îndârjit, ~ă a [At: ODOBESCU S. III, 589 / Pl: ~iți, ~e / E: îndârji] 1 Stăruitor. 2 Înfuriat. 3 Ațâțat. 4 Ursuz. 5 Hotărât. 7 Înverșunat.

ÎNDÎRJÍT, -Ă, indîrjiți, -te, adj. 1. Înverșunat, întărîtat, dîrz. Era o dragoste îndîrjită și stăruitoare. SADOVEANU, O. VII 118. În regiunea Dragoslavele lupta îndîrjită s-a terminat prin înfrîngerea dușmanului. CAMIL PETRESCU, U. N. 422. Se duce ca un vifor... Ca un taur îndîrjit în mijlocul mieilor. DELAVRANCEA, A. 163. De trei ori s-au izbit, din ce în ce mai îndîrjite... cele două armate. VLAHUȚĂ, O. A. II 118. ◊ (Adverbial) Începe să latre indîrjit către fereastra vagonului. CARAGIALE, O. II 270. 2. Stăruitor, perseverent. Trebuie însă să citești mult și să te apleci cu o îndîrjită muncă asupra celor ce vei voi să scrii în viitor. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 4/7.

ÎNDÂRJÍT adj. 1. v. furios. 2. v. înverșunat. 3. v. disputat. 4. v. încăpățânat. 5. v. tenace.

ÎNDÎRJIT adj. 1. furios, înfuriat, întărîtat, înverșunat, mîniat, mînios, pornit, (livr.) obstinat, (pop.) îndrăcit, năbădăios, oțărît, (înv. și reg.) scîrbit, (reg.) năvîrlios, (înv., în Transilv.) firetic, (fam.) burzuluit, zborșit, (fig.) turbat. (Un om ~ la culme.) 2. aprig, aspru, crîncen, crud, crunt, cumplit, încrîncenat, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, sîngeros, vajnic, violent, (înv.) crâncenit, tare, (fig.) încleștat. (O luptă ~.) 3. aprig, disputat, dîrz, înverșunat, (fig.) aprins. (O întrecere sportivă ~.) 4. ambițios, încăpățînat, îndărătnic, perseverent, stăruitor. (Se dovedește extrem de ~ în acțiunile sale.) 5. dîrz, perseverent, stăruitor, tenace. (O muncă ~.)