33 de definiții pentru înnorat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNORÁT, -Ă, înnorați, -te, adj. (Despre cer) Acoperit, umbrit de nori; noros. ♦ Fig. Trist, posomorât. [Var.: înnourát, -ă adj.] – V. înnora.

ÎNNORÁT, -Ă, înnorați, -te, adj. (Despre cer) Acoperit, umbrit de nori; noros. ♦ Fig. Trist, posomorât. [Var.: înnourát, -ă adj.] – V. înnora.

înnorat, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. P. 393 / V: ~our~ / S și: îno~ / Pl: ~ați, ~e / E: înnora] 1 (D. cer) Acoperit de nori. 2 (D. soare) Întunecat din cauza norilor. 3 (Fig) Trist.

ÎNNORÁT, -Ă, înnorați, -te, adj. (Și în forma înnourat; despre cer, p. ext. despre locuri) Acoperit, umbrit de nori; întunecat. Afară-i vînt și e-nnorat, Și noaptea e tîrzie. COȘBUC, P. I 193. Poienile înnorate... ale Scoției. ODOBESCU, S. III 130. Atîta-s de supărat, Cumu-i ceriul înnorat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 220. ♦ Fig. Posomorît, trist; întunecat. Ți-este mintea înnorată sub a vîrstei diademă. MACEDONSKI, O. I 274. Moțoc șeade pe gînduri cu fața-nnourată? ALECSANDRI, T. II 162. Umbla-ntunecată și tot înnorată, Nu o vedea nimeni să rîză vrodată. PANN, P. V. II 95. – Variante: înnourát, -ă, (regional) norát, -ă (HODOȘ, P. P. 68) adj.

ÎNNORÁ, înnorez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. (La pers. 3) A se ivi (mulți) nori pe cer. ♦ (Pop.; despre vreme, cer, lună, soare) A se întuneca din cauza norilor. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întrista, a (se) posomorî. [Var.: înnourá vb. I] – În + nor.

ÎNNORÁ, înnorez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. (La pers. 3) A se ivi (mulți) nori pe cer. ♦ (Pop.; despre vreme, cer, lună, soare) A se întuneca din cauza norilor. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întrista, a (se) posomorî. [Var.: înnourá vb. I] – În + nor.

ÎNNOURÁ, vb. I v. înnora.

ÎNNOURÁT, -Ă adj. v. înnorat.

înnora [At: DOSOFTEI, V. S. 110 / V: ~oura / S și: înora / Pzi: 3 ~rează; (pop) ~oură / E: în- + nor] 1-2 vir A se ivi mulți nori pe cer. 3-4 vir (Pop; d. soare) A se întuneca din cauza norilor. 5-6 vtr (Fig) A (se) întrista.

ÎNNORÁ, pers. 3 înnorează, vb. I. (Și în forma înnoura) 1. Intranz. și refl. impers. A se ivi mulți nori pe cer. Cînd intrarăm în sat, începuse să se înnoureze. SADOVEANU, O. VI 244. Începu a se înnora. RETEGANUL, P. I 19. S-a-nnorat de pe la miezul nopții și e întunerec adînc. CARAGIALE, O. I 371. ◊ (Cu exprimarea subiectului) Cerul s-a înnorat. ♦ (Despre lună, soare) A se întuneca din cauza norilor. Nu știu luna a-nnourat Ori puica s-au supărat? SEVASTOS, C. 27. Iar de dreaptă ce era, Soarele se-nnoura. ALECSANDRI, P. P. 313. ♦ Tranz. Fig. A întuneca (ca un nor). (Atestat în forma noura) Săgețile ușoare Nourează mîndrul soare. ALECSANDRI, P. II 16. 2. Tranz. Fig. A umple de mîhnire, de întristare. Aceea care trista-mi viață-nnourează E un secret ce zace în inimă-mi ascuns. NEGRUZZI, S. II 21. – Variante: înnourá, nourá vb. I.

A ÎNNORÁ pers. 3 ~eáză tranz. fig. A face să se înnoreze. /în + nor

A SE ÎNNORÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) A apărea nori pe cer. 2) (despre cer, vreme) A deveni mai întunecos (din cauza norilor); a se posomorî; a se mohorî. 3) fig. A deveni trist, amărât; a se întrista; a se amărî; a se scârbi; a se posomorî. /în + nor

înnorà v. 1. a se acoperi cu nori, a se întuneca: cerul se înnorează; 2. fig. a se întrista. [Lat. INNUBILARE].

nourà v. a înnora: săgețile ușoare nourează mândrul soare AL.

înoréz și (est) înouréz (mă) v. refl. uzitat ca impers. d. nor, nour: lat. innubilare, ven. inovolar. it. annuvolarsi, sp. anubiarse, pg. anuviarse). Mă acoper cu norĭ: ceru, muntele se înourează. Fig. Mă posomorăsc, mă întunec, mă întristez. – Și înn-. Vechĭ și nourez. V. cețat.

nouréz (mă) v. refl. Est. Rar. Mă înourez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înnora (a ~) vb., ind. prez. 3 înnorea

înnorá vb., ind. prez. 3 sg. înnoreáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNNORÁT adj. v. întristat, mâhnit, posomorât, trist.

ÎNNORÁT adj. închis, înnegurat, întunecat, întunecos, mohorât, neguros, noros, pâclos, plumbuit, plumburiu, posomorât, urât, (înv.) ponegrit. (Vreme ~.)

înnorat adj. v. ÎNTRISTAT. MÎHNIT. POSOMORÎT. TRIST.

ÎNNORAT adj. închis, înnegurat, întunecat, întunecos, mohorît, neguros, noros, pîclos, plumbuit, plumburiu, posomorît, urît, (inv.) ponegrit. (Vreme ~.)

ÎNNORÁ vb. v. întrista, mâhni, posomorî.

ÎNNORÁ vb. a se închide, a se înnegura, a se întuneca, a se mohorî, a se posomorî. (Cerul s-a ~.)

ÎNNORA vb. a se închide, a se înnegura, a se întuneca, a se mohorî, a se posomorî. (Cerul s-a ~.)

înnora vb v. ÎNTRISTA. MÎHNI. POSOMORÎ.

A se înnora ≠ a se însenina, a se înveseli, a se învioșa, a se lumina

A (se) înnora ≠ a (se) însenina

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

norát, norátă, adj. (pop.) înnorat, noros; ploios.

norát, -ă, norați, -te, adj. – Înnorat, noros. – Din nora, cf. înnorat (din nor < lat. nubilum) (MDA).

Intrare: înnorat
înnorat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnorat
  • ‑nnorat
  • înnoratul
  • înnoratu‑
  • ‑nnoratul
  • ‑nnoratu‑
  • înnora
  • ‑nnora
  • înnorata
  • ‑nnorata
plural
  • înnorați
  • ‑nnorați
  • înnorații
  • ‑nnorații
  • înnorate
  • ‑nnorate
  • înnoratele
  • ‑nnoratele
genitiv-dativ singular
  • înnorat
  • ‑nnorat
  • înnoratului
  • ‑nnoratului
  • înnorate
  • ‑nnorate
  • înnoratei
  • ‑nnoratei
plural
  • înnorați
  • ‑nnorați
  • înnoraților
  • ‑nnoraților
  • înnorate
  • ‑nnorate
  • înnoratelor
  • ‑nnoratelor
vocativ singular
plural
înnourat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnourat
  • ‑nnourat
  • înnouratul
  • înnouratu‑
  • ‑nnouratul
  • ‑nnouratu‑
  • înnoura
  • ‑nnoura
  • înnourata
  • ‑nnourata
plural
  • înnourați
  • ‑nnourați
  • înnourații
  • ‑nnourații
  • înnourate
  • ‑nnourate
  • înnouratele
  • ‑nnouratele
genitiv-dativ singular
  • înnourat
  • ‑nnourat
  • înnouratului
  • ‑nnouratului
  • înnourate
  • ‑nnourate
  • înnouratei
  • ‑nnouratei
plural
  • înnourați
  • ‑nnourați
  • înnouraților
  • ‑nnouraților
  • înnourate
  • ‑nnourate
  • înnouratelor
  • ‑nnouratelor
vocativ singular
plural
norat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • norat
  • noratul
  • noratu‑
  • nora
  • norata
plural
  • norați
  • norații
  • norate
  • noratele
genitiv-dativ singular
  • norat
  • noratului
  • norate
  • noratei
plural
  • norați
  • noraților
  • norate
  • noratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înnora, înnorezverb

  • 1. intranzitiv reflexiv impersonal A se ivi (mulți) nori pe cer. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: însenina
    • format_quote Cînd intrarăm în sat, începuse să se înnoureze. SADOVEANU, O. VI 244. DLRLC
    • format_quote Începu a se înnora. RETEGANUL, P. I 19. DLRLC
    • format_quote S-a-nnorat de pe la miezul nopții și e întunerec adînc. CARAGIALE, O. I 371. DLRLC
    • format_quote Cerul s-a înnorat. DLRLC
    • 1.1. popular (Despre vreme, cer, lună, soare) A se întuneca din cauza norilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu știu luna a-nnourat Ori puica s-au supărat? SEVASTOS, C. 27. DLRLC
      • format_quote Iar de dreaptă ce era, Soarele se-nnoura. ALECSANDRI, P. P. 313. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv figurat A întuneca (ca un nor). DLRLC
      sinonime: întuneca
      • format_quote Săgețile ușoare Nourează mîndrul soare. ALECSANDRI, P. II 16. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv figurat A (se) întrista, a (se) posomorî. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Aceea care trista-mi viață-nnourează E un secret ce zace în inimă-mi ascuns. NEGRUZZI, S. II 21. DLRLC
etimologie:
  • În + nor DEX '09 DEX '98

înnorat, înnoraadjectiv

  • 1. (Despre cer) Acoperit, umbrit de nori. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Afară-i vînt și e-nnorat, Și noaptea e tîrzie. COȘBUC, P. I 193. DLRLC
    • format_quote Poienile înnorate... ale Scoției. ODOBESCU, S. III 130. DLRLC
    • format_quote Atîta-s de supărat, Cumu-i ceriul înnorat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 220. DLRLC
    • 1.1. figurat Mâhnit, posomorât, trist, întristat, întunecat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ți-este mintea înnorată sub a vîrstei diademă. MACEDONSKI, O. I 274. DLRLC
      • format_quote Moțoc șeade pe gînduri cu fața-nnourată? ALECSANDRI, T. II 162. DLRLC
      • format_quote Umbla-ntunecată și tot înnorată, Nu o vedea nimeni să rîză vrodată. PANN, P. V. II 95. DLRLC
etimologie:
  • vezi înnora DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.