18 definiții pentru întrupat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTRUPÁT, -Ă, întrupați, -te, adj. Care a căpătat trup, care a luat ființă. – V. întrupa.

ÎNTRUPÁT, -Ă, întrupați, -te, adj. Care a căpătat trup, care a luat ființă. – V. întrupa.

întrupat, ~ă a [At: MINEIUL (1776), 41/1 / V: ~pit / Pl: ~ați, ~e / E: întrupa] 1 Care a căpătat trup Si: incarnat, încorporat, (înv) împielițat. 2 Care a luat ființă Si: zămislit. 3-4 Cu trup (de om sau) de animal. 5 (Fig) Bine făcut. 6 Concretizat. 7 Creat. 8 Personificat. 9 Sintetizat. 10 Încorporat într-un singur tot Si: reunit, împreunat, înglobat. 11 Care formează o trupă.

ÎNTRUPÁT, -Ă, întrupați, -te, adj. Care a luat trup, ființă. Umbra întrupată în om căzu ca moartă pe pat. EMINESCU, N. 62. ◊ Fig. Văd vise-ntrupate gonind după vise. EMINESCU, O. I 40.

ÎNTRUPÁ, întrupez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A lua sau a da formă concretă (de trup omenesc), a (se) concretiza; a (se) încarna. 2. Tranz. (Înv.) A uni, a încorpora într-un singur tot. – În + trup.

ÎNTRUPÁ, întrupez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A lua sau a da formă concretă (de trup omenesc), a (se) concretiza; a (se) încarna. 2. Tranz. (Înv.) A uni, a încorpora într-un singur tot. – În + trup.

întrupa [At: CORESI, EV. 101/16 / V: (înv; cscj) ~pi / Pzi: ~pez, întrup / E: în + trup] 1-2 vtr (Bis) (A da sau) a lua formă concretă de trup omenesc Si: a (se) incarna, a (se) încorpora, (înv) a (se) împielița. 3-4 vtr A (se) concretiza. 5 vt A crea. 6-7 vtr A (se) personifica. 8 vt A încorpora într-un singur tot. 9 vt A forma o trupă.

ÎNTRUPÁ, întrupez, vb. I. 1. Refl. A lua formă concretă, a se concretiza. V. întruchipa. Cînd figura amicului Costică s-a întrupat întreagă în imaginația lor, toți trei îi zîmbesc cu dragoste. CARAGIALE, O. II 217. [În «Diana cu ciuta»] par a se fi întrupat toate cugetările cele mai nobile... ce instinctul vînătoriei a putut vreodată să însufle unor oameni de geniu. ODOBESCU, S. III 52. ◊ Tranz. Părea că-și croiește un plan sau că se pregătește să întrupeze o hotărîre mai dinainte luată. HOGAȘ, M. N. 221. E o făptură-aievea, cu gînd din gîndul meu, Dintr-un noian de raze am întrupat-o eu. EMINESCU, O. IV 173. Și coborînd din soare a tale cugetări, Ai întrupa cîntarea sublimei deșteptări. BELDICEANU, P. 135. 2. Tranz. (Învechit) A alcătui un singur corp, a uni, a împreuna într-un singur tot. Ștefan-vodă puse în gînd... a-ntrupa țara lui Radu cu Moldova. ISPIRESCU, la TDRG. El voiește a întrupa toată romînimea într-un singur stat. BĂLCESCU, O. II 13.

A SE ÎNTRUPÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A-și găsi expresia materială; a căpăta formă concretă; a se întruchipa; a se materializa. /în + trup

A ÎNTRUPÁ ~éz tranz. 1) A face să se întrupeze. 2) A uni într-un timp comun. /în + trup

întrupà v. 1. a forma un singur trup, a incorpora; 2. a lua corp; 3. se zice în special de Cuvântul lui Dumnezeu care s’a făcut om.

întrupéz v. tr. (d. trup). Încorporez, anexez: a întrupa o provincie uneĭ țărĭ. Reproduc, reprezent: acest om întrupează viclenia. V. refl. Ĭaŭ corp, îmĭ formez corp; mă încorporez: Iisus Hristos s’a întrupat din spiritu sfînt și din fecĭoara Maria (Crezu). – Vechĭ și întrupoșez. V. incarnez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întrupa (a ~) vb., ind. prez. 3 întrupea

întrupá vb., ind. prez. 1 sg. întrupéz, 3 sg. și pl. întrupeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTRUPÁT adj. incarnat, întruchipat, personificat.

ÎNTRUPAT adj. incarnat, întruchipat, personificat.

ÎNTRUPÁ vb. v. alipi, anexa, atașa, încorpora.

ÎNTRUPÁ vb. 1. a (se) incarna, a (se) întruchipa, (înv.) a (se) împelița, a (se) închipui, a (se) încorpora, a (se) omeni. (S-a ~, luând înfățișare de femeie.) 2. v. concretiza. 3. v. personifica.

întrupa vb. v. ALIPI. ANEXA. ATAȘA. ÎNCORPORA.

ÎNTRUPA vb. 1. a (se) incarna, a (se) întruchipa, (înv.) a (se) împelița, a (se) închipui, a (se) încorpora, a (se) omeni. (S-a ~, luînd înfățișare de femeie.) 2. a (se) concretiza, a (se) incarna, a (se) întruchipa, a (se) materializa, a (se) realiza, (rar) a (se) sensibiliza. (Iată cum a fost ~ această idee.) 3. a incarna, a întruchipa, a personifica, a reprezenta, a simboliza, (înv.) a închipa. (El ~ forța brutală.)

Intrare: întrupat
întrupat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrupat
  • ‑ntrupat
  • întrupatul
  • întrupatu‑
  • ‑ntrupatul
  • ‑ntrupatu‑
  • întrupa
  • ‑ntrupa
  • întrupata
  • ‑ntrupata
plural
  • întrupați
  • ‑ntrupați
  • întrupații
  • ‑ntrupații
  • întrupate
  • ‑ntrupate
  • întrupatele
  • ‑ntrupatele
genitiv-dativ singular
  • întrupat
  • ‑ntrupat
  • întrupatului
  • ‑ntrupatului
  • întrupate
  • ‑ntrupate
  • întrupatei
  • ‑ntrupatei
plural
  • întrupați
  • ‑ntrupați
  • întrupaților
  • ‑ntrupaților
  • întrupate
  • ‑ntrupate
  • întrupatelor
  • ‑ntrupatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întrupa, întrupezverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A lua sau a da formă concretă (de trup omenesc), a (se) concretiza; a (se) încarna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd figura amicului Costică s-a întrupat întreagă în imaginația lor, toți trei îi zîmbesc cu dragoste. CARAGIALE, O. II 217. DLRLC
    • format_quote [În «Diana cu ciuta»] par a se fi întrupat toate cugetările cele mai nobile... ce instinctul vînătoriei a putut vreodată să însufle unor oameni de geniu. ODOBESCU, S. III 52. DLRLC
    • format_quote Părea că-și croiește un plan sau că se pregătește să întrupeze o hotărîre mai dinainte luată. HOGAȘ, M. N. 221. DLRLC
    • format_quote E o făptură-aievea, cu gînd din gîndul meu, Dintr-un noian de raze am întrupat-o eu. EMINESCU, O. IV 173. DLRLC
    • format_quote Și coborînd din soare a tale cugetări, Ai întrupa cîntarea sublimei deșteptări. BELDICEANU, P. 135. DLRLC
  • 2. tranzitiv învechit A uni, a încorpora într-un singur tot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ștefan-vodă puse în gînd... a-ntrupa țara lui Radu cu Moldova. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
    • format_quote El voiește a întrupa toată romînimea într-un singur stat. BĂLCESCU, O. II 13. DLRLC
etimologie:
  • În + trup DEX '09 DEX '98

întrupat, întrupaadjectiv

  • 1. Care a căpătat trup, care a luat ființă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Umbra întrupată în om căzu ca moartă pe pat. EMINESCU, N. 62. DLRLC
    • format_quote figurat Văd vise-ntrupate gonind după vise. EMINESCU, O. I 40. DLRLC
etimologie:
  • vezi întrupa DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.