14 definiții pentru împurpurare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPURPURÁRE, împurpurări, s. f. Acțiunea de a se împurpura și rezultatul ei. – V. împurpura.

ÎMPURPURÁRE, împurpurări, s. f. Acțiunea de a se împurpura și rezultatul ei. – V. împurpura.

împurpurare sf [At: DEX / Pl: ~rări / E: împurpura] 1 Înroșire în obraji de emoție. 2 Vopsire în roșu.

ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împúrpur] – În + purpură.

împurpura [At: DA ms / Pzi: ~rez, (reg) împurpur / E: în- + purpură] 1 vr A se înroși în obraji de emoție. 2 vt A vopsi în roșu.

ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși. [Prez. ind. și: (reg.) împúrpur] – În + purpură.

ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși, a deveni de culoare purpurie. Orizontul vopsit de flăcările pămîntești se împurpura tot mai mînios, pînă ce se ridică greoi globul soarelui, un cap scăldat în sînge proaspăt. REBREANU, R. II 108. – Prez. ind. și: împúrpur (ANGHEL-IOSIF, C. M. I 56).

A ÎMPURPURÁ ~éz tranz. A face să se împurpureze. /în + purpură

A SE ÎMPURPURÁ mă ~éz intranz. A căpăta culoarea purpurie; a deveni roșu-aprins (ca purpura). /în + purpură

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împurpura (a ~) vb., ind. prez. 3 împurpurea

împurpurá vb., ind. prez. 1 sg. împurpuréz, 3 sg. și pl. împurpureáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPURPURÁRE s. 1. v. îmbujorare. 2. v. roșeață.

ÎMPURPURARE s. 1. îmbujorare, înroșire, roșire, rumenire, (fig.) aprindere. (Emoția determină ~ obrajilor ei.) 2. (concr.) îmbujorare, roșeală, roșeață, rumeneală, (înv. și pop.) rumeneață, (reg.) rujă. (~ din obraji.)

ÎMPURPURA vb. a (se) îmbujora, a (se) înroși, a (se) roși, a (se) rumeni, (înv.) a (se) răsura, (fig.) a (se) aprinde. (S-a ~ la față.)

Intrare: împurpurare
împurpurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împurpurare
  • ‑mpurpurare
  • împurpurarea
  • ‑mpurpurarea
plural
  • împurpurări
  • ‑mpurpurări
  • împurpurările
  • ‑mpurpurările
genitiv-dativ singular
  • împurpurări
  • ‑mpurpurări
  • împurpurării
  • ‑mpurpurării
plural
  • împurpurări
  • ‑mpurpurări
  • împurpurărilor
  • ‑mpurpurărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împurpura, împurpurezverb

  • 1. A se înroși în obraji (de emoție). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Orizontul vopsit de flăcările pămîntești se împurpura tot mai mînios, pînă ce se ridică greoi globul soarelui, un cap scăldat în sînge proaspăt. REBREANU, R. II 108. DLRLC
etimologie:
  • În + purpură DEX '98 DEX '09

împurpurare, împurpurărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi împurpura DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.