20 de definiții pentru întortocheat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTORTOCHEÁT, -Ă, întortocheați, -te, adj. (Despre drumuri, ape etc.) Sinuos, cotit. ♦ (Despre drumuri) Greu de găsit; încurcat2 (I 2). ♦ (Despre linii, fire etc.) Orientat în sensuri diverse; încâlcit. ♦ (Despre grafie; fig. despre modul de a vorbi, de a scrie) Complicat, cu reveniri, cu digresiuni. ♦ (Despre clădiri) Cu multe cotituri, cu împărțire complicată. – V. întortochea.

întortocheat, ~ă a [At: C. NEGRUZZI, I, 266 / P: ~ochiat / V: ~ocat, ~ochiat, ~oiat, tortochiat / Pl: ~ați, ~e / E: întortochea] 1 (D. fire sau obiecte alungite) Răsucit. 2 (Pex) Încâlcit. 3 (D. drumuri, ape) Sinuos. 4 (D. un lucru, o idee) Complicat. 5 (D. linii, fire) Orientat în sensuri diferite. 6 (D. modul de a vorbi sau de a scrie) Cu reveniri și digresiuni. 7 (D. grafie) Greu de înțeles. 8 (D. clădiri) Cu împărțire complicată. 9 (D. drumuri) Greu de găsit. 10 (D. persoane) Ascuns. 11 (Pex) Greu de înțeles.

ÎNTORTOCHEÁT, -Ă, întortocheați, -te, adj. (Despre drumuri, ape etc.) Sinuos, cotit. ♦ (Despre drumuri) Greu de găsit; încurcat2 (I 2). ♦ (Despre linii, fire etc.) Orientat în sensuri diverse. ♦ (Despre grafie; fig. despre modul de a vorbi, de a scrie) Complicat, cu reveniri, cu digresiuni. ♦ (Despre clădiri) Cu multe cotituri, cu împărțire complicată. – V. întortochea.

ÎNTORTOCHEÁT, -Ă, întortocheați, -te, adj. 1. (Despre drumuri sau ape) Cu multe ocoluri și cotituri; cotit. Bătrîna mergea înainte... și privea drumul pustiu și întortocheat ce i se deschidea în față. DUMITRIU, N. 153. Prin arșița verii, pe ulițele întortocheate, prin căsuțele săpate mai mult în pămînt, plutea o pace și o jale de ruină. SADOVEANU, O. I 162. Uneori un pîrîu... pierea apoi cu totul în crăpături întortocheate. GALACTION, O. I 38. ♦ (Despre litere, scris) Încurcat, încîlcit, complicat. Cartea pe care mă năcăjeam, urmărind cu degetul și cu priviri mirate buchi mari, întortocheate și cîrligate ca niște gîngănii, era abecedarul lui Creangă. SADOVEANU, E. 110. ◊ Fig. (Despre modul de a vorbi, despre fraze, gîndire etc.) Spune și-o cimilitură Cam obscură Într-un stil întortocheat. TOPÎRCEANU, P. O. 24. Se împiedică uneori într-o frazeologie întortocheată și alteori alunecă în perifraze fără folos. ODOBESCU, S. II 380. Fraze mari întortocheate și scîlciate. NEGRUZZI, S. I 266. ♦ (Despre clădiri) Cu încăperi încurcate, cotite, complicate. Palaturi întortocheate. ISPIRESCU, U. 116. 2. (Despre linii, fire, sîrme și despre obiectele pe care le alcătuiesc ele) Învîrtit, răsucit (în toate sensurile). Agrafe de ale lor întortocheate ca niște melci uriași. ODOBESCU, S. II 264. Încîrligat și întortocheat Și de urechi e agățat. (Cercelul). 3. Fig. (Rar, despre persoane și firea lor) Curios, greu de înțeles, complicat. Sub învelișul de gheață din afară, Pașadia ascundea o fire pătimașă, întortocheată, tenebroasă. M. I. CARAGIALE, C. 12.

ÎNTORTOCHEÁT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre drumuri, ape) Care are curburi neregulate; cu multe cotituri; sinuos; cotit. 2) (despre linii, fire) Care are o orientare neregulată; răsucit în direcții diferite; încâlcit. 3) (despre modul de exprimare scrisă sau orală) Care este greu de înțeles; neclar; confuz. 4) (despre clădiri) Care are o arhitectură bizară. /v. a (se) întortochea

ÎNTORTOCHEÁ, întortochez, vb. I. 1. Refl. (Despre drumuri, ape etc.) A avea o linie sinuoasă, cotită. 2. Tranz. A complica, a încâlci un lucru, o idee. – Lat. *intorticulare.

ÎNTORTOCHEÁ, întortochez, vb. I. 1. Refl. (Despre drumuri, ape etc.) A avea o linie sinuoasă, cotită. 2. Tranz. A complica, a încâlci un lucru, o idee. – Lat. *intorticulare.

întortochea [At: ODOBESCU, S. III, 409 / V: întortoca, ~ochia, ~oia, tortochia / Pzi: ~chez / E: ml *intorticulare] 1 vt A răsuci. 2 vr (D. drumuri, ape) A avea o linie sinuoasă, cotită. 3 vt (Fig) A complica un lucru, o idee.

ÎNTORTOCHEÁ, întortochez, vb. I. Tranz. A învîrti în toate felurile, spre a produce confuzie; a suci, a încîlci. Cum mai poate acest om întortochea vorbele, cînd totul e terminat și planurile sînt acum fapte care grăiesc? CAMIL PETRESCU, B. 187. Oricît am voi să întortochem lucrurile, acesta este purul și exactul adevăr. ODOBESCU, S. III 409.

A ÎNTORTOCHEÁ ~éz tranz. (idei, lucrări, probleme) A face (mai) complicat (decât este în realitate); a complica. /<lat. intorticulare

A SE ÎNTORTOCHEÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (mai ales despre drumuri) A avea mai multe cotituri; a fi cotit. /<lat. intorticulare

întortochéz, a -chĭá (vest) și -cheá (est). v. tr. (d. întort, de unde s’a făcut *întóartec, a -cá, apoĭ întortocá, eŭ întórtoc [Ban. Trans.] apoĭ -chĭa, orĭ d. lat. *întortĭcare saŭ *întortĭculare; fr. entortiller, sp. entortijar). Sucesc, învîrtesc: a întortochĭa cărările, (fig.) o frază. V. trunchez.

întortochĭát, -ă adj. Sucit, învîrtit, labirintic: oraș cu strade întortochĭate. Fig. Frază întortochĭată, frază sucită și obscură. Adv. A scrie întortochĭat, a scrie sucit, obscur. – În est -cheat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întortochea (a ~) vb., ind. prez. 3 întortochează; conj. prez. 3 întortocheze; ger. întortochind

întortocheá vb., ind. prez. 1 sg. întortochéz, 3 sg. și pl. întortocheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. întortochéze; ger. întortochínd

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTORTOCHEÁT adj. v. complicat.

ÎNTORTOCHEÁT adj. 1. v. cotit. 2. (rar) labirintic. (Clădire cu culoare ~.) 3. v. încâlcit.

ÎNTORTOCHEAT adj. 1. cotit, sinuos, sucit, șerpuit, șerpuitor, (rar) șerpuind, (înv. și reg.) șovăit, (înv.) serpentin. (Un drum ~.) 2. (rar) labirintic. (Clădire cu culoare ~.) 3. încîlcit, încurcat, sucit. (Fraze ~.)

Intrare: întortocheat
întortocheat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întortocheat
  • ‑ntortocheat
  • întortocheatul
  • întortocheatu‑
  • ‑ntortocheatul
  • ‑ntortocheatu‑
  • întortochea
  • ‑ntortochea
  • întortocheata
  • ‑ntortocheata
plural
  • întortocheați
  • ‑ntortocheați
  • întortocheații
  • ‑ntortocheații
  • întortocheate
  • ‑ntortocheate
  • întortocheatele
  • ‑ntortocheatele
genitiv-dativ singular
  • întortocheat
  • ‑ntortocheat
  • întortocheatului
  • ‑ntortocheatului
  • întortocheate
  • ‑ntortocheate
  • întortocheatei
  • ‑ntortocheatei
plural
  • întortocheați
  • ‑ntortocheați
  • întortocheaților
  • ‑ntortocheaților
  • întortocheate
  • ‑ntortocheate
  • întortocheatelor
  • ‑ntortocheatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întortochea, întortochezverb

  • 1. reflexiv (Despre drumuri, ape etc.) A avea o linie sinuoasă, cotită. DEX '09 DEX '98
  • 2. tranzitiv A complica, a încâlci un lucru, o idee. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cum mai poate acest om întortochea vorbele, cînd totul e terminat și planurile sînt acum fapte care grăiesc? CAMIL PETRESCU, B. 187. DLRLC
    • format_quote Oricît am voi să întortochem lucrurile, acesta este purul și exactul adevăr. ODOBESCU, S. III 409. DLRLC
etimologie:

întortocheat, întortocheaadjectiv

  • 1. Despre drumuri, ape etc.: cotit, sinuos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cotit sinuos antonime: drept
    • format_quote Bătrîna mergea înainte... și privea drumul pustiu și întortocheat ce i se deschidea în față. DUMITRIU, N. 153. DLRLC
    • format_quote Prin arșița verii, pe ulițele întortocheate, prin căsuțele săpate mai mult în pămînt, plutea o pace și o jale de ruină. SADOVEANU, O. I 162. DLRLC
    • format_quote Uneori un pîrîu... pierea apoi cu totul în crăpături întortocheate. GALACTION, O. I 38. DLRLC
    • 1.1. (Despre drumuri) Greu de găsit; încurcat. DEX '09 DEX '98
      sinonime: încurcat
    • 1.2. (Despre linii, fire etc. și despre obiectele pe care le alcătuiesc ele) Orientat în sensuri diverse. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Agrafe de ale lor întortocheate ca niște melci uriași. ODOBESCU, S. II 264. DLRLC
      • format_quote Încîrligat și întortocheat Și de urechi e agățat. (Cercelul). DLRLC
    • 1.3. (Despre grafie) Complicat, cu reveniri, cu digresiuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cartea pe care mă năcăjeam, urmărind cu degetul și cu priviri mirate buchi mari, întortocheate și cîrligate ca niște gîngănii, era abecedarul lui Creangă. SADOVEANU, E. 110. DLRLC
      • 1.3.1. figurat (Despre modul de a vorbi, de a scrie) Complicat, cu reveniri, cu digresiuni. DEX '09 DEX '98
        • format_quote Spune și-o cimilitură Cam obscură Într-un stil întortocheat. TOPÎRCEANU, P. O. 24. DLRLC
        • format_quote Se împiedică uneori într-o frazeologie întortocheată și alteori alunecă în perifraze fără folos. ODOBESCU, S. II 380. DLRLC
        • format_quote Fraze mari întortocheate și scîlciate. NEGRUZZI, S. I 266. DLRLC
    • 1.4. (Despre clădiri) Cu multe cotituri, cu împărțire complicată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: labirintic
      • format_quote Palaturi întortocheate. ISPIRESCU, U. 116. DLRLC
    • 1.5. figurat rar (Despre persoane și firea lor) Greu de înțeles. DLRLC
      • format_quote Sub învelișul de gheață din afară, Pașadia ascundea o fire pătimașă, întortocheată, tenebroasă. M. I. CARAGIALE, C. 12. DLRLC
etimologie:
  • vezi întortochea DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.