14 definiții pentru încheiere

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCHEIÉRE, încheieri, s. f. Acțiunea de a (se) încheia și rezultatul ei. ♦ Epilog. ♦ Încheiere judecătorească = înscris constatator al măsurilor luate de un organ de jurisdicție, la diferite termene fixate în cursul unui litigiu. – V. încheia.

încheiere sf [At: NEGRUZZI, S. 1, 305 / V: (îrg) ~iare / Pl: ~ri / E: încheia] 1 Prindere în nasturi, copci etc. a unui obiect de îmbrăcăminte Si: încheiat1 (1). 2 Strângere a hainei, a cămășii etc. în nasturi, copci etc. Si: încheiat1 (2). 3 (Spc) Legare a șireturilor de la încălțăminte Si: încheiat1 (3). 4 Îmbinare a părților componente ale unui obiect Si: încheiat1 (4). 5 Fixare a căpriorilor sau a bârnelor unei case unul în scobitura celuilalt Si: încheiat1 (5). 6 (Pan) Fixare unul în altul a oaselor scheletului Si: încheiat1 (6). 7 (Ccr) Loc unde se articulează un os Si: încheiat1 (7). 8 (Reg) Construire a unui car prin fixarea împreună a părților componente; Si: încheiat1 (8). 9 (Reg) Construire a unei case de lemn din bucăți confecționate Si: încheiat1 (9). 10 (Reg) Coasere a bucăților croite separat ale unei cămăși Si: încheiat1 (10). 11 (Înv) Zidire. 12 (Înv) Plăsmuire. 13 (Înv) Rostire. 14 Sfârșire. 15 Terminare a unei acțiuni, lucru etc. Si: încheiat1 (15). 16 Capăt al unei coloane, al unui șir etc. Si: încheiat1 (16). 17 Sfârșit al unei lucrări artistice, al unui spectacol discurs etc. Si: încheiat1 (17). 18 (Pex) Concluzie. 19 (Îlv) A face o ~ A trage o concluzie. 20 Precizare în scris, prin care se pune capăt unor dezbateri, probleme controversate etc. 21 (Muz) Cadență. 22 (Jur) Luare a unei hotărâri. 23 (Ccr) Hotărâre. 24 (Îs) ~ judecătorească Act al instanței judecătorești în care sunt consemnate dispozițiile luate de aceasta în cursul procesului. 25 Stabilire definitivă a condițiilor unui contract, tratat, acord etc. Si: încheiat1 (19). 26 Contractare a unei căsătorii Si: încheiat1 (20). 27 Întocmire a unui proces verbal, act oficial etc. Si: încheiat1 (21). 28 (Grm; înv) Articol.

ÎNCHEIÉRE, încheieri, s. f. Acțiunea de a (se) încheia și rezultatul ei. ♦ Epilog. ♦ Încheiere judecătorească = act al instanței judecătorești în care sunt consemnate dispozițiile luate de aceasta în cursul procesului. – V. încheia.

ÎNCHEIÉRE, încheieri, s. f. Acțiunea de a (se) încheia și rezultatul ei. 1. Parte finală, punct final; sfîrșit. În încheiere, conferențiarul a dat unele îndrumări. ♦ Concluzie. Toate generalizările, toate descoperirile științifice le întrebuințează pentru a scoate cu orice preț încheieri potrivite cu temperamentul, cu caracterul său. GHEREA, ST. CR. II 298. Era în natura spiritului lui... de a se conduce, în toate cercetările și încheierile sale sociale, de idei abstracte. IONESCU-RION, C. 53. 2. Întocmire a unui contract, a unei învoieli etc. Organizațiile democratice internaționale... au chemat cu hotărîre pe toți oamenii muncii, bărbați și femei, să acționeze în comun pentru încheierea unui pact al păcii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2671. Porunci logofătului să înceapă de mîine chiar încheierea învoielilor și într-o săptămînă să isprăvească cu toți. REBREANU, R. I 295.

ÎNCHEIÉRE ~i f. 1) v. A ÎNCHEIA. 2) Parte finală a unei lucrări; concluzie. La ~ea ședinței.În ~ la sfârșit. /v. a încheia

încheiere f. acțiunea de a încheia și rezultatul ei: concluziune.

încheĭére f. Acțiunea de a încheĭa. Concluziune, rezultat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încheiere s. f., g.-d. art. încheierii; pl. încheieri

încheiere s. f., g.-d. art. încheierii; pl. încheieri

încheiére s. f., g.-d. art. încheiérii; pl. încheiéri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCHEIÉRE s. 1. închidere, (reg.) îmbumbare. (~ unei haine.) 2. v. îmbinare. 3. v. concluzie. 4. închidere, sfârșit, terminare. (La ~ ședinței...) 5. v. terminare. 6. sfârșit, (înv.) istov. (După ~ nunții.) 7. finalizare, isprăvire, sfârșire, terminare. (ă acțiunii începute.) 8. v. capăt. 9. v. deznodământ. 10. v. lichidare. 11. v. contractare. 12. (înv.) statornicire. (~ păcii.) 13. v. perfectare. 14. semnare. (~ convenției între părți.)

ÎNCHEIERE s. 1. închidere, (reg.) îmbumbare. (~ unei haine.) 2. concluzie. (În ~, a spus...) 3. închidere, sfîrșit, terminare. (La ~ ședinței...) 4. isprăvire, isprăvit, sfîrșire, sfîrșit, terminare, terminat, (pop.) gătare, istovire, mîntuire, (înv.) săvîrșire. (~ tuturor lucrărilor.) 5. sfîrșit, (înv.) istov. (După ~ nunții.) 6. cap, capăt, final, fine, sfîrșit, (înv.) concenie, coneț, cumplire, săvîrșit, sfîrșenie, sfîrșitură, termen. (A dus-o cu bine la ~.) 7. epilog, final, sfîrșit, (livr.) fine. (~ acțiunii unui roman.) 8. lichidare, terminare. (~ tuturor socotelilor.) 9. (JUR.) contractare. (~ unei căsătorii.) 10. (înv.) statornicire. (~ păcii.) 11. semnare. (~ convenției între părți.)

Încheiere ≠ descheiere, început, introducere

Intrare: încheiere
încheiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încheiere
  • ‑ncheiere
  • încheierea
  • ‑ncheierea
plural
  • încheieri
  • ‑ncheieri
  • încheierile
  • ‑ncheierile
genitiv-dativ singular
  • încheieri
  • ‑ncheieri
  • încheierii
  • ‑ncheierii
plural
  • încheieri
  • ‑ncheieri
  • încheierilor
  • ‑ncheierilor
vocativ singular
plural
încheiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încheiare
  • ‑ncheiare
  • încheiarea
  • ‑ncheiarea
plural
  • încheieri
  • ‑ncheieri
  • încheierile
  • ‑ncheierile
genitiv-dativ singular
  • încheieri
  • ‑ncheieri
  • încheierii
  • ‑ncheierii
plural
  • încheieri
  • ‑ncheieri
  • încheierilor
  • ‑ncheierilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încheiere, încheierisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) încheia și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Parte finală, punct final. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote În încheiere, conferențiarul a dat unele îndrumări. DLRLC
    • 1.2. Concluzie. DLRLC
      sinonime: concluzie
      • format_quote Toate generalizările, toate descoperirile științifice le întrebuințează pentru a scoate cu orice preț încheieri potrivite cu temperamentul, cu caracterul său. GHEREA, ST. CR. II 298. DLRLC
      • format_quote Era în natura spiritului lui... de a se conduce, în toate cercetările și încheierile sale sociale, de idei abstracte. IONESCU-RION, C. 53. DLRLC
    • 1.3. Întocmire a unui contract, a unei învoieli etc. DLRLC
      • format_quote Organizațiile democratice internaționale... au chemat cu hotărîre pe toți oamenii muncii, bărbați și femei, să acționeze în comun pentru încheierea unui pact al păcii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2671. DLRLC
      • format_quote Porunci logofătului să înceapă de mîine chiar încheierea învoielilor și într-o săptămînă să isprăvească cu toți. REBREANU, R. I 295. DLRLC
      • 1.3.1. Încheiere judecătorească = înscris constatator al măsurilor luate de un organ de jurisdicție, la diferite termene fixate în cursul unui litigiu. DEX '09
etimologie:
  • vezi încheia DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.