19 definiții pentru înfrânat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFRÂNÁT, -Ă, înfrânați, -te, adj. 1. (Despre animale de ham) Căruia i s-a pus frâu. 2. (Despre mașini) Care merg cu frâna pusă. – V. înfrâna.

ÎNFRÂNÁT, -Ă, înfrânați, -te, adj. 1. (Despre animale de ham) Căruia i s-a pus frâu. 2. (Despre mașini) Care merg cu frâna pusă. – V. înfrâna.

înfrânat2, ~ă a [At: GOLESCU, Î., 2 / V: ~âiat / Pl: ~ați, ~e / E: înfrâna] 1 (D. animale de ham) Căruia i s-a pus frâu. 2 (D. oameni) Abstinent. 3 (D. mașini) Care merg cu frâna pusă.

înfrânat1 sn [At: ȘEZ. III, 64 / Pl: ~uri / E: înfrâna] 1-3 Înfrânare (1-3).

ÎNFRÂNÁ, înfrânez, vb. I. Tranz. A pune frâu; p. ext. a îmblânzi, a domestici. ♦ Fig. A stăvili, a reține, a potoli. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) domina. – Lat. infrenare.

ÎNFRÂNÁ, înfrânez, vb. I. Tranz. A pune frâu; p. ext. a îmblânzi, a domestici. ♦ Fig. A stăvili, a reține, a potoli. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) domina. – Lat. infrenare.

înfrâna [At: COD. VOR. 148/7 / V: ~âia, ~âua / Pzi: ~nez, (înv) înfrân / E: ml *infrenare] 1 vt A pune frâu. 2-3 vtr (Fig) A (se) stăpâni. 4 vt (Pex; fig) A domestici animale sălbatice.

ÎNFRÎNÁ, înfrînez și înfrî́n, vb. I. 1. Tranz. A pune frîu unui animal de ham. Făt-Frumos înșelă și înfrînă calul. ISPIRESCU, L. 4. Și plîngînd înfrînă calul. Calul ei cel alb ca neaua, Îi netează mîndra coamă Și plîngind îi pune șaua. EMINESCU, O. I 66. ♦ A îmblînzi, a domestici. Dacă dobitoacele n-ar fi fost înfrînate, de demult ar fi sfîșiet pe om. CREANGĂ, P. 209. ♦ Fig. A stăvili, a reține, a face inofensiv, a potoli. V. frîna. Se lăsă pe speteaza scaunului și începu să rîdă, stăpînindu-se cît putea. Îi făcea rău rîsul, îi făcea rău și sila de-a și-l înfrîna, și-i curgeau lacrimi pe obraji. DUMITRIU, N. 85. Oamenii... își înfrînară resimțimintele. ODOBESCU, S. III 468. Orișicît vei înfrîna pe un domn, anevoie va fi a-l face pe el și pe oameni a uita vechiul obicei, a-l opri d-a se crede, măcar uneori, stăpîn al țării. BĂLCESCU, O. I 351. 2. Refl. A se abține de la ceva, a se reține de la o faptă, de la exprimarea unei păreri, a se stăpîni. Se îndîrjea, Dar tot el se înfrîna. TEODORESCU, P. P. 546.

ÎNFRÎNÁT, -Ă, înfrînați, -te, adj. (Despre un animal de ham) Căruia i s-a pus frîu. Amîndoi... caii sînt în curte?Înșelați și înfrînați. NEGRUZZI, S. III 490. Mai șezi, murgule, legal, Înfrînat și nemîncat. TEODORESCU, P. P. 73.

ÎNFRÂNÁ vb. I. tranz. 1. a pune frâu (unui cal). 2. (fig.) a stăvili; a domoli. II. tranz., refl. (fig.) a (se) stăpâni. (< lat. infrenare) corectată

A ÎNFRÂNÁ ~éz tranz. 1) (cai) A stăpâni cu ajutorul frâului; a domoli; a struni. 2) pop. (animale sălbatice) A face să se deprindă cu omul; a domestici. 3) (sentimente, stări sufletești) A stăvili printr-un efort de voință; a înăbuși; a controla; a domina. A-și ~ dorințele. [Sil. în-frâ-] /<lat. infremere

înfrânà v. 1. a pune frâul la cai sau la altceva: 2. fig. a stăpâni, a domina: a-și înfrâna poftele, gura; 3. a se abține. [Lat. INFRENARE].

înfrînéz v. tr. (lat. infréno, -áre, it. infrenare, pv. cat. sp. enfrenar). Pun frîu. Fig. Stăpînesc, dominez, reprim (poftele, vorbele). V. refl. Mă abțin. – Și înfîrnez (ca desfîrnez): de spun o vorbă, te și înfîrnezĭ. (Șez. 33, 23), te opuĭ, îțĭ sare țandura.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfrâna (a ~) vb., ind. prez. 3 înfrânea

înfrâná vb., ind. prez. 1 sg. înfrânéz, 3 sg. și pl. înfrâneáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFRÂNÁT adj. 1. v. împiedicat. 2. v. strunit. 3. calculat, chibzuit, cumpănit, cumpătat, echilibrat, măsurat, moderat, ponderat, socotit, (prin vestul Transilv.) samalit. (Un om ~; o viață ~.)

ÎNFRÂNÁ vb. v. domoli, potoli, stăpâni, stăvili, tempera.

ÎNFRÂNÁ vb. 1. v. împiedica. 2. v. struni. 3. a reține, a struni, (înv. fig.) a hățui. (Te rog să-i mai ~, sunt prea zburdalnici!) 4. v. stăpâni. 5. v. învinge. 6. v. abține. 7. a împiedica, a opri, a stăvili, (fig.) a frâna. (Nu puteau ~ avântul revoluționar.) 8. v. tempera.

ÎNFRÎNA vb. 1. a împiedica. (A ~ o căruță, la vale.) 2. a domoli, a liniști, a struni. (A ~ un cal.) 3. a reține, a struni, (înv. fig.) a hățui. (Te rog să-i mai ~, sînt prea zburdalnici!) 4. a domina, a învinge, a stăpîni. (Și-a ~ durerea.) 5. a(-și) birui, a(-și) înfrînge, a(-și) învinge, a(-și) stăpîni, (pop. și fam.) a(-și) struni. (Și-a ~ emoția.) 6. a se abține, a se domina, a se opri, a răbda, a se reține, a se stăpîni. (Nu s-a putut ~ să nu-i spună.) 7. a împiedica, a opri, a stăvili, (fig.) a frîna. (Nu puteau ~ avîntul revoluționar.)

înfrîna vb. v. DOMOLI. POTOLI. STĂPÎNI. STĂVILI. TEMPERA.

ÎNFRÎNAT adj. 1. împiedicat. (Căruță cu roțile ~.) 2. domolit, liniștit, potolit, strunit. (Un animal ~.) 3. calculat, chibzuit, cumpănit, cumpătat, echilibrat, măsurat, moderat, ponderat, socotit, (prin vestul Transilv.) samalit. (Un om ~; viață ~.)

Intrare: înfrânat
înfrânat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfrânat
  • ‑nfrânat
  • înfrânatul
  • înfrânatu‑
  • ‑nfrânatul
  • ‑nfrânatu‑
  • înfrâna
  • ‑nfrâna
  • înfrânata
  • ‑nfrânata
plural
  • înfrânați
  • ‑nfrânați
  • înfrânații
  • ‑nfrânații
  • înfrânate
  • ‑nfrânate
  • înfrânatele
  • ‑nfrânatele
genitiv-dativ singular
  • înfrânat
  • ‑nfrânat
  • înfrânatului
  • ‑nfrânatului
  • înfrânate
  • ‑nfrânate
  • înfrânatei
  • ‑nfrânatei
plural
  • înfrânați
  • ‑nfrânați
  • înfrânaților
  • ‑nfrânaților
  • înfrânate
  • ‑nfrânate
  • înfrânatelor
  • ‑nfrânatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfrâna, înfrânezverb

  • 1. A pune frâu. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Făt-Frumos înșelă și înfrînă calul. ISPIRESCU, L. 4. DLRLC
    • format_quote Și plîngînd înfrînă calul. Calul ei cel alb ca neaua, Îi netează mîndra coamă Și plîngind îi pune șaua. EMINESCU, O. I 66. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Domestici, îmblânzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dacă dobitoacele n-ar fi fost înfrînate, de demult ar fi sfîșiet pe om. CREANGĂ, P. 209. DLRLC
    • 1.2. figurat Domoli, potoli, reține, stăvili. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
      • format_quote Se lăsă pe speteaza scaunului și începu să rîdă, stăpînindu-se cît putea. Îi făcea rău rîsul, îi făcea rău și sila de-a și-l înfrîna, și-i curgeau lacrimi pe obraji. DUMITRIU, N. 85. DLRLC
      • format_quote Oamenii... își înfrînară resimțimintele. ODOBESCU, S. III 468. DLRLC
      • format_quote Orișicît vei înfrîna pe un domn, anevoie va fi a-l face pe el și pe oameni a uita vechiul obicei, a-l opri d-a se crede, măcar uneori, stăpîn al țării. BĂLCESCU, O. I 351. DLRLC
    • 1.3. tranzitiv reflexiv figurat A (se) stăpâni, a (se) domina. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
      • format_quote Se îndîrjea, Dar tot el se înfrîna. TEODORESCU, P. P. 546. DLRLC
etimologie:

înfrânat, înfrânaadjectiv

  • 1. (Despre animale de ham) Căruia i s-a pus frâu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Amîndoi... caii sînt în curte? – Înșelați și înfrînați. NEGRUZZI, S. III 490. DLRLC
    • format_quote Mai șezi, murgule, legat, Înfrînat și nemîncat. TEODORESCU, P. P. 73. DLRLC
  • 2. (Despre mașini) Care merg cu frâna pusă. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi înfrâna DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.