8 definiții pentru înconjurat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înconjurat1 sn [At: DA / V: (reg) ~cun~ / Pl: ~uri / E: înconjura] 1-4 Înconjurare (1-4). 5 (Spc) Îngrădire. 6-9 Înconjurare (6-9).

înconjurat2, ~ă a [At: CORESI, PS. 76 / V: (reg) ~cun~ / Pl: ~ați, ~e / E: înconjura] 1 (D. un loc, un lucru) Ocolit. 2 (D. persoane) în jurul căruia sunt strânse ființe sau lucruri. 3 (D. persoane) Care trăiește în societatea sau în tovărășia cuiva. 4 Încercuit. 5 (Spc) Care este încercuit de forțe armate Si: asediat2. 6 (Spc) Împrejmuit cu gard Si: îngrădit2. 7 (Fig; d. substanțe, situații sau persoane) Evitat. 8 (Pop; fig) Luat pe departe Si: menajat2. 9 (Îvp; d. locuri, țări, ape etc.) Străbătut în lung și în lat. 10 (Pfm; îlav) Pe ~e Indirect.

încungiurat1 sn vz înconjurat1

încungiurat2, ~ă a vz înconjurat2

încunjurat1 sn vz înconjurat1

încunjurat2, ~ă a vz înconjurat2

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCONJURÁT adj. încercuit, învăluit.

ÎNCONJURAT adj. încercuit, învăluit. (Cetate ~.)

Intrare: înconjurat
înconjurat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înconjurat
  • ‑nconjurat
  • înconjuratul
  • înconjuratu‑
  • ‑nconjuratul
  • ‑nconjuratu‑
  • înconjura
  • ‑nconjura
  • înconjurata
  • ‑nconjurata
plural
  • înconjurați
  • ‑nconjurați
  • înconjurații
  • ‑nconjurații
  • înconjurate
  • ‑nconjurate
  • înconjuratele
  • ‑nconjuratele
genitiv-dativ singular
  • înconjurat
  • ‑nconjurat
  • înconjuratului
  • ‑nconjuratului
  • înconjurate
  • ‑nconjurate
  • înconjuratei
  • ‑nconjuratei
plural
  • înconjurați
  • ‑nconjurați
  • înconjuraților
  • ‑nconjuraților
  • înconjurate
  • ‑nconjurate
  • înconjuratelor
  • ‑nconjuratelor
vocativ singular
plural
încungiurat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încunjurat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încunjurat
  • ‑ncunjurat
  • încunjuratul
  • încunjuratu‑
  • ‑ncunjuratul
  • ‑ncunjuratu‑
  • încunjura
  • ‑ncunjura
  • încunjurata
  • ‑ncunjurata
plural
  • încunjurați
  • ‑ncunjurați
  • încunjurații
  • ‑ncunjurații
  • încunjurate
  • ‑ncunjurate
  • încunjuratele
  • ‑ncunjuratele
genitiv-dativ singular
  • încunjurat
  • ‑ncunjurat
  • încunjuratului
  • ‑ncunjuratului
  • încunjurate
  • ‑ncunjurate
  • încunjuratei
  • ‑ncunjuratei
plural
  • încunjurați
  • ‑ncunjurați
  • încunjuraților
  • ‑ncunjuraților
  • încunjurate
  • ‑ncunjurate
  • încunjuratelor
  • ‑ncunjuratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înconjurat, înconjuraadjectiv

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.