19 definiții pentru încâlcit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCÂLCÍT, -Ă, încâlciți, -te, adj. (Despre fire de ață, de păr etc.) Încurcat2. ♦ Fig. (Despre drumuri, străzi etc.) Întortocheat. ♦ Fig. (Despre gânduri, idei, vorbe etc.) Confuz, neclar, obscur. ♦ (Despre scris) Neciteț, ilizibil, neclar. – V. încâlci.

ÎNCÂLCÍT, -Ă, încâlciți, -te, adj. (Despre fire de ață, de păr etc.) Încurcat2. ♦ Fig. (Despre drumuri, străzi etc.) Întortocheat. ♦ Fig. (Despre gânduri, idei, vorbe etc.) Confuz, neclar, obscur. ♦ (Despre scris) Neciteț, ilizibil, neclar. – V. încâlci.

încâlcit2, ~ă a [At: BELDIMAN, N. P. II, 176/25 / Pl: ~iți, ~e / E: încâlci] 1 (D. fire de ață, de păr etc.) încurcat2 (1). 2 (Spc) Nepieptănat. 3 (Reg; îcs) Pânză ~ă Joc nedefinit mai îndeaproape. 4 (D. drumuri, străzi etc.) Întortocheat. 5 (D. lucruri) Învălmășit. 6 (D. o problemă, o afacere etc.) Complicat. 7 (Fig; d. gânduri, idei, vorbe etc.) Confuz. 8 (D. scris) Ilizibil. 9 (Fig; d. oameni) Cu mintea greoaie, întunecată.

încâlcit1 sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~uri / E: încâlci] 1-3 Încâlcire (1, 3-4).

ÎNCÂLCÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNCÂLCI și A SE ÎNCÂLCI. 2) (despre drumuri, străzi etc.) Care are multe coturi. /v. a (se) încâlci

ÎNCÂLCÍ, încâlcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încurca fire de ață, de păr etc. 2. Refl. Fig. (Despre gânduri, idei, acțiuni) A deveni neclar, confuz. – În + câlți.

ÎNCÂLCÍ, încâlcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încurca fire de ață, de păr etc. 2. Refl. Fig. (Despre gânduri, idei, acțiuni) A deveni neclar, confuz. – În + câlți.

încâlci [At: PSALT. (1651) ap. JAHRESBER. III, 175 / V: (rar) ~căl~, (nob) ~călăci / Pzi: ~lcesc / E: în- + călți] 1-2 vtr A (se) încurca (fire de ață, de păr etc.). 3 vr (Fig; d. gânduri, idei, acțiuni) A deveni neclar, confuz. 4 vt (Îe) A ~ ițele cuiva A dejuca planurile cuiva.

ÎNCÎLCÍ, încîlcesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la fire, păr etc.) A încurca. Și-atîta tort mi-am încîlcit Și-n graba mare-am spart un geam. COȘBUC, P. I 93. Și cînepa cea de vară O încîlcesc cînii p-afară. BIBICESCU, P. P. 186. ◊ (Cu inversarea construcției) Pare că-și încîlcea degetele în barba lor albă și asculta la graiul lor înțălept. EMINESCU, N. 47. ◊ Refl. Mătușa nu știu cum se încîlcește prin cînepă, ori se împiedică de ceva și cade jos. CREANGĂ, O. A. 57. ◊ Fig. (Despre probleme, idei, vorbe, afaceri etc.) Problemele se îngrămădeau, se încîlceau. PAS, Z. IV 182. Lumea se face mai sumeață și trebile se încîlcesc mai urît. ALECSANDRI, T. 1088.

ÎNCÎLCÍT, -Ă, încîlciți, -te, adj. (Mai ales despre fire, păr) Amestecat unul cu altul astfel încît cu greu se pot desface; încurcat. În bărbile lor încîlcite Se-mpiedică vîntul. COȘBUC, P. II 31. Era minunea satului- un maestru în cusături țărănești. Cele mai delicate flori și steluțe, cele mai încîlcite și mai migăloase rîuri – pentru el erau jucării. VLAHUȚĂ, O. A. II 291. Scînteie desperarea în ochi-i crunți de sînge, Și încîlcit e părul lui negru. EMINESCU, O. I 88. ♦ Fig. (Despre drumuri, străzi etc.) Întortocheat. Am ocolit parcă străzi încîlcite. SAHIA, N. 55. Drumurile cele încîlcite printre vii. ȘEZ. III 184. ♦ (Despre gînduri, idei, vorbe) Confuz, obscur, greu de înțeles, neclar. Ce? Cum? Ajutor? – tresări cercetatul, rupt din chinul unor gînduri încîlcite. GALAN, Z. R. 217. Sînt lucruri care par foarte clare, pe cînd în realitate sînt foarte grele și încîlcite. GHEREA, ST. CR. II 15. Întrebările următoare... cît mai încîlcite, au găsit aproape la toate elevele aceleași cunoștințe sigure. VLAHUȚĂ, O. A. 437. ♦ (Despre scris) Neciteț. M-am cercat să citesc un romanț din acele manuscrise, dar scrisoarea era atît de încîlcită, încît le-am lăsat. NEGRUZZI, S. I 11.

A ÎNCÂLCÍ ~ésc tranz. 1) A face să se încâlcească. 2) (urme, drumuri etc.) A amesteca astfel, încât să nu poată fi găsit; a încurca. 3) (persoane) A împiedica sustrăgând atenția; a încurca. /în + câlți

A SE ÎNCÂLCÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre fire, ațe, păr etc.) A se amesteca astfel, încât să nu se poată desface ușor; a se încurca. 2) (despre persoane) A pierde firul gândurilor; a se încurca. /în + câlți

încâlcì v. 1. a se încurca (vorbind de firele de cânepă sau de păr): 2. fig. a (se) încurca în genere. [Derivat din câlți: metaforă luată din tehnica torsului și analogă cu a încurca ițele].

încîlcésc v. tr. (vsl. *klŭčiti, ca’n sŭklŭčiti, a încreți, d. klŭkŭ, urzeală; rus. klok, kločók, cĭuf, moț, kločitĭ, a încîlci. V. cîlțĭ. Cp. cu colcovan). Încurc, amestec (ițele, firele, sfoara, păru). Fig. A încîlci lucrurile, afacerile.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încâlci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încâlcesc, imperf. 3 sg. încâlcea; conj. prez. 3 încâlcească

încâlcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încâlcésc, imperf. 3 sg. încâlceá; conj. prez. 3 sg. și pl. încâlceáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCÂLCÍT adj. 1. v. încurcat. 2. încurcat, întortocheat, sucit. (Fraze ~.) 3. v. complicat. 4. v. confuz.

ÎNCÂLCÍ vb. 1. v. încurca. 2. v. complica.

ÎNCÂLCI vb. 1. a (se) amesteca, a (se) încurca, (reg.) a (se) bălmăji, (înv.) a (se) zăminti. (Ițele s-au ~.) 2. a (se) complica, a (se) încurca. (Lucrurile s-au ~.)

ÎNCÎLCIT adj. 1. amestecat, încurcat. (Fire ~.) 2. încurcat, întortocheat, sucit. (Fraze ~.) 3. complicat, încurcat. (Trebuie rezolvată această problemă ~.) 4. confuz, difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încurcat, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situație ~.)

A încâlci ≠ a descâlci, a limpezi

Intrare: încâlcit
încâlcit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încâlcit
  • ‑ncâlcit
  • încâlcitul
  • încâlcitu‑
  • ‑ncâlcitul
  • ‑ncâlcitu‑
  • încâlci
  • ‑ncâlci
  • încâlcita
  • ‑ncâlcita
plural
  • încâlciți
  • ‑ncâlciți
  • încâlciții
  • ‑ncâlciții
  • încâlcite
  • ‑ncâlcite
  • încâlcitele
  • ‑ncâlcitele
genitiv-dativ singular
  • încâlcit
  • ‑ncâlcit
  • încâlcitului
  • ‑ncâlcitului
  • încâlcite
  • ‑ncâlcite
  • încâlcitei
  • ‑ncâlcitei
plural
  • încâlciți
  • ‑ncâlciți
  • încâlciților
  • ‑ncâlciților
  • încâlcite
  • ‑ncâlcite
  • încâlcitelor
  • ‑ncâlcitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încâlci, încâlcescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) încurca fire de ață, de păr etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: încurca antonime: descâlci
    • format_quote Și-atîta tort mi-am încîlcit Și-n graba mare-am spart un geam. COȘBUC, P. I 93. DLRLC
    • format_quote Și cînepa cea de vară O încîlcesc cînii p-afară. BIBICESCU, P. P. 186. DLRLC
    • format_quote Pare că-și încîlcea degetele în barba lor albă și asculta la graiul lor înțălept. EMINESCU, N. 47. DLRLC
    • format_quote Mătușa nu știu cum se încîlcește prin cînepă, ori se împiedică de ceva și cade jos. CREANGĂ, O. A. 57. DLRLC
  • 2. reflexiv figurat (Despre gânduri, idei, acțiuni) A deveni neclar, confuz. DEX '09 DEX '98
    sinonime: complica antonime: limpezi
    • format_quote Problemele se îngrămădeau, se încîlceau. PAS, Z. IV 182. DLRLC
    • format_quote Lumea se face mai sumeață și trebile se încîlcesc mai urît. ALECSANDRI, T. 1088. DLRLC
etimologie:
  • În + câlți DEX '98 DEX '09

încâlcit, încâlciadjectiv

  • 1. (Despre fire de ață, de păr etc.) Încurcat (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: încurcat
    • format_quote În bărbile lor încîlcite Se-mpiedică vîntul. COȘBUC, P. II 31. DLRLC
    • format_quote Era minunea satului – un maestru în cusături țărănești. Cele mai delicate flori și steluțe, cele mai încîlcite și mai migăloase rîuri – pentru el erau jucării. VLAHUȚĂ, O. A. II 291. DLRLC
    • format_quote Scînteie desperarea în ochi-i crunți de sînge, Și încîlcit e părul lui negru. EMINESCU, O. I 88. DLRLC
    • 1.1. figurat Despre drumuri, străzi etc.: întortocheat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: întortocheat
      • format_quote Am ocolit parcă străzi încîlcite. SAHIA, N. 55. DLRLC
      • format_quote Drumurile cele încîlcite printre vii. ȘEZ. III 184. DLRLC
    • 1.2. figurat Despre gânduri, idei, vorbe etc.: confuz, neclar, obscur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ce? Cum? Ajutor? – tresări cercetatul, rupt din chinul unor gînduri încîlcite. GALAN, Z. R. 217. DLRLC
      • format_quote Sînt lucruri care par foarte clare, pe cînd în realitate sînt foarte grele și încîlcite. GHEREA, ST. CR. II 15. DLRLC
      • format_quote Întrebările următoare... cît mai încîlcite, au găsit aproape la toate elevele aceleași cunoștințe sigure. VLAHUȚĂ, O. A. 437. DLRLC
    • 1.3. Despre scris: ilizibil, neciteț, neclar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote M-am cercat să citesc un romanț din acele manuscrise, dar scrisoarea era atît de încîlcită, încît le-am lăsat. NEGRUZZI, S. I 11. DLRLC
etimologie:
  • vezi încâlci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.