8 definiții pentru șupă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șu1 sf [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 27 / Pl: ~pe, ~pi / E: srb šupa] (Ban) 1-3 Șopron (1-3).

șu2 sfs [At: JAHRESBER. X, 213 / V: (reg) șub sn / E: ger Schub cf ger Schupp] 1 (Trs) Escortă (de soldați). 2 (Reg; îe) A lua (pe cineva) (ca) cu ~pa A lua (pe cineva) repede și prin constrângere. 3 (Trs; Mol) Putere. 4 (Reg; îf șub) Lovitură. 5 (Trs; îcs) De-a șupa Joc în care unul dintre jucători trebuie să suporte loviturile date de ceilalți cu un prosop, până când reușește să-l rețină. 6 (Trs; pex) Persoană care este lovită cu prosopul în jocul de-a șupa2 (5).

șu3 sfs [At: PASCU, S. 36 / E: nct] 1 (Mun) Bucată de drum. 2 (Mun; Olt; îe) A mânca de-a ~pa (sau de ~) A mânca în grabă.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șu2, șupe, s.f. (reg.) 1. escortă de soldați. 2. putere, forță. 3. (în forma: șub) lovitură, izbitură. 4. (în construcție) de-a șupa = numele unui joc, în care unul dintre jucători trebuie să suporte loviturile date de ceilalți cu un ștergar, până când reușește să-l rețină. 5. persoană care este lovită cu ștergarul în jocul respectiv.

șu3, s.f. sg. (reg.) 1. bucată de drum. 2. (în expr.) a mânca de-a șupa (de șupă) = a mânca în grabă, din fugă.

Intrare: șupă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DAR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șu
  • șupa
plural
  • șupe
  • șupele
genitiv-dativ singular
  • șupe
  • șupei
plural
  • șupe
  • șupelor
vocativ singular
plural
șub
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.