10 definiții pentru înălțător (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNĂLȚĂTÓR, -OÁRE, înălțători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care înalță; fig. care ridică din punct de vedere spiritual. 2. S. n. Dispozitiv mecanic sau optic de ochire la puști, la mitraliere și la tunuri, care permite să se dea țevii înclinarea necesară pentru a lovi ținta. – Înălța + suf. -ător.

ÎNĂLȚĂTÓR, -OÁRE, înălțători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care înalță; fig. care ridică din punct de vedere spiritual. 2. S. n. Dispozitiv mecanic sau optic de ochire la puști, la mitraliere și la tunuri, care permite să se dea țevii înclinarea necesară pentru a lovi ținta. – Înălța + suf. -ător.

înălțător, ~oare [At: IORGA, L. I, 494 / Pl: ~i, ~oare / E: înălța + -ător] 1 a Care ridică la înălțime. 2 a (Fig) Care ridică la o stare morală superioară. 3-4 smf, a (Nob) (Persoană) care face să se ridice clădiri, monumente etc. Si: arhitect, ctitor. 5-6 smf, a (Persoană) care ridică în rang pe cineva. 7-8 smf, a (Persoană) care laudă pe cineva. 9 sn Dispozitiv mecanic sau optic de ochire la armele de foc, care permite să se dea țevii înclinarea necesară pentru lovirea țintei.

ÎNĂLȚĂTÓR2, -OÁRE, înălțători, -oare, adj. Care înalță; fig. care ridică la o stare morală sau psihică superioară. Versuri înălțătoare.

ÎNĂLȚĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care înalță. 2) fig. Care creează omului o stare morală sau psihică superioară; care înnobilează sufletul. Poezie ~oare. Scopuri ~oare. /a înălța + suf. ~ător

înălțătór, -oáre adj. Fig. Sublim, impunător: spectacul înălțător. S. n., pl. oare. Aparat adaptat la țeava puștiĭ (la mijloc, nu la vîrf) care servește la ochit la distanțe marĭ (V. cătare).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înălțător1 adj. m., pl. înălțători; f. sg. și pl. înălțătoare

înălțător1 adj. m., pl. înălțători; f. sg. și pl. înălțătoare

înălțătór adj. m., pl. înălțătóri; f. sg. și pl. înălțătoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: înălțător (adj.)
înălțător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înălțător
  • ‑nălțător
  • înălțătorul
  • înălțătoru‑
  • ‑nălțătorul
  • ‑nălțătoru‑
  • înălțătoare
  • ‑nălțătoare
  • înălțătoarea
  • ‑nălțătoarea
plural
  • înălțători
  • ‑nălțători
  • înălțătorii
  • ‑nălțătorii
  • înălțătoare
  • ‑nălțătoare
  • înălțătoarele
  • ‑nălțătoarele
genitiv-dativ singular
  • înălțător
  • ‑nălțător
  • înălțătorului
  • ‑nălțătorului
  • înălțătoare
  • ‑nălțătoare
  • înălțătoarei
  • ‑nălțătoarei
plural
  • înălțători
  • ‑nălțători
  • înălțătorilor
  • ‑nălțătorilor
  • înălțătoare
  • ‑nălțătoare
  • înălțătoarelor
  • ‑nălțătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înălțător, înălțătoareadjectiv

  • 1. Care înalță. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.1. figurat Care ridică din punct de vedere spiritual. DEX '09 DLRLC NODEX
      antonime: înjositor
      • format_quote Versuri înălțătoare. Scopuri înălțătoare. DLRLC NODEX
etimologie:
  • Înălța + sufix -ător. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii