12 definiții pentru învălurat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVĂLURAT, -Ă, învălurați, -te, adj. 1. Care se mișcă, se clatină ca valurile, care face valuri; unduios; agitat. 2. (Despre un teren) Cu ridicături multe; accidentat. [Var.: învălurit, -ă adj.] – V. învălura.

ÎNVĂLURAT, -Ă, învălurați, -te, adj. 1. Care se mișcă, se clatină ca valurile, care face valuri; unduios; agitat. 2. (Despre un teren) Cu ridicături multe; accidentat. [Var.: învălurit, -ă adj.] – V. învălura.

învălurat, ~ă a [At: BELDIMAN, N. P. I, 73/7 / V: ~rit / Pl: ~ați, ~e / E: învălura] 1 Care face valuri Si: agitat, unduios. 2 Care se revarsă în formă de valuri. 3 Care se clatină ca valurile. 4 (D. un teren) Cu ridicături multe Si: accidentat.

ÎNVĂLURAT, -Ă, învălurați, -te, adj. 1. Care se mișcă întocmai ca valurile, care face valuri; ondulat, unduios; agitat, frămîntat. Plutea-n Siret un soare-nvălurat, Săreau, să prindă cîte-o gîză, crapii. DRAGOMIR, S. 37. Ploaia spăla grîul învălurat de toamnă. C. PETRESCU, A. 150. Aurul învălurat al grîului. SANDU-ALDEA, U. P. 158. 2. (Despre un teren) Cu ridicături de același nivel, cu încrețituri, cutat. Regiunea învălurată a dealurilor. – Variante: învălurit, -ă, vălurat, -ă (MACEDONSKI, O. III 21), vălurit, -ă (DUMITRIU, V. L. 112) adj.

ÎNVĂLURAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNVĂLURA și A SE ÎNVĂLURA. 2) (despre relief) Care are multe ridicături, asemănătoare valurilor. /v. a (se) învălura

ÎNVĂLURIT, -Ă adj. v. învălurat.

ÎNVĂLURIT, -Ă adj. v. învălurat.

ÎNVĂLURIT, -Ă adj. v. învălurat.

învălurit, ~ă a vz învălurat

VĂLURAT, -Ă adj. v. învălurat.

VĂLURIT, -Ă adj. v. învălurat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învălurat adj. m., pl. învălurați; f. sg. învălurată, pl. învălurate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVĂLURAT adj. 1. v. unduios. 2. v. accidentat.

ÎNVĂLURAT adj. 1. unduios, vălurat, văluros. (O apă ~.) 2. (GEOGR.) accidentat, neregulat, (înv. și reg.) săpat. (Teren ~.)

Intrare: învălurat
învălurat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învălurat
  • ‑nvălurat
  • învăluratul
  • învăluratu‑
  • ‑nvăluratul
  • ‑nvăluratu‑
  • învălura
  • ‑nvălura
  • învălurata
  • ‑nvălurata
plural
  • învălurați
  • ‑nvălurați
  • învălurații
  • ‑nvălurații
  • învălurate
  • ‑nvălurate
  • învăluratele
  • ‑nvăluratele
genitiv-dativ singular
  • învălurat
  • ‑nvălurat
  • învăluratului
  • ‑nvăluratului
  • învălurate
  • ‑nvălurate
  • învăluratei
  • ‑nvăluratei
plural
  • învălurați
  • ‑nvălurați
  • învăluraților
  • ‑nvăluraților
  • învălurate
  • ‑nvălurate
  • învăluratelor
  • ‑nvăluratelor
vocativ singular
plural
învălurit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învălurit
  • ‑nvălurit
  • învăluritul
  • învăluritu‑
  • ‑nvăluritul
  • ‑nvăluritu‑
  • învăluri
  • ‑nvăluri
  • învălurita
  • ‑nvălurita
plural
  • învăluriți
  • ‑nvăluriți
  • învăluriții
  • ‑nvăluriții
  • învălurite
  • ‑nvălurite
  • învăluritele
  • ‑nvăluritele
genitiv-dativ singular
  • învălurit
  • ‑nvălurit
  • învăluritului
  • ‑nvăluritului
  • învălurite
  • ‑nvălurite
  • învăluritei
  • ‑nvăluritei
plural
  • învăluriți
  • ‑nvăluriți
  • învăluriților
  • ‑nvăluriților
  • învălurite
  • ‑nvălurite
  • învăluritelor
  • ‑nvăluritelor
vocativ singular
plural
vălurit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălurit
  • văluritul
  • văluritu‑
  • văluri
  • vălurita
plural
  • văluriți
  • văluriții
  • vălurite
  • văluritele
genitiv-dativ singular
  • vălurit
  • văluritului
  • vălurite
  • văluritei
plural
  • văluriți
  • văluriților
  • vălurite
  • văluritelor
vocativ singular
plural
vălurat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălurat
  • văluratul
  • văluratu‑
  • vălura
  • vălurata
plural
  • vălurați
  • vălurații
  • vălurate
  • văluratele
genitiv-dativ singular
  • vălurat
  • văluratului
  • vălurate
  • văluratei
plural
  • vălurați
  • văluraților
  • vălurate
  • văluratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învălurat, învăluraadjectiv

  • 1. Care se mișcă, se clatină ca valurile, care face valuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Plutea-n Siret un soare-nvălurat, Săreau, să prindă cîte-o gîză, crapii. DRAGOMIR, S. 37. DLRLC
    • format_quote Ploaia spăla grîul învălurat de toamnă. C. PETRESCU, A. 150. DLRLC
    • format_quote Aurul învălurat al grîului. SANDU-ALDEA, U. P. 158. DLRLC
  • 2. (Despre un teren) Cu ridicături multe. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Regiunea învălurată a dealurilor. DLRLC
etimologie:
  • vezi învălura DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.