. 23 (Jur; fig) Încurcare a unei afaceri Si: întunecat¹ (23). 24 (Înv) Viciere a unei fapte bune Si: întunecat¹ (24). 25 (Înv) Pierdere a sănătății Si: întunecat¹ (25). 26 Căpătare de către culori a unei nuanțe mai închise Si: întunecat¹ (26). 27 (Cig) Fondu.

ÎNTUNECARE, întunecări, s. f. Acțiunea de a (se) întuneca și rezultatul ei. 1. Întuneric, întunecime. Mie ceru-mi pare Cuprins de-ntunecare. ALECSANDRI, P. I 178. 2. Fig. (Urmat de determinări în genitiv) Tulburare, orbire, rătăcire. Purta pe obraz un zîmbet care-i înflorise atunci, din întunecările vieții fără grai. VORNIC, P. 219.

întunecire sf vz întunecare

întunicare sf vz întunecare

întunecare s. f., g.-d. art. întunecării; pl. întunecări

întunecare s. f., g.-d. art. întunecării; pl. întunecări

întunecare s. f., g.-d. art. întunecării; pl. întunecări

întunec, -care inf. s.

ÎNTUNECARE s. 1. v. beznă. 2. v. încruntare. *3. v. rătăcire.

ÎNTUNECARE s. v. eclipsă, tulburare.

ÎNTUNECARE s. 1. beznă, întunecime, întuneric, negură, obscuritate, (livr.) tenebre (pl.), (rar) negureală, (Transilv.) șutic, (înv.) întunec, întunericime, (fig.) negru, noapte. (O ~ de nepătruns.) 2. încruntare, posomoreală. (rar) posăceală. (Ce e această ~ la tine?) 3.* (fig.) orbire, rătăcire. (O clipă de ~ a lui.)

întunecare s. v. ECLIPSĂ. TULBURARE.