13 definiții pentru încrucișa

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCRUCIȘÁ, încrucișez, vb. I. 1. Tranz. A pune, a așeza cruciș; a cruci. ◊ Expr. A încrucișa brațele (pe piept) = a sta în inactivitate. A încrucișa săbiile = a începe lupta. 2. Refl. recipr. A trece unul pe lângă altul, venind din direcții diferite. ♦ (Despre drumuri) A se întretăia. 3. Intranz. (Franțuzism, despre nave) A naviga în larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicație; p. gener. a naviga. 4. Tranz. A împerechea diferite animale sau plante pentru a obține urmași cu însușiri superioare. – În + cruciș.

ÎNCRUCIȘÁ, încrucișez, vb. I. 1. Tranz. A pune, a așeza cruciș; a cruci. ◊ Expr. A încrucișa brațele (pe piept) = a sta în inactivitate. A încrucișa săbiile = a începe lupta. 2. Refl. recipr. A trece unul pe lângă altul, venind din direcții diferite. ♦ (Despre drumuri) A se întretăia. 3. Intranz. (Franțuzism, despre nave) A naviga în larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicație; p. gener. a naviga. 4. Tranz. A împerechea diferite animale sau plante pentru a obține urmași cu însușiri superioare. – În + cruciș.

încrucișa [At: TEODORESCU, P. P. 562 / Pzi: ez / E: în- + cruciș] 1-2 vtr A (se) așeza cruciș Si: a (se) încruci (4-5). 3 vt A pune brațele unul peste altul, în formă de cruce, pe piept. 4 vt A așeza picioarele turcește. 5-6 vt (Îe) A-și ~ brațele A sta inactiv (în semn de protest). 7 vt (Îae) A avea o atitudine de indiferență. 8 vt (Îe) A ~ săbiile A se duela. 9 vr (Pex; îae) A începe lupta. 10-11 vr (Șfg; d. ochi, privire) A se uita (cruciș sau) cu răutate la cineva. 12 vrr (D. drumuri) A se intersecta. 13 vrr (D. persoane) A trece unul pe lângă altul venind din direcții diferite. 14 vt (Fig) A contracara. 15 vt A împerechea specii diferite de animale sau de plante pentru a obține urmași cu însușiri superioare. 16 vt (Înv; fig) A amesteca. 17 vr (Înv) A face semnul crucii. 18 vr (Fig) A înlemni de mirare. 19 vi (Frm; d. nave) A naviga în larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicație. 20 vi (Pgn) A naviga. 21 vt (Îe) A-și ~ privirile A se privi unul pe celălalt.

ÎNCRUCIȘÁ, încrucișez, vb. I. 1. Tranz. A pune, a așeza cruciș. Altele pînze lua, Pe ierburi Că le-ntindea, Pe cîmpuri Le-ncrucișa. TEODORESCU, P. P. 552. ♦ (Cu privire la mîini) A împreuna (pe piept); (cu privire la picioare) a așeza cruciș, unul peste altul. Încrucișează mînile, după obicei, își drege glasul și spune cu smerenie. CREANGĂ, A. 95. ◊ Expr. A încrucișa brațele (pe piept) = a sta în inactivitate, a privi pasiv la activitatea altora, la desfășurarea evenimentelor. În loc să încrucișăm brațele pe piept... să ne facem mai bine datoria. SADOVEANU, O. VI 440. A încrucișa mîinile pe piept v. mînă. 2. Refl. reciproc. (Despre ființe sau obiecte în mișcare) A se întîlni venind din direcții diferite. Măcar că erau mulți, se cunoșteau aproape toți între ei, fiindcă se salutau cînd se încrucișau trăsurile. PAS, Z. I 238. Te știu, ești un student la Institut, Ne întîlnim pe stradă, ne-am văzut, Ne-ncrucișăm în orice zi în cale, Știu toate drumurile vieții tale. D. BOTEZ, F. S. 11. Trei zile de-a rîndul se-ncrucișară, deasupra bătrînului fluviu, ucigătoarele ghiulele. D. ZAMFIRESCU, R. 189. ◊ Fig. Glasurile se încrucișau, deveneau din ce în ce mai grăbite. C. PETRESCU, S. 150. Pe bătătura din fața cîrciumii se încrucișau toate veștile și zvonurile. REBREANU, R. II 172. Gîndurile i se încrucișau c-o iuțeală fulgerătoare. BART, E. 22. ♦ (Despre căi de comunicație) A se întretăia. Cum nu cunoașteți dumneavoastră drumul, se poate întîmpla să rătăciți, că potecile se taie și se încrucișează între ele, de nu le mai dai de capăt. HOGAȘ, M. N. 153. ◊ Tranz. Drumul spre Amara încrucișa șoseaua județeană. REBREANU, R. I 70. ♦ (Despre săbii) A se lovi una de alta în timpul luptei. Săbiile începură a se încrucișa. EMINESCU, N. 124. ◊ Tranz. Lăncile și-ncrucișează, privind armia din văi. EMINESCU, O. IV 137. 3. Intranz. (Mar.; franțuzism, despre nave) A naviga în larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicație; p. ext. a naviga. Siluetele mărețe ale unor pacheboturi se vor ivi în zare, și mii de bărci cu pînze vor încrucișa pe deasupra valurilor, acum singuratice și pustii. BOGZA, V. J. 8. 4. Tranz. (Biol.) A uni, a împreuna specii diferite de animale sau de plante, pentru a obține urmași care să întrunească însușiri ale ambelor specii. 5. Refl. (Lingv.; despre două limbi) A se influența reciproc în cursul unui contact îndelungat.

A ÎNCRUCIȘÁ ~éz tranz. 1) A pune cruciș; a așeza în formă de cruce. ◊ ~ săbiile a începe lupta. 2) (animale sau plante de specii diferite) A face să procreeze, obținând un hibrid cu calități superioare; a hibridiza. ~ diverse rase de animale. [Sil. -în-cru-] /în + cruciș

A SE ÎNCRUCIȘÁ mă ~éz intranz. 1) (despre drumuri, linii etc.) A veni din direcții diferite, întâlnindu-se într-un punct; a se întretăia; a se intersecta. 2) (despre ființe sau obiecte în mișcare) A trece prin același loc, venind în întâmpinare și continuându-și drumul în direcții opuse; a se întâlni; a se ajunge. 3) (despre limbi) A se influența reciproc în urma unui contact, dând naștere unui idiom amestecat. /în + cruciș

încrucișà v. 1. a pune cruciș: a încrucișa brațele; 2. a merge cruciș: drumurile se încrucișau.

încrucișéz v. tr. (d. cruciș). Pun cruciș: încrucișez brațele. V. intr. Merg cruciș, explorez cîmpu, marea: vapoarele încrucișaŭ. V. refl. Mă pun, îs așezat cruciș: drumurile se încrucișează.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încrucișa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încrucișez, 3 încrucișea, 1 pl. încrucișăm; conj. prez. 1 sg. să încrucișez, 3 să încrucișeze; ger. încrucișând

încrucișa (a ~) vb., ind. prez. 3 încrucișează, 1 pl. încrucișăm; conj. prez. 3 încrucișeze; ger. încrucișând

încrucișá vb., ind. prez. 1 sg. încrucișéz, 3 sg. și pl. încrucișeáză, 1 pl. încrucișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. încrucișéze; ger. încrucișând

încrucișa (ind. prez. 3 sg. și pl. încrucișează, 1 pl. încrucișăm, ger. încrucișînd)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCRUCIȘÁ vb. 1. v. întretăia. 2. (înv.) a cruci. (Își ~ picioarele.) 3. v. împerechea. 4. (BIOL.) (rar) a metisa, (reg.) a mistrița. (A ~ diverse rase de animale.) 5. v. corci.

ÎNCRUCIȘA vb. 1. a se interfera, a se intersecta, a se întretăia, (rar) a se strătăia, a se tăia. (Liniile se ~.) 2. (înv.) a cruci. (Își ~ picioarele.) 3. a (se) goni, a (se) împerechea, a (se) împreuna, (pop.) a (se) cățeli, a (se) însoți, (reg.) a (se) pui. (Sînt animale care se ~.) 4. (rar) a metisa, (reg.) a mistrița. (A ~ diverse rase de animale.) 5. a se amesteca, a se corci. (Două specii de plante se pot ~.)

Intrare: încrucișa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încrucișa
  • ‑ncrucișa
  • încrucișare
  • ‑ncrucișare
  • încrucișat
  • ‑ncrucișat
  • încrucișatu‑
  • ‑ncrucișatu‑
  • încrucișând
  • ‑ncrucișând
  • încrucișându‑
  • ‑ncrucișându‑
singular plural
  • încrucișea
  • ‑ncrucișea
  • încrucișați
  • ‑ncrucișați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrucișez
  • ‑ncrucișez
(să)
  • încrucișez
  • ‑ncrucișez
  • încrucișam
  • ‑ncrucișam
  • încrucișai
  • ‑ncrucișai
  • încrucișasem
  • ‑ncrucișasem
a II-a (tu)
  • încrucișezi
  • ‑ncrucișezi
(să)
  • încrucișezi
  • ‑ncrucișezi
  • încrucișai
  • ‑ncrucișai
  • încrucișași
  • ‑ncrucișași
  • încrucișaseși
  • ‑ncrucișaseși
a III-a (el, ea)
  • încrucișea
  • ‑ncrucișea
(să)
  • încrucișeze
  • ‑ncrucișeze
  • încrucișa
  • ‑ncrucișa
  • încrucișă
  • ‑ncrucișă
  • încrucișase
  • ‑ncrucișase
plural I (noi)
  • încrucișăm
  • ‑ncrucișăm
(să)
  • încrucișăm
  • ‑ncrucișăm
  • încrucișam
  • ‑ncrucișam
  • încrucișarăm
  • ‑ncrucișarăm
  • încrucișaserăm
  • ‑ncrucișaserăm
  • încrucișasem
  • ‑ncrucișasem
a II-a (voi)
  • încrucișați
  • ‑ncrucișați
(să)
  • încrucișați
  • ‑ncrucișați
  • încrucișați
  • ‑ncrucișați
  • încrucișarăți
  • ‑ncrucișarăți
  • încrucișaserăți
  • ‑ncrucișaserăți
  • încrucișaseți
  • ‑ncrucișaseți
a III-a (ei, ele)
  • încrucișea
  • ‑ncrucișea
(să)
  • încrucișeze
  • ‑ncrucișeze
  • încrucișau
  • ‑ncrucișau
  • încrucișa
  • ‑ncrucișa
  • încrucișaseră
  • ‑ncrucișaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încrucișa, încrucișezverb

  • 1. tranzitiv A pune, a așeza cruciș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cruci
    • format_quote Altele pînze lua, Pe ierburi Că le-ntindea, Pe cîmpuri Le-ncrucișa. TEODORESCU, P. P. 552. DLRLC
    • 1.1. (Cu privire la mâini) A împreuna (pe piept). DLRLC
      sinonime: împreuna
      • format_quote Încrucișează mînile, după obicei, își drege glasul și spune cu smerenie. CREANGĂ, A. 95. DLRLC
      • chat_bubble A încrucișa brațele (pe piept) = a sta în inactivitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote În loc să încrucișăm brațele pe piept... să ne facem mai bine datoria. SADOVEANU, O. VI 440. DLRLC
      • chat_bubble A încrucișa mâinile (?) pe piept. DLRLC
    • 1.2. (Cu privire la picioare) A așeza cruciș, unul peste altul. DLRLC
    • 1.3. reflexiv (Despre săbii) A se lovi una de alta în timpul luptei. DLRLC
      • format_quote Săbiile începură a se încrucișa. EMINESCU, N. 124. DLRLC
      • chat_bubble tranzitiv A încrucișa săbiile = a începe lupta. DEX '09 DEX '98
        • format_quote Lăncile și-ncrucișează, privind armia din văi. EMINESCU, O. IV 137. DLRLC
  • 2. reflexiv reciproc A trece unul pe lângă altul, venind din direcții diferite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: întâlni
    • format_quote Măcar că erau mulți, se cunoșteau aproape toți între ei, fiindcă se salutau cînd se încrucișau trăsurile. PAS, Z. I 238. DLRLC
    • format_quote Te știu, ești un student la Institut, Ne întîlnim pe stradă, ne-am văzut, Ne-ncrucișăm în orice zi în cale, Știu toate drumurile vieții tale. D. BOTEZ, F. S. 11. DLRLC
    • format_quote Trei zile de-a rîndul se-ncrucișară, deasupra bătrînului fluviu, ucigătoarele ghiulele. D. ZAMFIRESCU, R. 189. DLRLC
    • format_quote figurat Glasurile se încrucișau, deveneau din ce în ce mai grăbite. C. PETRESCU, S. 150. DLRLC
    • format_quote figurat Pe bătătura din fața cîrciumii se încrucișau toate veștile și zvonurile. REBREANU, R. II 172. DLRLC
    • format_quote figurat Gîndurile i se încrucișau c-o iuțeală fulgerătoare. BART, E. 22. DLRLC
    • 2.1. (Despre drumuri) A se întretăia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cum nu cunoașteți dumneavoastră drumul, se poate întîmpla să rătăciți, că potecile se taie și se încrucișează între ele, de nu le mai dai de capăt. HOGAȘ, M. N. 153. DLRLC
      • format_quote tranzitiv Drumul spre Amara încrucișa șoseaua județeană. REBREANU, R. I 70. DLRLC
  • 3. intranzitiv franțuzism (Despre nave) A naviga în larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.1. prin generalizare Naviga. DEX '09 DLRLC
      sinonime: naviga
      • format_quote Siluetele mărețe ale unor pacheboturi se vor ivi în zare, și mii de bărci cu pînze vor încrucișa pe deasupra valurilor, acum singuratice și pustii. BOGZA, V. J. 8. 4. DLRLC
  • 4. tranzitiv A împerechea diferite animale sau plante pentru a obține urmași cu însușiri superioare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 5. reflexiv lingvistică (Despre două limbi) A se influența reciproc în cursul unui contact îndelungat. DLRLC
    sinonime: influența
etimologie:
  • În + cruciș DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.