7 definiții pentru închinat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

închinat1 sn [At: CORESI, EV. 163/22 / Pl: ~uri / E: închina] 1 Închinare (1). 2 (Îvr) Adăpostire. 3 (Îvr) Odihnă. 4 Închinare (4). 5 Rugă. 6 (Ccr) Rugăciune. 7 Adorare. 8 (Ccr) Devotament. 9 Consacrare. 10-13 Închinare (11-14). 14 (Ccr) Supunere. 15 Capitulare. 16 Subjugare. 17-27 Închinare (18-28). 28 Aprobare. 29 Salutare. 30 Acceptare. 31-32 Închinare (32-33). 33 Ofertă. 34 Dedicație. 35-38 Închinare (36-39). 39 Ofrandă. 40 Toast. 41 (Pex) Chefuire.

închinat2, ~ă a [At: VARLAAM, C. 258/2 / Pl: ~ați, ~e / E: închina] 1 (Rar) Aplecat spre pământ. 2 (Îvr) Adăpostit. 3 (Îvr) Odihnit. 4 (Înv) Slăvit. 5 (Cu sens activ; d. oameni) Care și-a făcut rugăciunile. 6 (Înv; îs) Femeie ~ăFemeie care a fost la Sfântul mormânt. 7 Aplecat înaintea cuiva în semn de devotament. 8 (Pex) Devotat. 9 Consacrat. 10 Aplecat cu smerenie în fața cuiva în semn de supunere. 11 (Pex; d. oameni) Supus. 12 (D. o țară, o instituție etc.) Care și-a pierdut independența Si: subjugat. 13 Care a capitulat. 14 Care recunoaște suzeranitatea cuiva. 15 Care acceptă să fie vasal. 16 (D. un lucru) Predat în semn de supunere. 17 (D. oameni) Predat ca prizonier. 18 (D. oameni) Cu capul aplecat în semn de salut. 19 (D. paharul cu băutură) Ridicat în cinstea cuiva. 20 (Reg; fig; d. oameni) Afurisit.

ÎNCHINÁT, -Ă, închinați, -te, adj. 1. Consacrat, dedicat; (despre pahare cu băutură) ciocnit și băut (în cinstea cuiva). 2. (În trecut) Care depindea de...; subjugat, supus; Mitropolia Moldaviei... pînă atunci era închinată la Ohrida. NEGRUZZI, S. I 240. ◊ Mănăstire închinată = mănăstire pusă în trecut sub jurisdicția unei mănăstiri din Orientul ortodox, care dispunea de veniturile ei.

ÎNCHINÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNCHINA. 2) pop. Care este puțin amețit (din cauza consumului de alcool); cherchelit; aghesmuit. /v. a închina

închinat a. consacrat: mănăstirile închinate, cele puse sub protecțiunea lavrelor din Orient.

închinát, -ă adj. Consacrat, dedicat. Mînăstire închinată, supusă protecțiuniĭ lavrelor din Orient.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎNCHINATU. 1. – calificativ dat celui care a făcut pelerinaj la Ierusalim. 2. Proschinitu b. (RI XI 206). < gr. προσϰυνήτης, cu același sens ca „hagi” și „închinător”, epitete din pomelnice (AO XIV 283).

Intrare: închinat
închinat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • închinat
  • ‑nchinat
  • închinatul
  • închinatu‑
  • ‑nchinatul
  • ‑nchinatu‑
  • închina
  • ‑nchina
  • închinata
  • ‑nchinata
plural
  • închinați
  • ‑nchinați
  • închinații
  • ‑nchinații
  • închinate
  • ‑nchinate
  • închinatele
  • ‑nchinatele
genitiv-dativ singular
  • închinat
  • ‑nchinat
  • închinatului
  • ‑nchinatului
  • închinate
  • ‑nchinate
  • închinatei
  • ‑nchinatei
plural
  • închinați
  • ‑nchinați
  • închinaților
  • ‑nchinaților
  • închinate
  • ‑nchinate
  • închinatelor
  • ‑nchinatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

închinat, închinaadjectiv

  • 1. Consacrat, dedicat. DLRLC
    • 1.1. (Despre pahare cu băutură) Ciocnit și băut (în cinstea cuiva). DLRLC
  • 2. în trecut Care depindea de... DLRLC
    • format_quote Mitropolia Moldaviei... pînă atunci era închinată la Ohrida. NEGRUZZI, S. I 240. DLRLC
    • 2.1. Mănăstire închinată = mănăstire pusă în trecut sub jurisdicția unei mănăstiri din Orientul ortodox, care dispunea de veniturile ei. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.