26 de definiții pentru țigară

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIGARĂ, țigări, s. f. Sul mic făcut dintr-o hârtie foarte fină umplută cu tutun tăiat mărunt, care se aprinde la un capăt, iar din celălalt capăt (vârât între buze) se trage fumul în piept; țigaretă (1). ◊ Țigară de foi = țigară făcută din foi de tutun înfășurate una peste alta; trabuc. – Din germ. Zigarre.

ȚIGARĂ, țigări, s. f. Sul mic făcut dintr-o hârtie foarte fină umplută cu tutun tăiat mărunt, care se aprinde la un capăt, iar din celălalt capăt (vârât între buze) se trage fumul în piept; țigaretă (1). ◊ Țigară de foi = țigară făcută din foi de tutun înfășurate una peste alta; trabuc. – Din germ. Zigarre.

țiga1 sf [At: COSTINESCU / V: ~re, (reg) ~ie (Pl: țigării), (Mar) ~gla~, ~glare, (Trs) sig~, ~gă / Pl: țigări, (reg) țigheri / E: ger Zigarre „țigară de foi”] 1 Mic sul făcut dintr-o foiță de hârtie umplută cu tutun tăiat mărunt și care, aprinsă la un capăt, se fumează Si: țigaretă (1), (reg) țigarcă. 2 (Îs) ~de (sau, îvr, în) foi, ~ de Havana, (reg) ~ de frunză (de duhan), (ori de frunze, de foaie), ~ de duhan, ~groasă (de frunză), ~ de piele Sul făcut din foi de tutun înfășurate una peste alta și care se fumează Si: trabuc. 3 (Îs) Țigări medicinale (sau antiasmatice) Țigări (1) făcute din frunze de mătrăgună (sau din alte plante medicinale), care se fumează pentru efectul lor calmant în afecțiunile asmatice. 4 (Îe) A suci (sau a răsuci) o ~ A pregăti o țigară (1), umplând cu tutun foița făcută sul. 5 (Reg; îe) Cât ai sfârși (sau ai bea) o ~ ori în câtă vreme ai bea o ~ Foarte repede. 6 (Reg) A trage ~ A fuma. 7 (Îdt) Țigară (1) de foi. 8 (Reg) Foiță de țigară (1).

ȚIGARĂ, țigări, s. f. Mic sul făcut dintr-o foiță de hîrtie umplută cu tutun tăiat mărunt și care se aprinde la un capăt, trăgîndu-se în piept fumul rezultat. Se așeză la gura sobei, își aprinse țigara și pufăind fumul spre jăratic, își trecu stînga prin mustață. SADOVEANU, O. VII 334. Cei doi oameni cu șepci albastre au zvîrlit țigările. SAHIA, N. 59. Liniștit îmi sorbeam cafeaua și îmi fumam țigara. HOGAȘ, M. N. 39. ◊ Țigară de foi = țigară mai mare, făcută din foi de tutun înfășurate una peste alta. Aprinse o țigară de foi, aruncind chibritul pe covor. C. PETRESCU, A. 354. ◊ Expr. (Popular) A bea o țigară = a fuma. A face (a suci sau a răsuci) o țigară = a pregăti o țigară, făcînd sul foița umplută cu tutun. Își mai răsuci o țigară. SADOVEANU, O. I 360. Mai sucești vreo țigară, numeri fire de musteți. EMINESCU, O. I 155.

ȚIGARĂ s. f. mic sul din hârtie umplut cu tutun, care se fumează; țigaretă (1). (< germ. Zigarre)

țiga adj. inv. (Despre pantalonii la modă în anii ’70) Strâmți în partea de jos ◊ „Bogdan poartă pantaloni țigară. (prin asemănare cu țigara)

ȚIGARĂ ~ări f. Produs pentru fumat constând dintr-un sul de hârtie fină, umplut cu tutun mărunțit. ◊ ~ de foi havană. A bea o ~ a fuma. [G.-D. țigării] /<germ. Zigarre

țigară f. mic sul de foi de tutun. [Nemț. CIGARRE].

țigáră (est) și -áre (vest) f., pl. ărĭ (rus. cigara [pron ți-], germ. cigarre, fr. cigare [m.], d. sp. cigarro, cuv. american; it. sigaro). Sul de frunze de tutun care se lasă să se usuce, și pe urmă se fumează (ceĭa ce e un nărav urît). – Acest sul, numit „țigară de foĭ”, se fumează maĭ mult în America și’n nordu Eŭropeĭ. În România, Rusia și sudu Eŭropeĭ se fumează maĭ mult țigărĭ micĭ făcute din tutun tăĭat mărunt și’nvălit într’o foiță de hîrtie foarte supțire. (Prima țigară de acest fel a fost făcută la 1832 de un soldat care s’a folosit de un tub de cartuș, apoĭ de hîrtia supțire). Marinariĭ Englejĭ și Țiganiĭ fumează maĭ ales din lulele. V. narghilea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țiga s. f., art. țigara, g.-d. art. țigării; pl. țigări

țiga s. f., art. țigara, g.-d. art. țigării; pl. țigări

țiga s. f., art. țigara, g.-d. art. țigării; pl. țigări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚIGA s. 1. țigaretă, (rar) țigarcă, (prin Transilv.) sugară. 2. țigară de foi = havană, trabuc.

ȚIGA s. 1. țigaretă, (rar) țigarcă, (prin Transilv.) sugară. 2. țigară de foi = trabuc.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țigare (-ări), s. f. – Sul de hîrtie umplut cu tutun mărunt. – Var. țigară. Mr. țigară. Germ. Zigarre.Der. țigaretă (var. țigaret), s. f. (țigară; tub mic în care se introduce țigara), din germ. Zigarette.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ȚIGARĂ aer-plămân-aer, blunt, cal, chentan, chentuc, cioacă, creion, cui, feștilă, fumegară, funingine, halbă, joint, penală, puf, torță, trabali, tulei, țigară penală.

a trimite pe cineva după țigări expr. 1. (stud.) a fi superior cuiva. 2. (în fotbal) a-și dribla adversarul.

MUC DE ȚIGARĂ aboneu, halbă, locotenent, locotenent-colonel, sergent.

țigară penală expr. (deț.) țigară răsucită manual din tutunul adunat din chiștoace.

Intrare: țigară
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiga
  • țigara
plural
  • țigări
  • țigările
genitiv-dativ singular
  • țigări
  • țigării
plural
  • țigări
  • țigărilor
vocativ singular
plural
sigară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țiglare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țiglară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țigără
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țigarie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigare
  • țigarea
plural
  • țigări
  • țigările
genitiv-dativ singular
  • țigări
  • țigării
plural
  • țigări
  • țigărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țiga, țigărisubstantiv feminin

  • 1. Sul mic făcut dintr-o hârtie foarte fină umplută cu tutun tăiat mărunt, care se aprinde la un capăt, iar din celălalt capăt (vârât între buze) se trage fumul în piept; țigaretă (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Se așeză la gura sobei, își aprinse țigara și pufăind fumul spre jăratic, își trecu stînga prin mustață. SADOVEANU, O. VII 334. DLRLC
    • format_quote Cei doi oameni cu șepci albastre au zvîrlit țigările. SAHIA, N. 59. DLRLC
    • format_quote Liniștit îmi sorbeam cafeaua și îmi fumam țigara. HOGAȘ, M. N. 39. DLRLC
    • 1.1. Țigară de foi = țigară făcută din foi de tutun înfășurate una peste alta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Aprinse o țigară de foi, aruncînd chibritul pe covor. C. PETRESCU, A. 354. DLRLC
    • chat_bubble popular A bea o țigară = fuma. DLRLC
      sinonime: fuma
    • chat_bubble A face (a suci sau a răsuci) o țigară = a pregăti o țigară, făcând sul foița umplută cu tutun. DLRLC
      • format_quote Își mai răsuci o țigară. SADOVEANU, O. I 360. DLRLC
      • format_quote Mai sucești vreo țigară, numeri fire de musteți. EMINESCU, O. I 155. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.