5 definiții pentru îndrugare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDRUGÁRE, îndrugări, s. f. Acțiunea de a îndruga și rezultatul ei. – V. îndruga.

ÎNDRUGÁRE, îndrugări, s. f. Acțiunea de a îndruga și rezultatul ei. – V. îndruga.

îndrugare sf [At: DA ms / Pl: ~gări / E: îndruga] 1 (Pop) Toarcere a lânei și a cânepei în fire groase și puțin răsucite, necesare pentru anumite țesături Si: îndrugat1 (1). 2 (Pop; pex) Toarcere grosolană, în grabă Si: (nob) îndrugat1 (2). 3 (Fam) Pronunțare nedeslușită a cuvintelor Si: (nob) îndrugat1 (3). 4 Exprimare ininteligibilă a unei idei Si: (nob) îndrugat1 (4). 5 Vorbire fără șir Si: (nob) îndrugat1 (5). 6 Vorbă multă și fără rost Si: (nob) îndrugat1 (6). 7 Minciuni multe Si: îndrugat1 (7). 8-9 Lucrare (de proastă calitate sau) făcută în grabă Si: îndrugat1 (8-9).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndrugare s. f., g.-d. art. îndrugării; pl. îndrugări

îndrugare s. f., g.-d. art. îndrugării; pl. îndrugări

îndrugáre s. f., g.-d. art. îndrugării; pl. îndrugări

Intrare: îndrugare
îndrugare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndrugare
  • ‑ndrugare
  • îndrugarea
  • ‑ndrugarea
plural
  • îndrugări
  • ‑ndrugări
  • îndrugările
  • ‑ndrugările
genitiv-dativ singular
  • îndrugări
  • ‑ndrugări
  • îndrugării
  • ‑ndrugării
plural
  • îndrugări
  • ‑ndrugări
  • îndrugărilor
  • ‑ndrugărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndrugare, îndrugărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a îndruga și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi îndruga DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.