30 de definiții pentru înalt (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNÁLT, -Ă, înalți, -te, adj. 1. Care se ridică mult în sus; foarte ridicat. ◊ Frunte înaltă = frunte mare, lată. ♦ (Substantivat, n.) Înălțime. ♦ (Despre ființe) De statură mare. ♦ Care se găsește la înălțime (mare). 2. (Despre sunete) Ascuțit2, subțire, acut. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau măsură mare. ♦ (Despre frecvență) Cu un număr mare de perioade pe unitatea de timp. 4. Fig. Care este situat pe o treaptă ridicată în scara valorilor sau a importanței; superior; deosebit, important; distins, măreț. ◊ Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore (înregistrate); hi-fi. [Var.: nalt, -ă adj.] – Lat. in altum.

ÎNÁLT, -Ă, înalți, -te, adj. 1. Care se ridică mult în sus; foarte ridicat. ◊ Frunte înaltă = frunte mare, lată. ♦ (Substantivat, n.) Înălțime. ♦ (Despre ființe) De statură mare. ♦ Care se găsește la înălțime (mare). 2. (Despre sunete) Ascuțit2, subțire, acut. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau măsură mare. ♦ (Despre frecvență) Cu un număr mare de perioade pe unitatea de timp. 4. Fig. Care este situat pe o treaptă ridicată în scara valorilor sau a importanței; superior; deosebit, important; distins, măreț. ◊ Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore (înregistrate); hi-fi. [Var.: nalt, -ă adj.] – Lat. in altum.

înalt, ~ă [At: CORESI, PS. 277/4 / V: (înv) analt, înant, îralt, nalt, nant, ralt / Pl: ~lți, ~ea, ~uri sn / E: ml in altum] 1 a Care se ridică mult în sus. 2 a (D. persoane) Care este de statură mare. 3 a (D. sunete) Acut (4). 4 a (Fig; d. tensiunea curentului electric; d. presiuni) Care are valoare sau măsură mare. 5 a (Fiz; d. frecvență) Care are un număr mare de perioade pe unitatea de timp. 6-7 a (Fig; d. persoane) Care este situat pe o treaptă (socială sau) valorică importantă Si: superior, important. 8 a (Fig; d. persoane) Nobil. 9 a (D. stil) Elevat (3). 10 a (Fig; rar) Profund. 11 a (Înv) Semeț (1). 12 sn (Gfg) Altitudine. 13 sn (Fig; îs) ~ul cerului Boltă cerească. 14 a Distins. 15 a Măreț. 16 a Generos. 17 a Eminent. 18 a (Înv) Trufaș. 19 sn Înălțime. 20 a (Îs) ~ă fidelitate Calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore. corectat(ă)

ÎNÁLT2, -Ă, înalți, -te, adj. 1. Care se întinde mult în sus; foarte ridicat. Copac înalt. Stîlp înalt.După ce merse cale lungă, depărtată, ajunse la niște munți mari și înalți. ISPIRESCU, L. 19. Și surîzînd vom adormi sub înaltul, Vechiul salcîm. EMINESCU, O. I 231. ◊ Frunte înaltă = frunte mare, lată. ◊ Fig. Ziua era înaltă, limpede și satul trosnea de ger și de tăcere. PREDA, Î. 75. Noaptea era înaltă și senină. SADOVEANU, F. J. 371. Era vădit că inima ei tînără trăia, în ziua aceea, o zi de înaltă primăvară. GALACTION, O. I 180. ◊ (Adverbial) Cartea de literatură trebuie să fie înalt onorată de tovarășii noștri cei mai tineri. SADOVEANU, E. 47. ♦ Care se găsește la înălțime (mare). Carpații meridionali au pasuri înalte. ♦ (Despre oameni) De statură mare. Sînt ceva mai înalt de cum eram iarna trecută. STANCU, D. 72. Ea frumoasă și el tînăr, el înalt și ea înaltă. EMINESCU, O. I 154. Badiu-nalt și subțirel, Parcă-i tras printr-un inel... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 41. 2. (Despre sunete sau despre voce) Care are un număr mare de oscilații pe secundă; ascuțit, subțire. Cînd îl găsiră, dădu un țipăt înalt și se prăbuși asupra trupului fiului ei. DUMITRIU, N. 154. Dădu cu glas înalt tonul cîntecului. CAMILAR, N. I 41. ◊ (Adverbial) Au văzut-o mai întîi, și au auzit cum vorbește de înalt? DUNĂREANU, CH. 22. Ciobanul striga înalt: Ăst țap îi dau, nu-i dau alt. PANN, P. V. III 11. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau măsură mare. Curent de înaltă tensiune.Din marea sală a mașinilor, pe conductorii liniei de înaltă tensiune va începe să curgă spre uzinele țării energia electrică produsă la Sîngeorgiu. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2831. ♦ (Despre frecvență) Cu un număr mare de perioade pe unitatea de timp. 4. Fig. Superior; important, distins, măreț. Un viteaz care merge la așa slujbă înaliă... ISPIRESCU, L. 13. Era pe lîngă aceasta un mare poet, cu cea mai nobilă și mai înaltă fantazie. CARAGIALE, O. III 236. Nu bănuia că soarta îi scosese înainte un oaspete așa de înalt. id. ib. 63. – Variantă: nalt, -ă (MACEDONSKI, O. I 27, SBIERA, P. 231, CREANGĂ, P. 126, ALECSANDRI, P. II 19) adj.

ÎNÁLT1 ~tă (~ți, ~te) (în opoziție cu scund și jos) 1) Care se întinde mult în sus. Casă ~tă.Frunte ~tă frunte lată, mare. 2) Care se află la mare înălțime. Loc ~. 3) Care este mare de statură; lung. Un om ~. 4) Care este ridicat (ca valoare, intensitate, mărime etc.). Curent electric de ~tă tensiune. Recoltă ~tă. 5) (despre sunete, voci) Care are un ton subțire. Notă ~tă. /<lat. in altum

înalt a. 1. ridicat: munte înalt; 2. fig. distins prin rang: pozițiune înaltă; 3. mare de talie: tânăr înalt; 4. superior, sublim: gânduri înalte. [Lat ALTUS]. ║ n. înălțime: în ’naltul cerului, văzduhul pământului POP.

înált și nalt și (est) nant, -ă adj. (lat. in, în, și altus, înalt, care e un part. d. álere, a nutri; it. sp. pg. alto, sic. autu, fr. haut, pv. aut, cat. alt. V. aliment). Mare, care se ridică maĭ sus de cît alțiĭ: munte, copac, om înalt. Fig. Distins pin rang, aŭgúst: un înalt personagiŭ, o pozițiune înaltă. Superior, sublim: cugetărĭ înalte. Muz. Ascuțit, de sus: voce înaltă. S. n. fără pl. În înaltu ceruluĭ, foarte sus, la mare înălțime.

NALT, -Ă adj. v. înalt.

nalt a. (poetic) înalt. ║ n. înălțime: în naltul cerului AL.

Podu-Înalt n. localitate în jud. Vasluiu, unde Ștefan cel Mare repurta o victorie asupra Turcilor (1475).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înalt adj. m., pl. înalți; f. înaltă, pl. înalte

înalt adj. m., pl. înalți; f. înaltă, pl. înalte

înált adj. m., pl. înálți; f. sg. înáltă, pl. înálte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNÁLT adj., s. 1. adj. ridicat. (Un loc ~.) 2. s. înălțime. (În ~ cerului.) 3. adj. lung, mare. (Un om ~.) 4. adj. acut. 5. adj. ales. 6. adj. v. important. 7. adj. v. ridicat.

ÎNALT adj., s. 1. adj. ridicat. (Un loc ~.) 2. s. înălțime. (În ~ cerului.) 3. adj. lung, mare. (Un om ~.) 4. adj. acut, ascuțit, subțire, (reg.) țiflitor. (Sunete ~.) 5. adj. ales, aristocrat, aristocratic, bun, distins, ilustru, mare, nobil, (înv. și pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. și peior.) simandicos. (Face parte dintr-o familie ~.) 6. adj. important, însemnat, (înv.) însemnător. (Deține un post ~.) 7. adj. ridicat, superior. (Nivel ~ de trai.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

înált (înáltă), adj.1. Care se ridică mult în sus. – 2. De statură mare. – 3. Superior, eminent. – 4. (Înv.) Mîndru, trufaș. – 5. (S. n.) Înălțime. – Var. nalt, înnalt. Mr. (a)naltu, megl. nalt. Lat. altus (Pușcariu 802; Candrea-Dens., 836; REW 387; DAR), cf. alb. naljtë, it., sp., port. alto, prov. aut, fr. haut, cat. alt. Prezența lui în- a fost explicată diferit, ca reprezentant al lat. in alto, adv. folosit ca adj. (REW; DAR) sau ca influență a vb. înălța (Pascu, I, 34). S-ar explica poate mai bine din rațiuni de fonetică sintactică, pe baza unor expresii ca în altul (cerului), din alt, înțelese ca în nalt, din nalt; ceea ce ar explica și preferința pop. pentru forma nalt, în loc de înalt. Cf. ALR, I, 60. Der. înălța (mr. analțu, megl. nalț), vb. (a ridica; a urca; a ridica în slăvi; a dura, a construi, a edifica; refl., a se împăuna), care poate fi la fel de bine der. intern de la înalt, ca și un lat. *altiāre (Diez, I, 17; Pușcariu 803) sau *inaltiāre (Candrea-Dens., 837; REW 385; DAR), cf. it. alzare, sard. altsare, prov. aussar, fr. hausser, cat. alsar, sp. alzar, port. alcąr; înălțător, adj. (sublim); înălțare, s. f. (ridicare; sărbătoare creștină care se ține la 40 de zile de Paști; mîndrie, trufie); înălțător, s. n. (dispozitiv de ochire la puști, tunuri etc.); înălțat, adj. (luminat, strălucit, titlu onorific); înălțătură, s. f. (înălțime); înălție, s. f. (înv., Alteță); înălțime, s. f. (distanță de la nivelul pămîntului pînă la un punct; Alteță); preaînălța, vb. (a slăvi), din sl. prĕvŭznosti, sec. XVI, înv.; preaînălțat, adj. (luminat).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ALTAIUL ÎNALT (GOV’ ALTAJN [altáin]), sistem muntos în Asia Centrală (C.S.I., Mongolia), alcătuit din granite și gnaise. Lungime: c. 500 km. Alt. med.: 2.400 m. Alt. max.: 4.506 m (vf. Beluha). Vegetație de deșert montan.

HIMALAYA ÎNALTĂ, cea mai înaltă treaptă a munților Himalaya, a cărei altitudine depășește 8.000 m în nouă vârfuri (Chomolungma, Lhotse, Makalu, Annapurna I ș.a.). Lățime: 50-90 km. Limita zăpezilor persistente se află între 4.500 și 5.500 m. Numeroși ghețari.

ÎNALTUL COMISARIAT AL NAȚIUNILOR UNITE PENTRU REFUGIAȚI. organism creat la Geneva, în 1950, cu scopul de a asigura protecția internațională a refugiaților care, prin definiție, nu beneficiază de protecția țării de origine. Premiul Nobel pentru pace (1954 și 1981).

PODUL ÎNALT, Lupta de la ~, nume sub care mai este cunoscută bătălia de la Vaslui (1475).

High life – expresie engleză, care înseamnă „viață înalță” în sensul de „înaltă societate”. Dar „înaltă” nu se referă aici decît la pătura „de sus” din regimul burghez, la lumea elegantă, cu ifose, aristocrația, la societatea pretins aleasă. Expresia a trecut în alte limbi cu înțelesul adjectival de „luxos”, de ceva „ales”, păstrînd însă și rolul substantival de „elită”, de „societate înaltă”. Astfel se spunea: „Era tot hai-laif-ul Bucureștiului”, dar se mai spunea și: „e un restaurant high-life”, „o rochie high-life” etc. Caragiale, într-o schiță intitulată High-life, face portretul unui tînăr galant „care are multe succese în saloane” și care publică sub pseudonimul Turturel, un „carnet monden” în ziarul „Vocea zimbrului”: „A tost parcă născut a fi cronicar high-life”.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

BĂRBAT ÎNALT băbălău, cal, girafă, Godzila, haldău, măgăoaie, plăvan.

frunte înaltă expr. (iron.) chelie.

Intrare: înalt (adj.)
înalt2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înalt
  • ‑nalt
  • înaltul
  • înaltu‑
  • ‑naltul
  • ‑naltu‑
  • înaltă
  • ‑naltă
  • înalta
  • ‑nalta
plural
  • înalți
  • ‑nalți
  • înalții
  • ‑nalții
  • înalte
  • ‑nalte
  • înaltele
  • ‑naltele
genitiv-dativ singular
  • înalt
  • ‑nalt
  • înaltului
  • ‑naltului
  • înalte
  • ‑nalte
  • înaltei
  • ‑naltei
plural
  • înalți
  • ‑nalți
  • înalților
  • ‑nalților
  • înalte
  • ‑nalte
  • înaltelor
  • ‑naltelor
vocativ singular
plural
nalt adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nalt
  • naltul
  • naltu‑
  • naltă
  • nalta
plural
  • nalți
  • nalții
  • nalte
  • naltele
genitiv-dativ singular
  • nalt
  • naltului
  • nalte
  • naltei
plural
  • nalți
  • nalților
  • nalte
  • naltelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înalt, înaltăadjectiv

  • 1. Care se ridică mult în sus; foarte ridicat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Copac înalt. Stâlp înalt. DLRLC
    • format_quote După ce merse cale lungă, depărtată, ajunse la niște munți mari și înalți. ISPIRESCU, L. 19. DLRLC
    • format_quote Și surîzînd vom adormi sub înaltul, Vechiul salcîm. EMINESCU, O. I 231. DLRLC
    • format_quote figurat Ziua era înaltă, limpede și satul trosnea de ger și de tăcere. PREDA, Î. 75. DLRLC
    • format_quote figurat Noaptea era înaltă și senină. SADOVEANU, F. J. 371. DLRLC
    • format_quote figurat Era vădit că inima ei tînără trăia, în ziua aceea, o zi de înaltă primăvară. GALACTION, O. I 180. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Cartea de literatură trebuie să fie înalt onorată de tovarășii noștri cei mai tineri. SADOVEANU, E. 47. DLRLC
    • 1.1. Frunte înaltă = frunte mare, lată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. (Despre ființe) De statură mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Sînt ceva mai înalt de cum eram iarna trecută. STANCU, D. 72. DLRLC
      • format_quote Ea frumoasă și el tînăr, el înalt și ea înaltă. EMINESCU, O. I 154. DLRLC
      • format_quote Badiu-nalt și subțirel, Parcă-i tras printr-un inel... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 41. DLRLC
    • 1.3. Care se găsește la înălțime (mare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Carpații meridionali au pasuri înalte. DLRLC
  • 2. (Despre sunete) Ascuțit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd îl găsiră, dădu un țipăt înalt și se prăbuși asupra trupului fiului ei. DUMITRIU, N. 154. DLRLC
    • format_quote Dădu cu glas înalt tonul cîntecului. CAMILAR, N. I 41. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Au văzut-o mai întîi, și au auzit cum vorbește de înalt? DUNĂREANU, CH. 22. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Ciobanul striga înalt: Ăst țap îi dau, nu-i dau alt. PANN, P. V. III 11. DLRLC
  • 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau măsură mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Curent de înaltă tensiune. DLRLC
    • format_quote Din marea sală a mașinilor, pe conductorii liniei de înaltă tensiune va începe să curgă spre uzinele țării energia electrică produsă la Sîngeorgiu. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2831. DLRLC
    • 3.1. (Despre frecvență) Cu un număr mare de perioade pe unitatea de timp. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. figurat Care este situat pe o treaptă ridicată în scara valorilor sau a importanței. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un viteaz care merge la așa slujbă înaliă... ISPIRESCU, L. 13. DLRLC
    • format_quote Era pe lîngă aceasta un mare poet, cu cea mai nobilă și mai înaltă fantazie. CARAGIALE, O. III 236. DLRLC
    • format_quote Nu bănuia că soarta îi scosese înainte un oaspete așa de înalt. CARAGIALE, O. III 63. DLRLC
    • 4.1. Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore (înregistrate). DEX '09 DEX '98
      sinonime: hi-fi
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.