15 definiții pentru îndestula

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDESTULÁ, îndestulez, vb. I. Tranz. A da (sau a lua) destul; a satisface, a sătura (cu de-ale mâncării). ♦ Refl. A avea după dorință, a avea tot ce este necesar. – Din îndestul.

ÎNDESTULÁ, îndestulez, vb. I. Tranz. A da (sau a lua) destul; a satisface, a sătura (cu de-ale mâncării). ♦ Refl. A avea după dorință, a avea tot ce este necesar. – Din îndestul.

îndestula [At: MINEIUL, (1776) 1252/2 / V: ~li / Pzi: ~lez / E: îndestul] 1-2 vtr (A da sau) a-și lua destul Si: a (se) satisface. 3-4 vtr A (se) sătura după o masă. 5 vr A avea tot ceea ce îi este necesar.

ÎNDESTULÁ, îndestulez, vb. I. Tranz. A mulțumi (pe cineva) pe deplin, a da cuiva destul; a satisface, a sătura (cu de-ale mîncării). Boierul plînge timpul cînd țara-a lui era: O vacă ce cu lapte pe el îndestula. BOLINTINEANU, O. 142. ♦ Refl. A avea la dispoziție toate cele necesare traiului (în special lucruri de mîncare); a dispune de toate în cantitate suficientă; a se sătura. Unii munceau și alții se îndestulau. SADOVEANU, E. 29. Niciodată mîndru vultur... De o prad-așa bogată încă nu s-a-ndestulat. ALEXANDRESCU, M. 22. ◊ Fig. O săptămînă să te tot uiți, și tot nu te îndestulezi. ISPIRESCU, L. 66. Curiozitatea mea nu se îndestulă cu atîta. NEGRUZZI, S. I 217.

A ÎNDESTULÁ ~éz tranz. pop. 1) A asigura (cu de toate) destul. 2) A face să se îndestuleze. /Din îndestul

A SE ÎNDESTULÁ mă ~éz intranz. pop. 1) A avea (de toate) îndestul. 2) A fi îndestul de mulțumit. /Din îndestul

îndestulà v. 1. a da îndestul; 2. a fi îndestul; 3. a se sătura: de o pradă așa bogată încă nu s’a îndestulat GR. AL.

îndestuléz și (Trans.) -ésc v. tr. (d. destul). Aprovizionez cu tot ce trebuĭe, daŭ destul, satur: a îndestula o casă, un om cu ceva. Maĭ rar. Satisfac, mulțămesc. V. refl. Mă aprovizionez din belșug, mă satur: oameniĭ s’aŭ îndestulat cu mîncare și băutură. – Vechĭ destulez și -esc, mulțămesc, satisfac. Satur, plictisesc: m’am destulit!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndestula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îndestulez, 3 îndestulea; conj. prez. 1 sg. să îndestulez, 3 să îndestuleze

îndestula (a ~) vb., ind. prez. 3 îndestulea

îndestulá vb., ind. prez. 1 sg. îndestuléz, 3 sg. și pl. îndestuleáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDESTULÁ vb. v. mulțumi, satisface.

ÎNDESTULÁ vb. a (se) sătura, (prin Transilv. și Olt.) a (se) sățui. (I-a ~ cu mâncare.)

ÎNDESTULA vb. a (se) sătura, (prin Transilv. și Olt.) a (se) sățui. (I-a ~ cu mîncare.)

îndestula vb. v. MULȚUMI. SATISFACE.

Intrare: îndestula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndestula
  • ‑ndestula
  • îndestulare
  • ‑ndestulare
  • îndestulat
  • ‑ndestulat
  • îndestulatu‑
  • ‑ndestulatu‑
  • îndestulând
  • ‑ndestulând
  • îndestulându‑
  • ‑ndestulându‑
singular plural
  • îndestulea
  • ‑ndestulea
  • îndestulați
  • ‑ndestulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndestulez
  • ‑ndestulez
(să)
  • îndestulez
  • ‑ndestulez
  • îndestulam
  • ‑ndestulam
  • îndestulai
  • ‑ndestulai
  • îndestulasem
  • ‑ndestulasem
a II-a (tu)
  • îndestulezi
  • ‑ndestulezi
(să)
  • îndestulezi
  • ‑ndestulezi
  • îndestulai
  • ‑ndestulai
  • îndestulași
  • ‑ndestulași
  • îndestulaseși
  • ‑ndestulaseși
a III-a (el, ea)
  • îndestulea
  • ‑ndestulea
(să)
  • îndestuleze
  • ‑ndestuleze
  • îndestula
  • ‑ndestula
  • îndestulă
  • ‑ndestulă
  • îndestulase
  • ‑ndestulase
plural I (noi)
  • îndestulăm
  • ‑ndestulăm
(să)
  • îndestulăm
  • ‑ndestulăm
  • îndestulam
  • ‑ndestulam
  • îndestularăm
  • ‑ndestularăm
  • îndestulaserăm
  • ‑ndestulaserăm
  • îndestulasem
  • ‑ndestulasem
a II-a (voi)
  • îndestulați
  • ‑ndestulați
(să)
  • îndestulați
  • ‑ndestulați
  • îndestulați
  • ‑ndestulați
  • îndestularăți
  • ‑ndestularăți
  • îndestulaserăți
  • ‑ndestulaserăți
  • îndestulaseți
  • ‑ndestulaseți
a III-a (ei, ele)
  • îndestulea
  • ‑ndestulea
(să)
  • îndestuleze
  • ‑ndestuleze
  • îndestulau
  • ‑ndestulau
  • îndestula
  • ‑ndestula
  • îndestulaseră
  • ‑ndestulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndestula, îndestulezverb

  • 1. A da (sau a lua) destul; a sătura (cu de-ale mâncării). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Boierul plînge timpul cînd țara-a lui era: O vacă ce cu lapte pe el îndestula. BOLINTINEANU, O. 142. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A avea după dorință, a avea tot ce este necesar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Unii munceau și alții se îndestulau. SADOVEANU, E. 29. DLRLC
      • format_quote Niciodată mîndru vultur... De o prad-așa bogată încă nu s-a-ndestulat. ALEXANDRESCU, M. 22. DLRLC
      • format_quote figurat O săptămînă să te tot uiți, și tot nu te îndestulezi. ISPIRESCU, L. 66. DLRLC
      • format_quote figurat Curiozitatea mea nu se îndestulă cu atîta. NEGRUZZI, S. I 217. DLRLC
etimologie:
  • îndestul DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.