22 de definiții pentru înfiripat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFIRIPÁT, -Ă, înfiripați, -te, adj. 1. Înjghebat, alcătuit (cu greu). 2. Restabilit după o boală, întremat. – V. înfiripa.

ÎNFIRIPÁT, -Ă, înfiripați, -te, adj. 1. Înjghebat, alcătuit (cu greu). 2. Restabilit după o boală, întremat. – V. înfiripa.

înfiripat, ~ă a [At: CONTEMPORANUL, V, 292 / Pl: ~ați, ~e / E: înfiripa] 1 Care s-a înfiripat (1). 2 Care a luat ființă. 3 Care a căpătat consistență. 4 Care a luat avânt. 5 Care a ajuns cu greu la o anumită bunăstare. 6 Restabilit după o boală Si:# întremat.

ÎNFIRIPÁT, -Ă, înfiripați, -te, adj. 1. Care a luat ființă; înjghebat, alcătuit. Gospodărie înfiripată. 2. Restabilit după o boală, întremat; însănătoșit. De te-aș mai vedea o dată înfiripat, toată lumea ar fi a mea. CONTEMPORANUL, VI 292.

ÎNCIRIPÁ vb. I v. înfiripa.

ÎNFIRIPÁ, înfiripez, vb. I. 1. Tranz. A alcătui ceva din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare; a înjgheba. ♦ Refl. Fig. A lua naștere, a prinde consistență. ♦ Refl. A ajunge la o oarecare bunăstare. 2. Refl. A-și reveni în puteri; a se reface după o boală, a se întrema. [Prez. ind. și: înfiríp.Var.: înciripá vb. I] – Cf. sl. čerep „oală, hârb”.

ÎNFIRIPÁ, înfiripez, vb. I. 1. Tranz. A alcătui ceva din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare; a înjgheba. ♦ Refl. Fig. A lua naștere, a prinde consistență. ♦ Refl. A ajunge la o oarecare bunăstare. 2. Refl. A-și reveni în puteri; a se reface după o boală, a se întrema. [Prez. ind. și: înfiríp.Var.: înciripá vb. I] – Cf. sl. čerep „oală, hârb”.

înciripat, ~ă a vz înfiripat

înfiripa [At: CREANGĂ, GL. / Pzi: ~rip, (înv) ~pez / E: ns cf înciripa] 1 vt A alcătui ceva în grabă sau cu greutate din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare Si: (pop) a îndoila (1), a înjgheba (1). 2 vr A lua naștere. 3 vr A prinde consistență. 4 vr A se avânta. 5 vr A ajunge cu greu la o oarecare bunăstare. 6 vr A se reface după boală Si: a se întrema.

ÎNFIRIPÁ, înfiripez și înfiríp, vb. I. 1. Tranz. A alcătui (ceva) cu oarecare greutate din mai multe elemente, a face să ia ființă în grabă; a înjgheba. Cîțiva copii mai săraci Au izbutit să-nfiripe o stea de hîrtie. BENIUC, V. 39. Și-apoi, încetul cu încetul, mi-am înfiripat iar gospodăria. VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ Refl. Satul s-a înfiripat fără voia nimănui, de aceea e cum e. REBREANU, R. I 75. ♦ Refl. A lua naștere, a prinde consistență. Mătușă-mea... a aflat... taina ce începea să se înfiripeze între noi amîndoi. GALACTION, O. I 76. Imagini, frînturi de gînduri se înfiripau în mintea ei obosită. BART, E. 382. Visul său se-nfiripează și se-ntinde vulturește. EMINESCU, O. I 144. 2. Refl. A-și reveni în puteri, a se reface, a se restabili după o boală, a se întrema. Bătrînul începea să se înfiripeze mîncînd mai bine și nemaitremurînd iarna de frig. PAS, Z. I 202. Cu tărîțe, cu cojițe, purcelul începe a se înfiripa. CREANGĂ, P. 76. Nu se mai putu înfiripa de pe lehuzie, și muri. CONTEMPORANUL, VI 104. ◊ Fig. Cultura tutunului, încetată în timpul monopolului, începe iarăși a se înfiripa în satele unde locuitorii sînt deprinși cu dînsa. I. IONESCU, M. 356. ♦ A prinde puteri mai mari, a se încorda, a se avînta. Deodată mi se înfiripă zmăul, rădică pe Sucnă-Murgă în sus și-l trîntește. SBIERA, P. 103.

A ÎNFIRIPÁ ~éz tranz. A face în grabă din materiale aflate la îndemână; a închipui; a înjgheba; a sclipui; a improviza. [Și înfirip] /cf. sl. erep

A SE ÎNFIRIPÁ mă ~éz intranz. 1) A ieși din sărăcie; a prinde cheag. 2) A-și reveni după o boală; a prinde puteri; a se întrema; a se înzdrăveni. 3) fig. (despre atitudini, sentimente, idei) A începe să capete contururi precise; a prinde consistență; a înmuguri; a încolți; a se deștepta. [Și mă înfirip] /cf. sl. erep

înfiripà v. 1. Mold. a-și veni în fire: începe a se înfiripa și a crește Cr.; 2. a se întrema (dintr’o boală); fig. a se realiza: irisul său se ’nfiripează și se ’ntinde vulturește EM.; 3. a aduce în bună stare: le-a poruncit să ’nflripe carul. [Fuziune din fire și întrupa].

înfírip și -éz (mă), a v. refl. (cp. cu fire și încĭupăresc). Îmĭ vin în fire, mă restabilesc, mă întrămez, prind putere: puiĭ s’aŭ înfiripat, bolnavu s’a înfiripat. Fig. Cîștig ceva parale, mă îmbogățesc puțin. Visul săŭ se’nfiripeáză (Em.), visu luĭ începe a se realiza.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!înfiripa (a ~) vb., ind. prez. 3 înfiri

înfiripá vb., ind. prez. 1 sg. înfiripéz/înfiríp, 3 sg. și pl. înfiripeáză/înfirípă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFIRIPÁT adj. 1. v. înjghebat. 2. v. întremat. 3. fortificat, îndreptat, întărit, întremat, înzdrăvenit, reconfortat, refăcut, restabilit, tonificat, (Mold.) pribolit. (Bolnav oarecum ~.)

ÎNFIRIPAT adj. 1. înjghebat. (Un lucru ~.) 2. îndreptat, însănătoșit, întremat, înzdrăvenit, lecuit, refăcut, restabilit, ridicat, tămăduit, vindecat, (Mold.) pribolit, (înv.) sănătoșat. (Bolnav complet ~ după o tuberculoză.) 3. fortificat, îndreptat, întărit, întremat, înzdrăvenit, reconfortat, refăcut, restabilit, tonificat, (Mold.) pribolit. (Bolnav oarecum ~.)

ÎNFIRIPÁ vb. 1. v. înjgheba. 2. v. întrema. 3. a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (înv. și pop.) a (se) împuternici, (pop. și fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a se) vânjoșa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a mai ~ și el după o viroză.)

ÎNFIRIPÁ vb. v. apărea, arăta, ivi.

ÎNFIRIPA vb. 1. a închipui, a încropi, a înjgheba, (reg.) a închelbăra, a închipa, a înciocăla. (A ~ ceva în grabă.) 2. a (se) îndrepta, a (se) însănătoși, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. și fam.) a (se) doftori, a (se) doftorici, a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. și Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ după o lungă boală.) 3. a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (înv. și pop.) a (se) împuternici, (pop. și fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) vînjoșa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a mai ~ după o viroză.)

înfiripa vb. v. APĂREA. ARĂTA. IVI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

înfiripá (-péz, înfiripát), vb.1. A forma, a compune. – 2. A ameliora, a restabili. – 3. (Refl.) A se realiza, a se transforma în realitate. – Var. (Mold., Bucov.) înciripa. Origine necunoscută. După Giuglea, Dacor., II, 825 și LL, II, 42, de la un lat. *imperfilāre, care nu pare posibil. Pușcariu, Dacor., IV, 710-2 și DAR pleacă de la var., considerînd că forma de bază este un hiperurbanism, și o derivă din sl. (rus., rut., bg.) čerep „ghiveci, oală”; semantismul ar pleca, deci, de la sensul din sl., pentru a trece la acela de „a repara un recipient spart”, și de aici „a repara”. Această der. nu pare probabilă, deoarece este ciudat ca vasele sparte să se poată repara și încă și mai ciudat să se repare atît de bine încît să se poată ajunge la ideea de „a îmbunătăți”. Pare evident, așa cum semnalează Tiktin și Scriban, că acest cuvînt provine de la fire „caracter, fel de a fi”, cf. a-și veni în fire = a se înfiripa „a se reface”; însă nu este clar.

Intrare: înfiripat
înfiripat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfiripat
  • ‑nfiripat
  • înfiripatul
  • înfiripatu‑
  • ‑nfiripatul
  • ‑nfiripatu‑
  • înfiripa
  • ‑nfiripa
  • înfiripata
  • ‑nfiripata
plural
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
  • înfiripații
  • ‑nfiripații
  • înfiripate
  • ‑nfiripate
  • înfiripatele
  • ‑nfiripatele
genitiv-dativ singular
  • înfiripat
  • ‑nfiripat
  • înfiripatului
  • ‑nfiripatului
  • înfiripate
  • ‑nfiripate
  • înfiripatei
  • ‑nfiripatei
plural
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
  • înfiripaților
  • ‑nfiripaților
  • înfiripate
  • ‑nfiripate
  • înfiripatelor
  • ‑nfiripatelor
vocativ singular
plural
înciripat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înciripat
  • ‑nciripat
  • înciripatul
  • înciripatu‑
  • ‑nciripatul
  • ‑nciripatu‑
  • înciripa
  • ‑nciripa
  • înciripata
  • ‑nciripata
plural
  • înciripați
  • ‑nciripați
  • înciripații
  • ‑nciripații
  • înciripate
  • ‑nciripate
  • înciripatele
  • ‑nciripatele
genitiv-dativ singular
  • înciripat
  • ‑nciripat
  • înciripatului
  • ‑nciripatului
  • înciripate
  • ‑nciripate
  • înciripatei
  • ‑nciripatei
plural
  • înciripați
  • ‑nciripați
  • înciripaților
  • ‑nciripaților
  • înciripate
  • ‑nciripate
  • înciripatelor
  • ‑nciripatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfiripa, înfiripverb

  • 1. tranzitiv A alcătui ceva din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cîțiva copii mai săraci Au izbutit să-nfiripe o stea de hîrtie. BENIUC, V. 39. DLRLC
    • format_quote Și-apoi, încetul cu încetul, mi-am înfiripat iar gospodăria. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
    • format_quote reflexiv Satul s-a înfiripat fără voia nimănui, de aceea e cum e. REBREANU, R. I 75. DLRLC
    • 1.1. reflexiv figurat A lua naștere, a prinde consistență. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Mătușă-mea... a aflat... taina ce începea să se înfiripeze între noi amîndoi. GALACTION, O. I 76. DLRLC
      • format_quote Imagini, frînturi de gînduri se înfiripau în mintea ei obosită. BART, E. 382. DLRLC
      • format_quote Visul său se-nfiripează și se-ntinde vulturește. EMINESCU, O. I 144. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A ajunge la o oarecare bunăstare; a ieși din sărăcie; a prinde cheag. DEX '09 DEX '98 NODEX
  • 2. reflexiv A-și reveni în puteri; a se reface după o boală, a se întrema. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Bătrînul începea să se înfiripeze mîncînd mai bine și nemaitremurînd iarna de frig. PAS, Z. I 202. DLRLC
    • format_quote Cu tărîțe, cu cojițe, purcelul începe a se înfiripa. CREANGĂ, P. 76. DLRLC
    • format_quote Nu se mai putu înfiripa de pe lehuzie, și muri. CONTEMPORANUL, VI 104. DLRLC
    • format_quote figurat Cultura tutunului, încetată în timpul monopolului, începe iarăși a se înfiripa în satele unde locuitorii sînt deprinși cu dînsa. I. IONESCU, M. 356. DLRLC
    • 2.1. A prinde puteri mai mari, a se încorda, a se avânta. DLRLC
      • format_quote Deodată mi se înfiripă zmăul, rădică pe Sucnă-Murgă în sus și-l trîntește. SBIERA, P. 103. DLRLC
etimologie:

înfiripat, înfiripaadjectiv

  • 1. Alcătuit (cu greu). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gospodărie înfiripată. DLRLC
  • 2. Restabilit după o boală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De te-aș mai vedea o dată înfiripat, toată lumea ar fi a mea. CONTEMPORANUL, VI 292. DLRLC
etimologie:
  • vezi înfiripa DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.