23 de definiții pentru îmbunat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBUNÁT, -Ă, îmbunați, -te, adj. Împăcat, calmat; (rar) blând, binevoitor. – V. îmbuna.

ÎMBUNÁT, -Ă, îmbunați, -te, adj. Împăcat, calmat; (rar) blând, binevoitor. – V. îmbuna.

îmbunat2, ~ă a [At: CORESI, PS. 391 / Pl: ~ați, ~e / E: îmbuna] 1 Devenit mai bun din punct de vedere moral. 2 Potolit. 3 Consolat. 4 Încurajat. 5 Binedispus. 6 Convins. 7 Care a tăcut o promisiune. 8 Care a fost făcut fericit. 9 Împăcat. 10 Determinat prin purtare bună să ofere ceva. 11 (Reg; d. știuleții de porumb) Aproape copt. 12 (D. vreme) îndreptată. 13 (Înv) Împodobit. 14 (Asr) Care a câștigat bunăvoința cuiva.

îmbunat1 sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri / E: îmbuna] 1 Îmbunare (1). 2 Potolire. 3 Consolare. 4 Încurajare. 5 Binedispunere. 6 (Înv) Convingere. 7 (Reg) Promisiune. 8 (Asr) Mângâiere. 9 (Asr) încurajare. 10 (Iuz) Lingușire. 11 Împăcare. 12 (Șfg) Îmblânzire. 13-14 Îmbunare (13-14).

ÎMBUNÁT, -Ă, îmbunați, -te, adj. Împăcat, potolit, calmat; (neobișnuit) blînd, binevoitor. Nevasta se-nvîrte, avînd Spre toți cîte-o vorbă-mbunată. COȘBUC, P. II 47.

ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ◊ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun.

îmbuna [At: VARLAAM, C. 306/2 / V: (cscj) ~ni / Pzi: ~nez, (Trs) îmbun / E: în- + bun] 1 vt A face pe cineva să devină mai bun. 2 vr A se îndrepta (din punct de vedere moral). 3-4 vtr A (se) liniști. 5-6 vtr A (se) consola. 7-8 vtr A (se) încuraja. 9-10 vtr A (se) binedispune. 11 vt (Înv) A convinge. 12 vt (Reg) A promite. 13 vt A se face plăcut cuiva printr-o atitudine lingușitoare. 14 vt (Înv) A face bine cuiva. 15 vt A face pe cineva fericit. 16-17 vtrr A (se) împăca cu cineva. 18 vt A spera să obțină ceva printr-o bună purtare. 19 vr (Reg; d. știuleții de porumb) A fi aproape copt. 20 vr (D. vreme) A se îndrepta. 21-22 vtr (Șfg) A (se) îmblânzi.

ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ♦ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite un necaz sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun.

ÎMBUNÁ, îmbunez și îmbún, vb. I. Tranz. A face ca cineva (cu caracter rău) să devină (mai) bun. Credeam că nenorocirile mai îmbunează pe om. PREDA, Î. 19. ♦ A îmblînzi. Să scăpați de lătratul cînelui de pripas pe care-l puteți foarte lesne îmbuna. ODOBESCU, S. III 483. ♦ A face ca cineva care este supărat, trist, necăjit să-și uite necazul; a împăca, a liniști. Copiii mei cum să-i îmbun? Nevestei mele ce să-i spun, Cînd va-ntreba de El-Zorab? COȘBUC, P. I 111. O netezi duios pe frunte și se sili s-o îmbuneze cu vorbe dulci și înțelepte de mîngîiere. VLAHUȚĂ, O. A. 126. Se apropia de ea și da s-o mîngîie, ca s-o îmbuneze. CARAGIALE, O. III 33. ◊ Refl. După asigurările mele... s-a îmbunat. IBRĂILEANU, A. 60.

A SE ÎMBUNÁ mă ~éz intranz. 1) (despre ființe) A deveni mai bun; a se îmblânzi. 2) fig. (despre vreme) A căpăta un caracter mai liniștit (după furtună, ploaie îndelungată etc.); a se îmblânzi; a se domoli; a se potoli; a se liniști; a se tempera; a se modera; a se ogoi. /în + bun

A ÎMBUNÁ ~éz tranz. A face să se îmbuneze; a îmblânzi; a domoli; a potoli; a tempera; a modera; a potoli. /în + bun

îmbunà v. 1. a face mai bun: răsboiul îi va mai îmbuna soarta BĂLC.; 2. a (se) potoli; 3. a linguși cu măguleli.

îmbún și -éz v. tr. (d. bun). Fac pe cineva maĭ bun la inimă, îĭ potolesc mînia. Măgulesc, lingușesc. V. refl. Vechĭ. Mă adresez cu vorbă bună. Rar. Mă împac, reĭaŭ prietenia. Mă ĭaŭ cu binele, mă lingușesc. – Vechĭ și -nesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbuna (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbunea

îmbuná vb., ind. prez. 1 sg. îmbunéz, 3 sg. și pl. îmbuneáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBUNAT adj. calmat, domolit, îmblînzit, împăcat, liniștit, potolit. (Om ~ după o enervare.)

ÎMBUNA vb. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) împăca, a (se) liniști, a (se) potoli, (reg.) a (se) țistui, (înv.) a (se) dezmînia. (Era enervat și abia a izbutit să-l ~.)

A (se) îmbuna ≠ a (se) înrăi, a (se) încâina, a (se) încâinoșa

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmbunát, -ă, îmbunați, -te, adj. – Calmat, liniștit, potolit. – Din îmbuna (DEX, MDA).

îmbuná, îmbunez, vb. tranz., refl. – A (se) calma, a (se) liniști, a (se) potoli. – Din în- + bun (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: îmbunat
îmbunat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbunat
  • ‑mbunat
  • îmbunatul
  • îmbunatu‑
  • ‑mbunatul
  • ‑mbunatu‑
  • îmbuna
  • ‑mbuna
  • îmbunata
  • ‑mbunata
plural
  • îmbunați
  • ‑mbunați
  • îmbunații
  • ‑mbunații
  • îmbunate
  • ‑mbunate
  • îmbunatele
  • ‑mbunatele
genitiv-dativ singular
  • îmbunat
  • ‑mbunat
  • îmbunatului
  • ‑mbunatului
  • îmbunate
  • ‑mbunate
  • îmbunatei
  • ‑mbunatei
plural
  • îmbunați
  • ‑mbunați
  • îmbunaților
  • ‑mbunaților
  • îmbunate
  • ‑mbunate
  • îmbunatelor
  • ‑mbunatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbuna, îmbunezverb

  • 1. A face pe cineva să devină (mai) bun. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Credeam că nenorocirile mai îmbunează pe om. PREDA, Î. 19. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv reflexiv A (se) îmblânzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: îmblânzi
      • format_quote Să scăpați de lătratul cînelui de pripas pe care-l puteți foarte lesne îmbuna. ODOBESCU, S. III 483. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv reflexiv A face pe cineva să-și uite sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Copiii mei cum să-i îmbun? Nevestei mele ce să-i spun, Cînd va-ntreba de El-Zorab? COȘBUC, P. I 111. DLRLC
      • format_quote O netezi duios pe frunte și se sili s-o îmbuneze cu vorbe dulci și înțelepte de mîngîiere. VLAHUȚĂ, O. A. 126. DLRLC
      • format_quote Se apropia de ea și da s-o mîngîie, ca s-o îmbuneze. CARAGIALE, O. III 33. DLRLC
      • format_quote După asigurările mele... s-a îmbunat. IBRĂILEANU, A. 60. DLRLC
etimologie:
  • În + bun DEX '98 DEX '09

îmbunat, îmbunaadjectiv

etimologie:
  • vezi îmbuna DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.