13 definiții pentru împotrivi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă.

ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă.

împotrivi [At: CANTEMIR, HR. 344 / V: ~protivi / Pzi: ~vesc / E: împotrivă] 1 vr A se opune. 2 vr (Fig) A se contrazice. 3 vt (Rar) A pune față în față. 4 vr (Rar) A se lua la întrecere cu cineva. 5 vt (Rar) A face să se potrivească.

ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. (Construit de obicei cu dativul) A se pune împotrivă, a se opune, a fi contra. Nu i se putea împotrivi nici o putere pe lume. DUMITRIU, N. 31. Cine poartă arme să se împotrivească... Cei slabi, bătrînii, femeile, copiii să se ridice la munte. SADOVEANU, O. I 529. Tată-tău s-a împotrivi și n-a vrea să te lase. CREANGĂ, P. 191. Știi tu că nu mă împotrivesc ție niciodată. EMINESCU, N. 18.

A SE ÎMPOTRIVÍ mă ~ésc intranz. 1) A opune rezistență. ~ dușmanului. 2) A fi împotrivă; a nu cădea de acord, ripostând; a se opune. Se ~ește oricărui abuz. /Din împotrivă

împotrivésc v. tr. (d. potrivă). Opun. V. refl. Mă opun, rezist. – Vechĭ mă protivesc: Dumnezeŭ trufașilor protivește-se (Ps. S. 173, 5).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împotrivi (a se ~) (desp. -po-tri-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă împotrivesc, 3 sg. se împotrivește, imperf. 1 sg. mă împotriveam; conj. prez. 1 sg. să mă împotrivesc, 3 să se împotrivească; imper. 2 sg. afirm. împotrivește-te; ger. împotrivindu-mă

!împotrivi (a se ~) (-po-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotrivește, imperf. 3 sg. se împotrivea; conj. prez. 3 se împotrivească

împotriví vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împotrivésc, imperf. 3 sg. împotriveá; conj. prez. 3 sg. și pl. împotriveáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPOTRIVÍ vb. 1. a se opune, (pop.) a se încontra, (înv. și reg.) a se potrivi, (înv.) a se împoncișa, a se încurmezișa, a se semeți. (S-a ~ acestor măsuri abuzive.) 2. v. rezista.

ÎMPOTRIVI vb. 1. a se opune, (pop.) a se încontra, (înv. și reg.) a se potrivi, (înv.) a se împoncișa, a se încurmezișa, a se semeți. (S-a ~ acestor măsuri abuzive.) 2. a rezista, (înv.) a (se) nevoi. (S-a ~ pînă la ultimul om.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Initiis obsta (lat. „De la început să te împotrivești”) vezi: Principiis obsta. LIT.

Intrare: împotrivi
  • silabație: îm-po-tri-vi info
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împotrivi
  • ‑mpotrivi
  • împotrivire
  • ‑mpotrivire
  • împotrivit
  • ‑mpotrivit
  • împotrivitu‑
  • ‑mpotrivitu‑
  • împotrivind
  • ‑mpotrivind
  • împotrivindu‑
  • ‑mpotrivindu‑
singular plural
  • împotrivește
  • ‑mpotrivește
  • împotriviți
  • ‑mpotriviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împotrivesc
  • ‑mpotrivesc
(să)
  • împotrivesc
  • ‑mpotrivesc
  • împotriveam
  • ‑mpotriveam
  • împotrivii
  • ‑mpotrivii
  • împotrivisem
  • ‑mpotrivisem
a II-a (tu)
  • împotrivești
  • ‑mpotrivești
(să)
  • împotrivești
  • ‑mpotrivești
  • împotriveai
  • ‑mpotriveai
  • împotriviși
  • ‑mpotriviși
  • împotriviseși
  • ‑mpotriviseși
a III-a (el, ea)
  • împotrivește
  • ‑mpotrivește
(să)
  • împotrivească
  • ‑mpotrivească
  • împotrivea
  • ‑mpotrivea
  • împotrivi
  • ‑mpotrivi
  • împotrivise
  • ‑mpotrivise
plural I (noi)
  • împotrivim
  • ‑mpotrivim
(să)
  • împotrivim
  • ‑mpotrivim
  • împotriveam
  • ‑mpotriveam
  • împotrivirăm
  • ‑mpotrivirăm
  • împotriviserăm
  • ‑mpotriviserăm
  • împotrivisem
  • ‑mpotrivisem
a II-a (voi)
  • împotriviți
  • ‑mpotriviți
(să)
  • împotriviți
  • ‑mpotriviți
  • împotriveați
  • ‑mpotriveați
  • împotrivirăți
  • ‑mpotrivirăți
  • împotriviserăți
  • ‑mpotriviserăți
  • împotriviseți
  • ‑mpotriviseți
a III-a (ei, ele)
  • împotrivesc
  • ‑mpotrivesc
(să)
  • împotrivească
  • ‑mpotrivească
  • împotriveau
  • ‑mpotriveau
  • împotrivi
  • ‑mpotrivi
  • împotriviseră
  • ‑mpotriviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împotrivi, împotrivescverb

  • 1. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: opune
    • format_quote Nu i se putea împotrivi nici o putere pe lume. DUMITRIU, N. 31. DLRLC
    • format_quote Cine poartă arme să se împotrivească... Cei slabi, bătrînii, femeile, copiii să se ridice la munte. SADOVEANU, O. I 529. DLRLC
    • format_quote Tată-tău s-a împotrivi și n-a vrea să te lase. CREANGĂ, P. 191. DLRLC
    • format_quote Știi tu că nu mă împotrivesc ție niciodată. EMINESCU, N. 18. DLRLC
etimologie:
  • împotrivă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.