18 definiții pentru îmblânzit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBLÂNZÍT, -Ă, îmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Deprins să se supună omului și să trăiască în apropierea lui; domesticit. – V. îmblânzi.

ÎMBLÂNZÍT, -Ă, îmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Deprins să se supună omului și să trăiască în apropierea lui; domesticit. – V. îmblânzi.

îmblânzit, ~ă a [At: ISPIRESCU, L. 7 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~iți, ~e / E: îmblânzi] 1 (D. animale sălbatice) Deprins să se supună omului (pentru a aduce foloase) Si: domesticit, (înv) blânzit. 2 Care a devenit (mai) blând Si: calmat, domolit, liniștit, potolit, (înv) blânzit.

ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând.

ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând.

îmblânzi [At: PSALT. SCH. 287 / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~zesc / E: în- + blând] 1 vt (Înv) A mângâia. 2 vt A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului (pentru a aduce foloase) Si: a domestici, (înv) a blânzi. 3-4 vtr (A face să devină sau) a deveni mai blând Si: a (se) calma, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, (înv) a (se) blânzi. 5 vr (Fig; d. furtună, vânt, voce etc.) A scădea în intensitate Si: a se domoli, (înv) a se blânzi.

ÎMBLÎNZÍ, îmblînzesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la animale sălbatice) A face să-și piardă sălbăticia, să se obișnuiască cu omul și să se supună (într-o oarecare măsură) voinței lui. V. domestici. A îmblînzi lei și tigri. ♦ (Cu privire la oameni, la caracterul lor etc.) A face să fie blînd, a domoli, a liniști, a potoli. Cuvîntul lui Iordache înmuia inimile, le îmblînzea. CAMILAR, TEM. 105. Aducînd pitaci și colaci... a împărțit la fiecare, de ne-a îmblînzit. CREANGĂ, A. 4. De-om întîlni vreun zmeu... i-om da decorațiile noastre, ca să-l îmblînzim. ALECSANDRI, T. I 427. ◊ Refl. Glasurile se îmblînziseră. DUMITRIU, N. 54. Căpitanul se-mblînzea, Brațele-i le slobozea. ALECSANDRI, P. P. 58. ◊ Fig. De s-ar îmblînzi [furtuna], măcar numai puțin. DUMITRIU, P. F. 25.

ÎMBLÎNZÍT, -Ă, îmblînziți, -te, adj. (Despre animale sălbatice) Făcut să-și piardă sălbăticia, să se obișnuiască cu omul și să se supună (într-o oarecare măsură) voinței lui; domesticit. ♦ (Rar) Blînd. Și prin tufele de mături ce cresc verzi, adînce, dese, Păsări îmblînzite-n cuiburi distind penele alese. EMINESCU, O. I 43. ♦ (Despre oameni, despre caracterul sau manifestările lor) Făcut sau devenit (mai) blînd; domolit, liniștit, potolit. Fusese străin, ș-acuma deodată privea cu ochii îmblînziți la uncheșul Mihu. SADOVEANU, O. VII 101.

A SE ÎMBLÂNZÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre ființe) A deveni (mai) blând; a se îmbuna. 2) fig. (despre vreme) A căpăta un caracter mai liniștit (după furtună, ploaie etc.); a se răzbuna; a se domoli; a se potoli; a se liniști; a se tempera; a se modera. /în + blând

A ÎMBLÂNZÍ ~ésc tranz. 1) (animale sălbatice) A face să se deprindă cu omul, să trăiască pe lângă casă și să fie folosit în avantajul acestuia; a domestici. 2) A face să se îmblânzească. [Sil. îm-blân-] /în + blând

îmblânzì v. a (se) face blând: 1. a domestici; 2. a astâmpăra, a îndulci: îmblânzindu-și glasul. Al.

îmblînzésc v. tr. Fac blînd, domesticesc. Fig. astîmpăr, liniștesc: îmĭ îmblînzesc glasu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmblânzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzesc, imperf. 3 sg. îmblânzea; conj. prez. 3 îmblânzească

îmblânzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmblânzeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBLÂNZÍT adj. 1. v. domesticit. 2. v. calmat.

ÎMBLÂNZÍ vb. v. alina, atenua, calma, descrește, diminua, domoli, liniști, micșora, modera, pondera, potoli, reduce, scădea, slăbi, tempera.

ÎMBLÂNZÍ vb. 1. v. domestici. 2. v. calma. 3. v. domoli.

ÎMBLÎNZI vb. 1. a (se) domestici, (înv.) a (se) dumesnici, a (se) supune. (A ~ un animal sălbatic.) 2. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) liniști, a (se) potoli, (reg.) a (se) țistui, (înv.) a (se) dezmînia. (Era enervat și abia a reușit să-l ~.) 3. a (se) alina, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera, a (se) ușura, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. și reg.) a (se) mîngîia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (Cele spuse i-au ~ durerea; a plîns și s-a ~.)

îmblînzi vb. v. ATENUA. CALMA. DESCREȘTE. DIMINUA. DOMOLI. LINIȘTI. MICȘORA. MODERA. PONDERA. POTOLI. REDUCE. SCĂDEA. SLĂBI. TEMPERA.

ÎMBLÎNZIT adj. 1. domesticit, (înv.) dumesnicit. (Animal sălbatic ~.) 2. calmat, domolit, îmbunat, împăcat, liniștit, potolit. (Om ~ după o enervare.)

Intrare: îmblânzit
îmblânzit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmblânzit
  • ‑mblânzit
  • îmblânzitul
  • îmblânzitu‑
  • ‑mblânzitul
  • ‑mblânzitu‑
  • îmblânzi
  • ‑mblânzi
  • îmblânzita
  • ‑mblânzita
plural
  • îmblânziți
  • ‑mblânziți
  • îmblânziții
  • ‑mblânziții
  • îmblânzite
  • ‑mblânzite
  • îmblânzitele
  • ‑mblânzitele
genitiv-dativ singular
  • îmblânzit
  • ‑mblânzit
  • îmblânzitului
  • ‑mblânzitului
  • îmblânzite
  • ‑mblânzite
  • îmblânzitei
  • ‑mblânzitei
plural
  • îmblânziți
  • ‑mblânziți
  • îmblânziților
  • ‑mblânziților
  • îmblânzite
  • ‑mblânzite
  • îmblânzitelor
  • ‑mblânzitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmblânzi, îmblânzescverb

  • 1. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: domestici
    • format_quote A îmblânzi lei și tigri. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cuvîntul lui Iordache înmuia inimile, le îmblînzea. CAMILAR, TEM. 105. DLRLC
      • format_quote Aducînd pitaci și colaci... a împărțit la fiecare, de ne-a îmblînzit. CREANGĂ, A. 4. DLRLC
      • format_quote De-om întîlni vreun zmeu... i-om da decorațiile noastre, ca să-l îmblînzim. ALECSANDRI, T. I 427. DLRLC
      • format_quote Glasurile se îmblînziseră. DUMITRIU, N. 54. DLRLC
      • format_quote Căpitanul se-mblînzea, Brațele-i le slobozea. ALECSANDRI, P. P. 58. DLRLC
    • 1.2. reflexiv figurat (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate. DEX '09 DEX '98
      • format_quote De s-ar îmblînzi [furtuna], măcar numai puțin. DUMITRIU, P. F. 25. DLRLC
etimologie:
  • În + blând DEX '98 DEX '09

îmblânzit, îmblânziadjectiv

  • 1. (Despre animale) Deprins să se supună omului și să trăiască în apropierea lui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: domesticit
    • 1.1. rar Blând. DLRLC
      sinonime: blând
      • format_quote Și prin tufele de mături ce cresc verzi, adînce, dese, Păsări îmblînzite-n cuiburi distind penele alese. EMINESCU, O. I 43. DLRLC
    • 1.2. (Despre oameni, despre caracterul sau manifestările lor) Făcut sau devenit (mai) blând. DLRLC
      • format_quote Fusese străin, ș-acuma deodată privea cu ochii îmblînziți la uncheșul Mihu. SADOVEANU, O. VII 101. DLRLC
etimologie:
  • vezi îmblânzi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.