19 definiții pentru înfuriat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFURIÁT, -Ă, înfuriați, -te, adj. Cuprins de furie; furios, mânios. [Pr.: -ri-at] – V. înfuria.

ÎNFURIÁT, -Ă, înfuriați, -te, adj. Cuprins de furie; furios, mânios. [Pr.: -ri-at] – V. înfuria.

înfuriat, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 108 / Pl: ~ați, ~e / E: înfuria] 1 Adus în stare de furie. 2 Cuprins de furie Si: furios, mânios.

ÎNFURIÁT, -Ă, înfuriați, -te, adj. Cuprins de furie, foarte mîniat. Tudorache, înfuriat, se repezi spre moșneag și începu să dea din mîini. DUNĂREANU, CH. 25. Poate vrun buhai înfuriat i-a veni de hac. CREANGĂ, P. 66. Înfuriat, ordonă să se ridice îndată mic și mare... și să bată codrii. NEGRUZZI, S. I 108. – Pronunțat: -ri-at.

*înfuriat, -ă adj. Plin de furie, iritat.

ÎNFURIÁ, înfúrii, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de furie; a (se) mânia, a (se) enerva, a (se) irita. [Pr.: -ri-a] – În + furie.

ÎNFURIÁ, înfúrii, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de furie; a (se) mânia, a (se) enerva, a (se) irita. [Pr.: -ri-a] – În + furie.

înfuria vtr [At: ALECSANDRI, P. II, 36 / P: ~ri-a / Pzi: înfurii, (înv) ~iez / E: în +furie] 1-2 (A face pe cineva să fie sau) a fi cuprins de furie Si: a (se) enerva, a (se) irita, a (se) mânia.

ÎNFURIÁ, înfúrii, vb. I. Refl. A fi cuprins de furie, a se mînia tare, a-și ieși din fire. Se înfuriase și se apăra, congestionat. DUMITRIU, N. 111. S-a-nfuriat Și mi-a zgîriat, Zgîriat fața Și rupt cosița. TEODORESCU, P. P. 427. ♦ Tranz. A mînia, a scoate din sărite. – Pronunțat: -ri-a. - Prez. ind. și: (învechit) înfuriez (ALECSANDRI, P. III 36).

A SE ÎNFURIÁ mă înfúrii intranz. 1) A deveni foarte furios; a se mânia peste măsură. 2) A fi cuprins de furie; a fi foarte furios. /în + furie

A ÎNFURIÁ înfúrii tranz. A face să se înfurie. /în + furie

*înfuriĭ, a v. tr. (d. furie. Eŭ înfuriĭ, tu înfuriĭ). Umplu de furie, irit. V. refl. Mă umplu de furie, devin furios.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfuria (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. înfurii, 3 înfurie (-ri-e), 1 pl. înfuriem; conj. prez. 3 să înfurie; ger. înfuriind (-ri-ind)

înfuriá vb. (sil. -ri-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. înfúrii, 3 sg. și pl. înfúrie (sil. -ri-e), 1 pl. înfuriém; ger. înfuriínd (sil. -ri-ind)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFURIAT adj. furios, îndîrjit, întărîtat, înverșunat, mîniat, mînios, pornit, (livr.) obstinat, (pop.) îndrăcit, năbădăios, oțărît, (înv. și reg.) scîrbit, (reg.) năvîrlios, (înv., în Transilv.) firetic, (fam.) burzuluit, zborșit, (fig.) turbat. (Un om ~.)

ÎNFURIÁ vb. 1. a (se) mânia, (pop.) a (se) îndrăci, a (se) oțărî, (înv. și reg.) a (se) stârni, (prin Transilv.) a (se) rânzoi, (înv.) a (se) scârbi, a (se) urgisi, (fam.) a (se) burzului, a (se) zborși, (fig.) a (se) ardeia, a turba, (reg. fig.) a (se) scociorî. (S-a ~ cumplit pe ei.) 2. a (se) îndârji, a (se) întărâta, a (se) înverșuna. (Eșecul l-a ~.)

ÎNFURIA vb. 1. a (se) mînia, (pop.) a (se) îndrăci, a (se) oțărî, (înv. și reg.) a (se) stîrni, (prin Transilv.) a (se) rînzoi, (înv.) a (se) scîrbi, a (se) urgisi, (fam.) a (se) burzului, a (se) zborși, (fig.) a (se) ardeia, a turba, (reg. fig.) a (se) scociorî. (S-a ~ cumplit pe ei.) 2. a (se) îndîrji, a (se) întărîta, a (se) înverșuna. (Nu-l mai ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A ÎNFURIA a băga în boală / în boale, a-i da cu praftorița, a morcovi, a oftica, a scoate (pe cineva) din fire / din pepeni, a scoate din minți (pe cineva), a scoate (cuiva) peri albi, a șucări, a tăia (cuiva) pofta de ceva, a vârî (pe cineva) în boală / în draci / în groapă / în sperieți.

A SE ÎNFURIA a se ambala, a se anticări, a-l apuca damblaua / dracii / pandaliile, a arunca flăcări pe nas, a se ataca, a se bășica, a se cacioli, a face clăbuci, a i se face negru înaintea ochilor, a face spume la gură, a-i fi cu bănat, a-și ieși din fire / din pepeni / din țâțâni, a se încinge tărâța (în cineva), a-l lovi damblaua, a-și lua maxim, a se morcovi, a se oftica, a se opări, a se pichirisi, a i se pune (cuiva) pata / piticul, a-i sări (cuiva) capacele, a-i sări bâzdâcul / muștarul / țandăra, a scoate flăcări pe nas, a scuipa foc, a se sictiri, a i se sui sângele la cap, a se supăra ca văcarul pe sat, a se șifona, a se șucări, a i se umfla (cuiva) pipota, a vedea roșu înaintea ochilor, a-i veni (cuiva) apa la moară, a-i veni dracii, a se zbârli.

Intrare: înfuriat
înfuriat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfuriat
  • ‑nfuriat
  • înfuriatul
  • înfuriatu‑
  • ‑nfuriatul
  • ‑nfuriatu‑
  • înfuria
  • ‑nfuria
  • înfuriata
  • ‑nfuriata
plural
  • înfuriați
  • ‑nfuriați
  • înfuriații
  • ‑nfuriații
  • înfuriate
  • ‑nfuriate
  • înfuriatele
  • ‑nfuriatele
genitiv-dativ singular
  • înfuriat
  • ‑nfuriat
  • înfuriatului
  • ‑nfuriatului
  • înfuriate
  • ‑nfuriate
  • înfuriatei
  • ‑nfuriatei
plural
  • înfuriați
  • ‑nfuriați
  • înfuriaților
  • ‑nfuriaților
  • înfuriate
  • ‑nfuriate
  • înfuriatelor
  • ‑nfuriatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfuria, înfuriiverb

  • 1. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de furie; a (se) mânia, a (se) enerva, a (se) irita. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se înfuriase și se apăra, congestionat. DUMITRIU, N. 111. DLRLC
    • format_quote S-a-nfuriat Și mi-a zgîriat, Zgîriat fața Și rupt cosița. TEODORESCU, P. P. 427. DLRLC
  • comentariu învechit Prezent indicativ și: înfuriez. DLRLC
etimologie:
  • În + furie DEX '09 DEX '98

înfuriat, înfuriaadjectiv

  • 1. Cuprins de furie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tudorache, înfuriat, se repezi spre moșneag și începu să dea din mîini. DUNĂREANU, CH. 25. DLRLC
    • format_quote Poate vrun buhai înfuriat i-a veni de hac. CREANGĂ, P. 66. DLRLC
    • format_quote Înfuriat, ordonă să se ridice îndată mic și mare... și să bată codrii. NEGRUZZI, S. I 108. DLRLC
etimologie:
  • vezi înfuria DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.