19 definiții pentru înțepa

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȚEPÁ, înțép, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) împunge ușor cu un ac, cu un ghimpe, cu o țeapă, cu orice obiect cu vârf ascuțit. ♦ Intranz. și tranz. A produce o senzație dureroasă ca de înțepătură. ♦ Intranz. (Despre băuturi) A pișca la limbă. 2. Tranz. Fig. A face aluzii răutăcioase la adresa cuiva; a ironiza. 3. Tranz. (Înv.) A trage în țeapă. – În + țeapă.

ÎNȚEPÁ, înțép, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) împunge ușor cu un ac, cu un ghimpe, cu o țeapă, cu orice obiect cu vârf ascuțit. ♦ Intranz. și tranz. A produce o senzație dureroasă ca de înțepătură. ♦ Intranz. (Despre băuturi) A pișca la limbă. 2. Tranz. Fig. A face aluzii răutăcioase la adresa cuiva; a ironiza. 3. Tranz. (Înv.) A trage în țeapă. – În + țeapă.

înțepa [At: PRAV, ap. DA ms / V: (reg) ~țapa, ~țăpa / Pzi: înțep / E: în- + țeapă] 1 vt (Înv) A executa un condamnat la moarte înfIgându-l într-o țeapă. 2-3 vtr A (se) împunge ușor cu un ac, ghimpe, țeapă sau cu orice obiect cu vârf ascuțit. 4-5 vti A produce o senzație dureroasă ca de înțepătură. 6 vt (Îe) A ~ pe cineva orzul sau ovăzul A nu-și mai încăpea în piele. 7 vr A-și face injecții cu stupefiante. 8 vi (D. băuturi) A pișcă la limbă. 9 vi (D. vin) A fi acrișor. 10 viu A furnica pe sub piele. 11 vt (Gmt; înv; d. drepte) A atinge într-un singur punct. 12 vt (Fig) A face aluzii răutăcioase la adresa cuiva Si: a ironiza.

ÎNȚEPÁ, înțép, vb. I. Tranz. 1. A împunge ușor, a străpunge cu un vîrf ascuțit; a înghimpa. Un țînțar îl înțepă așa de tare, încît îl deșteptă. ISPIRESCU, L. 245. Poteca n-o mai vedea, Mărăcini o înțepa. ANT. LIT. POP. I 368. Mă-nțeapă barba ta. ȘEZ. I 237. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu», arătînd instrumentul ) L-a înțepat cu un ac.Fig. Zăriră umbrele negre ale pasărilor cum treceau ca săgeata, înțepînd asfințitul cu unghiul lor ascuțit. DUMITRIU, B. F. 134. Un pescăruș văzduhul îl înțeapă. DRAGOMIR, P. 52. Ismailitenii au început a înțepa cu trupele lor de pradă hotarul Moldovei. SADOVEANU, F. J. 739. ◊ Refl. O, dar cum plîngeai aseară, Cînd te-ai înțepat la deget! TOPÎRCEANU, B. 57. Și prin mărăcini mă-nțep. ȘEZ. I 287. ♦ Intranz. (Despre băuturi) A da o senzație de înțepătură, a avea un gust acidulat; a fi acrișor. Acest vin înțeapă. 2. Fig. (Cu privire la persoane) A critica ironic, răutăcios; a adresa aluzii sarcastice. Frusina... îl înțepa, cînd și cînd, cu cîte o vorbă. GALACTION, O. I 137. ◊ Absol. În predicile sale de pe amvoanele bisericilor, înțepa ca vespea. CREANGĂ, A. 136. 3. (Învechit) A trage, a vîrî în țeapă. Înțepa pe un boier alăturea c-un mojic de rînd, tîlhar la drumul mare. SADOVEANU, O. VII 118. Spînzurați-l! înțepați-l! tăieți-l... Strigară haiducii. NEGRUZZI, S. I 120. Ștefan-vodă se gîndea Că tot e a-l înțepa Ori de gît a-l spînzura, Și poruncă poruncea Ca să scoată pe Corbea. TEODORESCU, P. P. 530.

A ÎNȚEPÁ înțép 1. tranz. 1) (ființe sau părți ale corpului lor) A supune unei senzații de durere fizică, înfigând un obiect ascuțit; a împunge; a înghimpa. 2) fig. A ataca răutăcios cu ironii sau cu vorbe usturătoare; a înghimpa; a împunge; a mușca. 3) înv. A trage în țeapă. 2. intranz. rar (despre mâncăruri sau băuturi) A provoca o senzație ușoară de durere pe limbă (asemănătoare atingerii de vârful unui obiect ascuțit); a pișca de limbă. /în + țeapă

A SE ÎNȚEPÁ mă înțép intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe usturătoare (cu cineva). /în + țeapă

înțepà v. 1. a împunge ușor; 2. a pune în țeapă; 3. a pișca la gust; 4. fig. a atinge. [V. țeapă].

țepa[1] v vz înțepa

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

înțép, a v. tr. (d. țeapă; sîrb. cepati, a despica. – Înțeapă; să înțepe). Împung cu ceva mic (ac, ghimpe), înghimp: trandafiriĭ înțeapă. Fig. Pișc la gust, îs picant: hreanu înțeapă. Împung, pișc cu vorba, ating: vorba asta l-a cam înțepat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înțepa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înțep, 3 înțea; conj. prez. 1 sg. să înțep, 3 să înțepe

înțepa (a ~) vb., ind. prez. 3 înțeapă; conj. prez. 3 înțepe

înțepá vb., ind.prez. 1 sg. înțép, 3 sg. și pl. înțeápă; conj. prez. 3 sg. și pl. înțépe

înțep, -țeapă 3, -țepe 3 conj., -țepat prt.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNȚEPÁ vb. v. ironiza, persifla, zeflemisi.

ÎNȚEPÁ vb. 1. a (se) împunge, (pop.) a (se) înghimpa, (înv. și reg.) a (se) punge. (S-a ~ în mărăcini.) *2. v. atinge. 3. a ciupi, a mânca, a mușca, a pișca. (Îl ~ puricii, țânțarii.) 4. v. pișca. *5. (fig.) a săgeta, a șfichiui. (Îl ~ crivățul.)

ÎNȚEPA vb. 1. a (se) împunge, (pop.) a (se) înghimpa, (înv. și reg.) a (se) punge. (S-a ~ în spini.) 2.* (fig.) a atinge, a împunge, a pișca, a șfichiui. (Îl ~ cu vorba.) 3. a ciupi, a mînca, a pișca. (Îl ~ puricii, țînțarii.) 4. a ciupi, a pișca. (O băutură care îl ~ la limbă.) 5. (fig.) a săgeta, a șfichiui. (Îl ~ crivățul.)

înțepa vb. v. IRONIZA. PERSIFLA. ZEFLEMISI.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

înțepa, înțep v. t. 1. a fura. 2. (d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. 3. a dezvirgina. 4. a face aluzii răutăcioase la adresa cuiva; a ironiza (pe cineva).

a se însemna / a se înțepa fraierul expr. (d. victima unui hoț de buzunare) a-și da seama că i se umblă în buzunare.

Intrare: înțepa
verb (VT25)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înțepa
  • ‑nțepa
  • înțepare
  • ‑nțepare
  • înțepat
  • ‑nțepat
  • înțepatu‑
  • ‑nțepatu‑
  • înțepând
  • ‑nțepând
  • înțepându‑
  • ‑nțepându‑
singular plural
  • înțea
  • ‑nțea
  • înțepați
  • ‑nțepați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înțep
  • ‑nțep
(să)
  • înțep
  • ‑nțep
  • înțepam
  • ‑nțepam
  • înțepai
  • ‑nțepai
  • înțepasem
  • ‑nțepasem
a II-a (tu)
  • înțepi
  • ‑nțepi
(să)
  • înțepi
  • ‑nțepi
  • înțepai
  • ‑nțepai
  • înțepași
  • ‑nțepași
  • înțepaseși
  • ‑nțepaseși
a III-a (el, ea)
  • înțea
  • ‑nțea
(să)
  • înțepe
  • ‑nțepe
  • înțepa
  • ‑nțepa
  • înțepă
  • ‑nțepă
  • înțepase
  • ‑nțepase
plural I (noi)
  • înțepăm
  • ‑nțepăm
(să)
  • înțepăm
  • ‑nțepăm
  • înțepam
  • ‑nțepam
  • înțeparăm
  • ‑nțeparăm
  • înțepaserăm
  • ‑nțepaserăm
  • înțepasem
  • ‑nțepasem
a II-a (voi)
  • înțepați
  • ‑nțepați
(să)
  • înțepați
  • ‑nțepați
  • înțepați
  • ‑nțepați
  • înțeparăți
  • ‑nțeparăți
  • înțepaserăți
  • ‑nțepaserăți
  • înțepaseți
  • ‑nțepaseți
a III-a (ei, ele)
  • înțea
  • ‑nțea
(să)
  • înțepe
  • ‑nțepe
  • înțepau
  • ‑nțepau
  • înțepa
  • ‑nțepa
  • înțepaseră
  • ‑nțepaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înțepa, înțepverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) împunge ușor cu un ac, cu un ghimpe, cu o țeapă, cu orice obiect cu vârf ascuțit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un țînțar îl înțepă așa de tare, încît îl deșteptă. ISPIRESCU, L. 245. DLRLC
    • format_quote Poteca n-o mai vedea, Mărăcini o înțepa. ANT. LIT. POP. I 368. DLRLC
    • format_quote L-a înțepat cu un ac. DLRLC
    • format_quote figurat Zăriră umbrele negre ale pasărilor cum treceau ca săgeata, înțepînd asfințitul cu unghiul lor ascuțit. DUMITRIU, B. F. 134. DLRLC
    • format_quote figurat Un pescăruș văzduhul îl înțeapă. DRAGOMIR, P. 52. DLRLC
    • format_quote figurat Ismailitenii au început a înțepa cu trupele lor de pradă hotarul Moldovei. SADOVEANU, F. J. 739. DLRLC
    • format_quote O, dar cum plîngeai aseară, Cînd te-ai înțepat la deget! TOPÎRCEANU, B. 57. DLRLC
    • format_quote Și prin mărăcini mă-nțep. ȘEZ. I 287. DLRLC
    • 1.1. intranzitiv tranzitiv A produce o senzație dureroasă ca de înțepătură. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Mă-nțeapă barba ta. ȘEZ. I 237. DLRLC
    • 1.2. intranzitiv (Despre băuturi) A pișca la limbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Acest vin înțeapă. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A face aluzii răutăcioase la adresa cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Frusina... îl înțepa, cînd și cînd, cu cîte o vorbă. GALACTION, O. I 137. DLRLC
    • format_quote (și) absolut În predicile sale de pe amvoanele bisericilor, înțepa ca vespea. CREANGĂ, A. 136. DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit A trage în țeapă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Înțepa pe un boier alăturea c-un mojic de rînd, tîlhar la drumul mare. SADOVEANU, O. VII 118. DLRLC
    • format_quote Spînzurați-l! înțepați-l! tăieți-l... Strigară haiducii. NEGRUZZI, S. I 120. DLRLC
    • format_quote Ștefan-vodă se gîndea Că tot e a-l înțepa Ori de gît a-l spînzura, Și poruncă poruncea Ca să scoată pe Corbea. TEODORESCU, P. P. 530. DLRLC
etimologie:
  • În + țeapă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.