18 definiții pentru însuflețit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSUFLEȚÍT, -Ă, însuflețiți, -te, adj. 1. Care trăiește; viu. 2. Plin de viață; animat, vioi. ♦ (Adverbial) În mod avântat, cu căldură. – V. însufleți.

ÎNSUFLEȚÍT, -Ă, însuflețiți, -te, adj. 1. Care trăiește; viu. 2. Plin de viață; animat, vioi. ♦ (Adverbial) În mod avântat, cu căldură. – V. însufleți.

însuflețit, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 2 / V: ~țat / Pl: ~iți, ~e / E: însufleți] 1 a Viu. 2 a Plin de viață. 3 av În mod avântat. 4 av Cu căldură.

ÎNSUFLEȚÍT, -Ă, însuflețiți, -te, adj. 1. Care trăiește, care este în viață; viu. Ia, am fost și eu, în lumea asta... o bucată de humă însuflețită, din Humulești. CREANGĂ, A. 71. 2. Plin de viață, animat, vioi. Vorbe însuflețite.Fața ei odată mută e acuma însuflețită. MACEDONSKI, O. I 85. ◊ Fig. Proeminentul reliev al însuflețitelor sale sculpturi. ODOBESCU, S. III 68. ♦ (Adverbial) Cu putere, cu energie. Tot mai însuflețit despică apa, ieșind din gura Dunărei. BART, S. M. 14.

însuflețit a. 1. care are suflet sau vieață: ființe însuflețite; 2. fig. îmbărbătat.

ÎNSUFLEȚÍ, însuflețesc, vb. IV. Tranz. 1. A da viață. ♦ Fig. A stimula, a da impuls, avânt. ♦ Refl. A prinde viață; a se înviora, a se anima. 2. Fig. A preface ceva inert în ceva viu, dinamic. – În + suflet.

ÎNSUFLEȚÍ, însuflețesc, vb. IV. Tranz. 1. A da viață. ♦ Fig. A stimula, a da impuls, avânt. ♦ Refl. A prinde viață; a se înviora, a se anima. 2. Fig. A preface ceva inert în ceva viu, dinamic. – În + suflet.

însufleți [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 42/22 / V: a / Pzi: esc / E: în- + suflet] 1 vt (Înv) A învia. 2 vt (Fig) A da viață. 3 vr A prinde viață Si: a se anima, a se înviora. 4 vr A se entuziasma. 5 vt (Fig) A stimula. 6 vt (Fig) A preface ceva inert în ceva viu, dinamic.

ÎNSUFLEȚÍ, însuflețesc, vb. IV. Tranz. 1. A stimula, a da avînt, a imprima un elan vital, o putere vie, un îndemn; a îmboldi, a provoca la acțiune. Întreaga mișcare comunistă și muncitorească revoluționară internațională este însuflețită de mărețele idei leniniste. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. ◊ (Poetic) Codrul prinse a vui, Brazii a-și însufleți. ALECSANDRI, P. A. 133. ♦ Refl. A prinde viață. Terasa de granit înaltă părea-n lumină că plutește Și pe un cîntec de teorbă că urcă și se-nsuflețește. MACEDONSKI, O. I 229. ♦ Refl. A se înviora, a se anima. Convorbirea se însuflețea cînd treceau cu toții într-o sufragerie scînteietoare, cu mese pline de gustări alese și de vinuri. SADOVEANU, E. 102. 2. Fig. A preface ceva inert sau mohorît în ceva viu, strălucitor, dinamic. Soarele însuflețea cu lumina de aur idealizat a razelor sale picăturile mari și grele de rouă curată, care atîrnau pe vîrful negru-verde al fiecărei frunze mici și ascuțite de brad. HOGAȘ, M. N. 179.

A ÎNSUFLEȚÍ ~ésc tranz. 1) A face să se însuflețească; a înflăcăra; a entuziasma; a antrena; a electriza; a exalta; a anima. 2) (personaje din basme) A înzestra cu suflet; a face să capete viață. 3) fig. A transforma din mohorât în vesel, strălucitor. Soarele ~ea livada. [Sil. -su-fle-] /în + suflet

A SE ÎNSUFLEȚÍ mă ~ésc intranz. A căpăta tot mai mult suflet; a se umple de elan; a se înflăcăra; a se entuziasma; a se ambala; a se antrena; a se electriza; a se exalta; a se anima. Copiii începură să se ~ească. Discuția s-a ~it. /în + suflet

însuflețì v. 1. a da putere de vieață; 2. a prinde putere; 3, a îmbărbăta.

însuflețésc v. tr. (d. suflet). Daŭ suflet, daŭ vĭață, animez. Înviorez. Fig. Entusiazmez, animez, aprind curaju: aceste cuvinte însuflețiră armata.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

însufleți (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însuflețesc, imperf. 3 sg. însuflețea; conj. prez. 3 însuflețească

însuflețí vb. (sil. -fle-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însuflețésc, imperf. 3 sg. însuflețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. însuflețeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNSUFLEȚÍT adj. 1. v. viu. 2. animat, înviorat, (reg.) învioșat. (Atmosferă ~.) 3. v. vivace. 4. v. intens. 5. v. animat. 6. v. entuziast.

ÎNSUFLEȚIT adj. 1. viu. (Ființe ~.) 2. înviorat, (reg.) învioșat. (Atmosferă ~.) 3. vioi, viu, vivace. (Tempo ~ de execuție a unei compoziții muzicale.) 4. febril, intens, încordat, viu. (Ritm ~ de muncă.) 5. animat, viu. (O discuție ~.) 6. avîntat, entuziasmat, entuziast, fervent, focos, înflăcărat, înfocat, pasionat, (livr.) ardent, (fig.) aprins, arzător, fierbinte, înaripat. (Cuvinte ~; un discurs ~.)

Însuflețit ≠ neînsuflețit, neanimat

ÎNSUFLEȚÍ vb. 1. v. învia. 2. a (se) anima, a (se) înviora. (Atmosfera s-a mai ~.) 3. v. entuziasma. 4. a îmbărbăta, a încuraja, a îndemna, a stimula, a susține, (înv.) a insufla, a mângâia, a semeți. (Ce vă ~ în luptă?)

ÎNSUFLEȚI vb. 1. a învia, a (se) scula, (înv.) a (se) deștepta, a (se) ridica. (Morții nu se mai ~.) 2. a (se) anima, a (se) înviora. (Atmosfera s-a mai ~.) 3. a (se) entuziasma, a (se) înflăcăra, a (se) pasiona, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încălzi, (rar fig.) a (se) învăpăia. (Proiectul l-a ~.) 4. a îmbărbăta, a încuraja, a îndemna, a stimula, a susține, (înv.) a insufla, a mîngîia, a semeți. (Ce vă ~ în luptă?)

Intrare: însuflețit
însuflețit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însuflețit
  • ‑nsuflețit
  • însuflețitul
  • însuflețitu‑
  • ‑nsuflețitul
  • ‑nsuflețitu‑
  • însufleți
  • ‑nsufleți
  • însuflețita
  • ‑nsuflețita
plural
  • însuflețiți
  • ‑nsuflețiți
  • însuflețiții
  • ‑nsuflețiții
  • însuflețite
  • ‑nsuflețite
  • însuflețitele
  • ‑nsuflețitele
genitiv-dativ singular
  • însuflețit
  • ‑nsuflețit
  • însuflețitului
  • ‑nsuflețitului
  • însuflețite
  • ‑nsuflețite
  • însuflețitei
  • ‑nsuflețitei
plural
  • însuflețiți
  • ‑nsuflețiți
  • însuflețiților
  • ‑nsuflețiților
  • însuflețite
  • ‑nsuflețite
  • însuflețitelor
  • ‑nsuflețitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

însufleți, însuflețescverb

  • 1. A da viață. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. figurat A da impuls, avânt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Întreaga mișcare comunistă și muncitorească revoluționară internațională este însuflețită de mărețele idei leniniste. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. DLRLC
      • format_quote poetic Codrul prinse a vui, Brazii a-și însufleți. ALECSANDRI, P. A. 133. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A prinde viață; a se înviora, a se anima. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Terasa de granit înaltă părea-n lumină că plutește Și pe un cîntec de teorbă că urcă și se-nsuflețește. MACEDONSKI, O. I 229. DLRLC
      • format_quote Convorbirea se însuflețea cînd treceau cu toții într-o sufragerie scînteietoare, cu mese pline de gustări alese și de vinuri. SADOVEANU, E. 102. DLRLC
  • 2. figurat A preface ceva inert în ceva viu, dinamic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Soarele însuflețea cu lumina de aur idealizat a razelor sale picăturile mari și grele de rouă curată, care atîrnau pe vîrful negru-verde al fiecărei frunze mici și ascuțite de brad. HOGAȘ, M. N. 179. DLRLC
etimologie:
  • În + suflet DEX '09 DEX '98

însuflețit, însuflețiadjectiv

  • 1. Care trăiește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ia, am fost și eu, în lumea asta... o bucată de humă însuflețită, din Humulești. CREANGĂ, A. 71. DLRLC
  • 2. Plin de viață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vorbe însuflețite. DLRLC
    • format_quote Fața ei odată mută e acuma însuflețită. MACEDONSKI, O. I 85. DLRLC
    • format_quote figurat Proeminentul reliev al însuflețitelor sale sculpturi. ODOBESCU, S. III 68. DLRLC
    • 2.1. (și) adverbial În mod avântat, cu căldură. DEX '09 DEX '98
      • diferențiere Cu putere, cu energie. DLRLC
        • format_quote Tot mai însuflețit despică apa, ieșind din gura Dunărei. BART, S. M. 14. DLRLC
etimologie:
  • vezi însufleți DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.