13 definiții pentru învingere

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVINGERE, învingeri, s. f. Acțiunea de a învinge și rezultatul ei. – V. învinge.

ÎNVINGERE, învingeri, s. f. Acțiunea de a învinge și rezultatul ei. – V. învinge.

învingere sf [At: PRAXIUL, ap. GCR I, 15/2 / V: (înv) ~nce~, învencere, ~ncire, vencere, vincere, vincire / Pl: ~ri / E: învinge] 1 Înfrângere a unui adversar în luptă Si: învins1 (1), (înv) învincătură (1). 2 Dovedire a superiorității într-o întrecere sportivă Si: învins1 (2), (înv) învincătură (2). 3 Autocontrol al pasiunilor, slăbiciunilor proprii Si: învins1 (3), (înv) învincătură (3). 4 Aflare sub influența unei mari pasiuni Si: învins1 (4), (înv) învincătură (4). 5 (Înv) Obligare de a plăti o datorie, o dare etc. Si: învins1 (5). 6 (Reg; nob) Luptă. 7 (Înv) Prevalare.

ÎNVINGERE s. f. Acțiunea de a învinge.

învingere f. acțitmea de a învinge și rezultatul ei: victorie, înfrângere.

învíngere f. Acțiunea de a învinge, biruință, victorie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învingere s. f., g.-d. art. învingerii; pl. învingeri

învingere s. f., g.-d. art. învingerii; pl. învingeri

învingere s. f., g.-d. art. învingerii; pl. învingeri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVINGERE s. înfrîngere, (înv.) poticală, risipă, spargere. (După ~ cotropitorilor.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

Intrare: învingere
învingere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învingere
  • ‑nvingere
  • învingerea
  • ‑nvingerea
plural
  • învingeri
  • ‑nvingeri
  • învingerile
  • ‑nvingerile
genitiv-dativ singular
  • învingeri
  • ‑nvingeri
  • învingerii
  • ‑nvingerii
plural
  • învingeri
  • ‑nvingeri
  • învingerilor
  • ‑nvingerilor
vocativ singular
plural
învincere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învincere
  • ‑nvincere
  • învincerea
  • ‑nvincerea
plural
  • învinceri
  • ‑nvinceri
  • învincerile
  • ‑nvincerile
genitiv-dativ singular
  • învinceri
  • ‑nvinceri
  • învincerii
  • ‑nvincerii
plural
  • învinceri
  • ‑nvinceri
  • învincerilor
  • ‑nvincerilor
vocativ singular
plural
învencere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învencere
  • ‑nvencere
  • învencerea
  • ‑nvencerea
plural
  • învenceri
  • ‑nvenceri
  • învencerile
  • ‑nvencerile
genitiv-dativ singular
  • învenceri
  • ‑nvenceri
  • învencerii
  • ‑nvencerii
plural
  • învenceri
  • ‑nvenceri
  • învencerilor
  • ‑nvencerilor
vocativ singular
plural
învincire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învincire
  • ‑nvincire
  • învincirea
  • ‑nvincirea
plural
  • învinciri
  • ‑nvinciri
  • învincirile
  • ‑nvincirile
genitiv-dativ singular
  • învinciri
  • ‑nvinciri
  • învincirii
  • ‑nvincirii
plural
  • învinciri
  • ‑nvinciri
  • învincirilor
  • ‑nvincirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vencere
  • vencerea
plural
  • venceri
  • vencerile
genitiv-dativ singular
  • venceri
  • vencerii
plural
  • venceri
  • vencerilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vincere
  • vincerea
plural
  • vinceri
  • vincerile
genitiv-dativ singular
  • vinceri
  • vincerii
plural
  • vinceri
  • vincerilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vincire
  • vincirea
plural
  • vinciri
  • vincirile
genitiv-dativ singular
  • vinciri
  • vincirii
plural
  • vinciri
  • vincirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învingere, învingerisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a învinge și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: înfrângere
etimologie:
  • vezi învinge DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.