8 definiții pentru învălătucit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVĂLĂTUCÍT, -Ă, învălătuciți, -te, adj. Înfășurat, încolăcit; (despre fire) făcute ghem; (despre pânză, covoare etc.) strâns sul sau val1. – V. învălătuci.

ÎNVĂLĂTUCÍT, -Ă, învălătuciți, -te, adj. Înfășurat, încolăcit; (despre fire) făcute ghem; (despre pânză, covoare etc.) strâns sul sau val1. – V. învălătuci.

învălătucit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: $~învălătucire] 1- învălătucire (1-4@).

învălătucit2, ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 143 / Pl: ~iți, -e / E: învălătuci] 1 Înfășurat în jurul unui obiect. 2 (D. fire) Depănat. 3 (D. pânză, covoare) Făcut sul. 4 (Reg) Împiedicat în mers. 5 (Fig) Încurcat^{2}.

ÎNVĂLĂTUCÍT, -Ă, învălătuciți, -te, adj. Înfășurat, încolăcit; (despre fire) depănat, făcut ghem; (despre pînză, covoare etc.) făcut sul (sau val). Nu trecu mult și-n lumină răsări mușamaua învălătucită. DUNĂREANU, N. 14. ◊ Fig. Cînd și cînd, prin ruptura nourilor ce se rostogoleau ca ghemuri uriașe de păcură învălătucită, stelele își arătau strălucirea. ARDELEANU, D. 172.

ÎNVĂLĂTUCIT adj. (Mold.) Încurcat, obscur. Învălătucite cuvintele hrizmosului tău ce vor să însemneze aievea să-mi spui te poftesc. CANTEMIR, IST. Etimologie: învălătuci. Vezi și învălătuci, învălătucitură. Cf. îngăimat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învălătucít adj. m., pl. învălătucíți; f. sg. învălătucítă; pl. învălătucíte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVĂLĂTUCÍT adj. v. încolăcit.

ÎNVĂLĂTUCIT adj. încolăcit, înfășurat. (Văl de pînză ~.)

Intrare: învălătucit
învălătucit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învălătucit
  • ‑nvălătucit
  • învălătucitul
  • învălătucitu‑
  • ‑nvălătucitul
  • ‑nvălătucitu‑
  • învălătuci
  • ‑nvălătuci
  • învălătucita
  • ‑nvălătucita
plural
  • învălătuciți
  • ‑nvălătuciți
  • învălătuciții
  • ‑nvălătuciții
  • învălătucite
  • ‑nvălătucite
  • învălătucitele
  • ‑nvălătucitele
genitiv-dativ singular
  • învălătucit
  • ‑nvălătucit
  • învălătucitului
  • ‑nvălătucitului
  • învălătucite
  • ‑nvălătucite
  • învălătucitei
  • ‑nvălătucitei
plural
  • învălătuciți
  • ‑nvălătuciți
  • învălătuciților
  • ‑nvălătuciților
  • învălătucite
  • ‑nvălătucite
  • învălătucitelor
  • ‑nvălătucitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învălătucit, învălătuciadjectiv

  • 1. (Despre fire) Făcute ghem; (despre pânză, covoare etc.) strâns sul sau val. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu trecu mult și-n lumină răsări mușamaua învălătucită. DUNĂREANU, N. 14. DLRLC
    • format_quote figurat Cînd și cînd, prin ruptura nourilor ce se rostogoleau ca ghemuri uriașe de păcură învălătucită, stelele își arătau strălucirea. ARDELEANU, D. 172. DLRLC
etimologie:
  • vezi învălătuci DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.