10 definiții pentru înfiorare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFIORÁRE, înfiorări, s. f. Faptul de a (se) înfiora; frică, spaimă; neliniște, tulburare, emoție. [Pr.: -fi-o-] – V. înfiora.

ÎNFIORÁRE, înfiorări, s. f. Faptul de a (se) înfiora; frică, spaimă; neliniște, tulburare, emoție. [Pr.: -fi-o-] – V. înfiora.

înfiorare sf [At: MARCOVICI, D. 280 / P: ~fi-o~ / Pl: ~rări / E: înfiora] 1-3 Simțire a unor fiori (de neliniște) (de spaimă sau) de emoție Si: înfiorat1 (1-3). 4 Mișcare ușoară Si: înfiorat1 (4). 5 (Mpp) Febră.

ÎNFIORÁRE, înfiorări, s. f. Faptul de a (se) înfiora. 1. Frică, spaimă, groază. Eu de crud am ieșit la războaie; pînă astăzi insă n-am simțit înfiorarea morții. SADOVEANU, O. VII 20. Atunci o înfiorare cuprinde pe fiul craiului. CREANGĂ, P. 192. Vîntul șuieră prin hornuri răspîndind înfiorare. ALECSANDRI, P. A. 112. Cine, cu înfiorare, nu-și aduce aminte de ei? NEGRUZZI, S. I 202. 2. Fig. Neliniște, tulburare, neastîmpăr. Înfiorarea vieții mărunte se strecura prin marginea aceasta de pădure, ca-n orice dimineață de vară. SADOVEANU, O. III 356. Unelte casnice de pace și arme ruginite de război istoriseau și ele cu o tainică înfiorare despre acești oameni care nu mai sînt. C. PETRESCU, R. DR. 42. – Pronunțat: -fi-o-.

înfiorare f. fior de spaimă, groază: poporul cu ’nfiorare la el se uita AL.

înfioráre f., pl. ărĭ. Mare groază: mă uit cu înfiorare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfiorare (desp. -fi-o-) s. f., g.-d. art. înfiorării; pl. înfiorări

înfiorare (-fi-o-) s. f., g.-d. art. înfiorării; pl. înfiorări

înfioráre s. f. (sil. -fi-o-), g.-d. art. înfiorării; pl. înfiorări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFIORÁRE s. 1. v. groază. 2. v. fior. 3. v. freamăt.

ÎNFIORARE s. 1. groază, încrîncenare, înfricoșare, îngrozire, înspăimîntare, oroare, spaimă, teroare, (înv. și pop.) oțărîre, (înv. și reg.) scîrbă, (reg.) înfricare, pălitură, (înv.) spăimîntare, spăimîntătură, (fig.) cutremur. (Simte o ~ teribilă.) 2. fior, (fig.) cutremur. (~ de groază.) 3. fior, freamăt. (O ~ trece prin mulțime.)

Intrare: înfiorare
înfiorare substantiv feminin
  • silabație: în-fi-o- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfiorare
  • ‑nfiorare
  • înfiorarea
  • ‑nfiorarea
plural
  • înfiorări
  • ‑nfiorări
  • înfiorările
  • ‑nfiorările
genitiv-dativ singular
  • înfiorări
  • ‑nfiorări
  • înfiorării
  • ‑nfiorării
plural
  • înfiorări
  • ‑nfiorări
  • înfiorărilor
  • ‑nfiorărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfiorare, înfiorărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) înfiora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Eu de crud am ieșit la războaie; pînă astăzi însă n-am simțit înfiorarea morții. SADOVEANU, O. VII 20. DLRLC
    • format_quote Atunci o înfiorare cuprinde pe fiul craiului. CREANGĂ, P. 192. DLRLC
    • format_quote Vîntul șuieră prin hornuri răspîndind înfiorare. ALECSANDRI, P. A. 112. DLRLC
    • format_quote Cine, cu înfiorare, nu-și aduce aminte de ei? NEGRUZZI, S. I 202. DLRLC
    • format_quote Înfiorarea vieții mărunte se strecura prin marginea aceasta de pădure, ca-n orice dimineață de vară. SADOVEANU, O. III 356. DLRLC
    • format_quote Unelte casnice de pace și arme ruginite de război istoriseau și ele cu o tainică înfiorare despre acești oameni care nu mai sînt. C. PETRESCU, R. DR. 42. DLRLC
etimologie:
  • vezi înfiora DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.