țopârcă sf [At: ALECSANDRI, T. 913 / V: ~rtă / Pl: ~rci / E: ns cf țopârlan] (Reg) Țopârlan.

ȚOPÂRCĂ ~ci f. reg. v. ȚOPâRLAN. /țopâr[lan] + suf. ~că

țopârcă m. țopârlan: nu cumva sa boierit țopârcă? AL. [Ca și țopârlan, derivat probabil dela țop (v. Țopi)].

țopârtă sf vz țopârcă

ȚOPÎRCĂ, ȚOPÎRLAN sm. Țărănoiu, mocîrțan, mocofan, modîrlan, bădăran: iaca mă! nu cumva s’o boierit țopîrca? (ALECS.); hai, țopîrcă, vin’ cu mine la masă! (ALECS.); un țopîrlan de deputat, ales prin minciună și prin lingușire (LUNG.); pe semne păcatele mele cele mari și grele m’au aruncat și aici să învăț niște țopîrlani sălbatici (CRG.) [probabil „țăran ce poartă țop, cu părul împletit”; pentru sufix, comp. MODÎRLAN].

ȚOPÎRCĂ, țopîrci, s. f. (Regional) Țopîrlan. Iaca mă! nu cumva s-o boierit țopîrca? ALECSANDRI, T. 913.

țopârcă (reg.) s. f., g.-d. art. țopârcii; pl. țopârci

țopârcă (reg.) s. f., g.-d. art. țopârcii; pl. țopârci

țopârcă s. f., g.-d. art. țopârcii; pl. țopârci

ȚOPÂRCĂ adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

țopîrcă adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÎRLAN. MÎRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ȚĂRĂNOI. ȚOAPĂ. ȚOPÎRLAN. VULGAR.