6 definiții pentru înrăit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNRĂÍT, -Ă, înrăiți, -te, adj. Care a devenit (mai) rău, (mai) grav, (mai) vicios. – V. înrăi.

înrăit, ~ă a [At: SLAVICI, O. I, 365 / Pl: ~iți, ~e / E: înrăi] 1-2 (D. persoane, animale etc.) Care a devenit (mai) rău.

ÎNRĂÍT, -Ă, înrăiți, -te, adj. Care a devenit rău, care s-a învechit în răutate, în viciu. – V. înrăi.

ÎNRĂÍT, -Ă, înrăiți, -te, adj. Care e plin de răutate, care a devenit rău; înverșunat, îndîrjit. Se băteau în parte, înrăiți ca doi dușmani de moarte. POPA, V. 314. N-o să-l iau, că-l știe țara Și fricos și înrăit. COȘBUC, P. II 84. Portofelul meu cu bani... L-am pierdut... Știu foarte bine că l-am avut, întîmpină Duțu, înrăit. SLAVICI, O. I 365. ♦ Învechit (în rele), incorigibil. Maistrul se uită încurcat la dînsul cîteva clipe, apoi începu a tuși prelung, tuse de fumător înrăit. V. ROM. ianuarie 1952, 222. Nu poftea să asculte cine știe ce prostii supărătoare din gura acestui băiat înrăit. VORNIC, P. 181.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNRĂIT adj. incorigibil, (livr.) inveterat. (Un bețiv ~.)

Intrare: înrăit
înrăit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înrăit
  • ‑nrăit
  • înrăitul
  • înrăitu‑
  • ‑nrăitul
  • ‑nrăitu‑
  • înrăi
  • ‑nrăi
  • înrăita
  • ‑nrăita
plural
  • înrăiți
  • ‑nrăiți
  • înrăiții
  • ‑nrăiții
  • înrăite
  • ‑nrăite
  • înrăitele
  • ‑nrăitele
genitiv-dativ singular
  • înrăit
  • ‑nrăit
  • înrăitului
  • ‑nrăitului
  • înrăite
  • ‑nrăite
  • înrăitei
  • ‑nrăitei
plural
  • înrăiți
  • ‑nrăiți
  • înrăiților
  • ‑nrăiților
  • înrăite
  • ‑nrăite
  • înrăitelor
  • ‑nrăitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înrăit, înrăiadjectiv

  • 1. Care a devenit (mai) rău, (mai) grav, (mai) vicios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se băteau în parte, înrăiți ca doi dușmani de moarte. POPA, V. 314. DLRLC
    • format_quote N-o să-l iau, că-l știe țara Și fricos și înrăit. COȘBUC, P. II 84. DLRLC
    • format_quote Portofelul meu cu bani... L-am pierdut... Știu foarte bine că l-am avut, întîmpină Duțu, înrăit. SLAVICI, O. I 365. DLRLC
    • 1.1. Învechit (în rele). DLRLC
      • format_quote Maistrul se uită încurcat la dînsul cîteva clipe, apoi începu a tuși prelung, tuse de fumător înrăit. V. ROM. ianuarie 1952, 222. DLRLC
      • format_quote Nu poftea să asculte cine știe ce prostii supărătoare din gura acestui băiat înrăit. VORNIC, P. 181. DLRLC
etimologie:
  • vezi înrăi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.