10 definiții pentru încruntat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCRUNTÁT, -Ă, încruntați, -te, adj. 1. Care are pe frunte sau între sprâncene cute de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.; p. ext. care are înfățișarea sau privirea aspră, posomorâtă; crunt, cruntat. 2. (Înv.) Însângerat. – V. încrunta.

ÎNCRUNTÁT, -Ă, încruntați, -te, adj. 1. Care are pe frunte sau între sprâncene cute de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.; p. ext. care are înfățișarea sau privirea aspră, posomorâtă; crunt, cruntat. 2. (Înv.) Însângerat. – V. încrunta.

încruntat, ~ă a [At: URECHE, ap. LET. 167/27 / Pl: ~ați, ~e /E: încrunta] 1 (Îvp) Însângerat. 2 (Înv) Înroșit de sânge. 3 (Îvp; fig) Doritor de sânge Si: (pop) sângeros. 4 (Îvp) Rănit până la sânge. 5 (Înv; fig) Mânjit cu o faptă urâtă. 6 (Pop) Crestat cu scopul de a provoca sângerarea. 7 (Nob) Fixat cu privirea. 8 (D. sprâncene, frunte) Încrețit. 9 (D. oameni) Care are pe frunte sau între sprâncene cute verticale de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc. 10 (Pex; d. oameni) Care are o înfățișare sau o privire aspră, posomorâtă.

ÎNCRUNTÁT, -Ă, încruntați, -te, adj. 1. (Despre om și mai ales despre sprîncene, frunte, privire) Care are o înfățișare aspră, care exprimă o stare sufletească de îngrijorare, de supărare, de mînie. Se uita în pămînt încruntat. PAS, Z. I 200. Ce tare era, așa, cu fruntea lui pătrată și încruntată. C. PETRESCU, C. V. 329. Dacă... văzu pe Greuceanu cu sprinceana încruntată, începu să tremure. ISPIRESCU, L. 228. ◊ Fig. Peste treburile încruntate, peste liniștea tristă... s-a abătut îndată bunăvoia și rîsul. POPA, V. 104. 2. (Învechit și popular) Plin de sînge, muiat, scăldat în sînge; însîngerat. Toți la luptă-s încleștați, Toți în sînge încruntați. ALECSANDRI, P. A. 48. Vom spăla de sînge Brațul nostru încruntat. NEGRUZZI, S. II 81. Paloșu-mi cel încruntat. TEODORESCU, P. P. 105. – Variantă: (învechit și popular) cruntát, -ă (TEODORESCU, P. P. 385, ALECSANDRI, P. P. 201) adj.

încruntat a. 1. mânjit de sânge: toți ’n sânge ’ncruntați AL.; 2. fig. întunecat, sălbatec: cu ochii încruntați.

încruntát, -ă adj. Vechĭ. Azĭ pop. Plin de sînge. Fig. Feroce. Azĭ. Care se uită crunt (furios, posomorît, chĭondorîș). V. șrapnel.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCRUNTÁT adj., adv. 1. adj., adv. v. îmbufnat. 2. adj. întunecat, mohorât, posac, posomorât. (Om ~.)

ÎNCRUNTÁT adj. v. însângerat, sângerat.

ÎNCRUNTAT adj., adv. 1. adj., adv. chiorîș, îmbufnat, mohorît, posomorît. (Privire ~; ce te uiți așa ~ la mine?) 2. adj. întunecat, mohorât, posac, posomorît. (Om ~.)

încruntat adj. v. ÎNSÎNGERAT. SÎNGERAT.

Intrare: încruntat
încruntat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încruntat
  • ‑ncruntat
  • încruntatul
  • încruntatu‑
  • ‑ncruntatul
  • ‑ncruntatu‑
  • încrunta
  • ‑ncrunta
  • încruntata
  • ‑ncruntata
plural
  • încruntați
  • ‑ncruntați
  • încruntații
  • ‑ncruntații
  • încruntate
  • ‑ncruntate
  • încruntatele
  • ‑ncruntatele
genitiv-dativ singular
  • încruntat
  • ‑ncruntat
  • încruntatului
  • ‑ncruntatului
  • încruntate
  • ‑ncruntate
  • încruntatei
  • ‑ncruntatei
plural
  • încruntați
  • ‑ncruntați
  • încruntaților
  • ‑ncruntaților
  • încruntate
  • ‑ncruntate
  • încruntatelor
  • ‑ncruntatelor
vocativ singular
plural
cruntat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cruntat
  • cruntatul
  • cruntatu‑
  • crunta
  • cruntata
plural
  • cruntați
  • cruntații
  • cruntate
  • cruntatele
genitiv-dativ singular
  • cruntat
  • cruntatului
  • cruntate
  • cruntatei
plural
  • cruntați
  • cruntaților
  • cruntate
  • cruntatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încruntat, încruntaadjectiv

  • 1. Care are pe frunte sau între sprâncene cute de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dacă... văzu pe Greuceanu cu sprinceana încruntată, începu să tremure. ISPIRESCU, L. 228. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Care are înfățișarea sau privirea aspră, posomorâtă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se uita în pămînt încruntat. PAS, Z. I 200. DLRLC
      • format_quote Ce tare era, așa, cu fruntea lui pătrată și încruntată. C. PETRESCU, C. V. 329. DLRLC
      • format_quote figurat Peste treburile încruntate, peste liniștea tristă... s-a abătut îndată bunăvoia și rîsul. POPA, V. 104. DLRLC
  • 2. învechit Plin de sânge, muiat, scăldat în sânge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Toți la luptă-s încleștați, Toți în sînge încruntați. ALECSANDRI, P. A. 48. DLRLC
    • format_quote Vom spăla de sînge Brațul nostru încruntat. NEGRUZZI, S. II 81. DLRLC
    • format_quote Paloșu-mi cel încruntat. TEODORESCU, P. P. 105. DLRLC
etimologie:
  • vezi încrunta DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.