28 de definiții pentru învinge

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVINGE, înving, vb. III. Tranz. și intranz. 1. Tranz. A birui, a înfrânge, un adversar (în război); a triumfa, a doborî. ♦ A câștiga o întrecere sportivă, a ieși învingător într-o competiție. 2. A stăpâni, a înfrâna, a domina o dorință, o pasiune, o slăbiciune etc. ♦ A înlătura greutăți, obstacole; a doborî, a birui. 3. Intranz. A reuși să ducă ceva la bun sfârșit; a o scoate la capăt; a răzbi. – În + vince (înv. „a învinge” < lat.).

învinge [At: MOXA, 403/10 / V: (înv) ~nce, ~vence, ~nci / Pzi: înving / E: în- + lat vincere] 1 vt A înfrânge adversarul în luptă Si: a doborî. 2 vt A se dovedi superior adversarului într-o întrecere sportivă Si: a triumfa. 3-4 vtr A(-și) stăpâni o pasiune, o slăbiciune. 5 vt A fi copleșit de o pasiune. 6 vt (Pex) A duce până la capăt. 7 vr (Reg; nob) A se lupta. 8 vt (înv) A ieși deasupra Si: a prevala. 9-10 vtr (Înv) A (se) obliga să plătească o datorie, dare etc.

ÎNVINGE, înving, vb. III. Tranz. 1. A înfrânge, a bate pe inamic, pe adversar (în război), a triumfa, a doborî. 2. A stăpâni, a înfrâna, a domina (o dorință, o pasiune, o slăbiciune etc.). ♦ (Subiectul este o necesitate, o dorință, un sentiment etc.) A doborî, a birui, a copleși; p. ext. a duce până la capăt. – În + vince (înv. „a învinge” < lat.).

ÎNVINGE, înving, vb. III. 1. Tranz. A înfrînge (în război), a cîștiga o bătălie, un război etc.; a birui, a doborî. Herodot ne arată cu cîtă greutate i-a învins Darius pe geți. IST. R.P.R. 34. Oamenii aceștia sovietici... au fost mai puternici decît cele mai puternice arme ale morții, pe care le-au învins. STANCU, U.R.S.S. 129. Să te învăț eu ce să facem, ca să învingi tu pe mama. EMINESCU, N. 10. ◊ Refl. reciproc. Se luară de se luptară pînă ce se obosiră, dar nici unul pe altul nu s-au putut învinge. RETEGANUL, P. I 73. ♦ (Complementul este un abstract) A nimici, a distruge, a înlătura din cale. Alianța dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare constituie acea forță capabilă să învingă împotrivirea forțelor sociale aflate pe cale de dispariție, care se opun aplicării în interesul societății a legilor economice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 326, 3/5. Lupta să-și învingă slăbiciunea. BART, E. 253. ♦ Intranz. A triumfa, a obține victoria. Lenin a arătat că va învinge și-și va menține puterea numai acela care crede în popor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2727. 2. Intranz. A o scoate la capăt, a răzbi. Nu pot mamă-nvinge c-un om, c-un blăstămat de fecior tînăr. RETEGANUL, P. III 37. 3. Tranz. unipers. (Rar) A-l copleși pe cineva dorința de a..., a se simți îndemnat să... Am fost rea și n-aș fi vrut Să te las, ca altă fată, Să mă strîngi tu sărutată? Dar m-ai întrebat vrodată? Mă-nvingea să te sărut Eu pe tine! Pe-ntrecut. COȘBUC, P. I 51. – Forme gramaticale: perf. s. învinsei, part. învins.

A ÎNVINGE înving tranz. 1) A înfrânge într-o luptă sau într-o întrecere; a birui; a bate; a dispune. 2) (porniri, dorințe etc.) A face să nu se manifeste; a birui. /în + înv. vince

învinge v. a covârși cu putere (fizică sau morală): 1. a repurta o victorie: a învinge pe dușman; 2. a rămânea deasupra, a întrece; 3. a domina: a-și învinge mânia, pasiunile. [Lat. VINCERE].

învincésc (mă) v. refl. (ca și înving). Vs. Mă lupt (rev. I. Crg. II, 85).

învíng, -vins, a -vínge v. tr. (lat. vĭncĕre, victum, it. vincere, fr. vaincre, pv. vencer, cat. sp. pg. vencer. V. pre-venc, con-ving, in-vincibil). Biruĭesc, dovedesc, înfrîng, covîrșesc pin puterea fizică: Trăian ĭ-a învins pe Dacĭ în războĭ. Rămîn deasupra, întrec: a-ĭ învinge pe rivalĭ. Domin, înfrînez: a învinge durerile, mînia, pasiunile. – Vechĭ venc, vinc, vînc, ving, vîng; învenc, învinc (și -cesc), învîng. Part. -vîncut, -vencít. Perf. -vincúĭ. La Cant. și vinc, a vinci.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înving, 3 sg. învinge, perf. s. 1 sg. învinsei, 1 pl. învinserăm, m.m.c.p. 1 pl. învinseserăm; conj. prez. 1 sg. să înving, 3 sg. să învingă; ger. învingând; part. învins

învinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înving, 1 pl. învingem, perf. s. 1 sg. învinsei, 1 pl. învinserăm; part. învins

învinge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înving, 1 pl. învingem, perf. s. 1 sg. învinsei, 1 pl. învinserăm; part. învins

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVINGE vb. 1. v. birui. 2. v. izbândi. 3. v. întrece. 4. v. depăși. 5. v. stăpâni. 6. a(-și) domina, a(-și) înfrâna, a(-și) stăpâni. (Și-a ~ durerea.) 7. v. răzbi.

ÎNVINGE vb. 1. a bate, a birui, a înfrînge, a întrece, (pop.) a dovedi, a prididi, a rămîne, a răpune, a răzbi, a supăra, (înv. și reg.) a supune, (înv.) a dobîndi a frînge, a pobedi, a răzbate, a sparge, a tîmpi, a vinci. (Îi ~ pe dușmani.) 2. a bate, a birui, a cîștiga, a izbîndi, (înv.) a vinci. (A ~ în luptă.) 3. (SPORT) a bate, a dispune, a întrece. (L-a ~ la puncte pe adversar.) 4. a birui, a depăși, a înfrînge, a răzbi, (livr.) a surmonta. (A ~ toate dificultățile.) 5. a(-și) birui, a(-șl) înfrîna, a(-și) înfrînge, a(-și) stăpîni, (pop. și fam.) a(-și) struni. (Și-a ~ emoția.) 6. a domina, a înfrîna, a stăpîni. (Și-a ~ durerea.) 7. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrînge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) răzbi, a(-l) toropi, (înv.) a(-l) preacovîrși, (fig.) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ oboseala, somnul.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

învínge (învíng, învíns), vb.1. A înfrînge, a birui. – 2. A domina, a stăpîni, a supune. – 3. A trece peste, a depăși. – Var. (în)vince, (în)vence, (în)vinci, toate înv. Mr. azvingu, asvimșu, azvingere; megl. (an)ving, (an)vinș. Lat. vĭncĕre (Pușcariu 901; Tiktin; REW 9338; DAR); cf. it. vincere, prov., cat., sp., port. vencer, fr. vaincre. Schimbarea cg se datorează analogiei cu vb. aceleiași conjug. (stinge, linge, încinge) al căror part. coincid cu cele de la învince (învins, ca stins, lins, încins). Der. învins (var. învîncut), adj. (biruit; eșuat); neînvins, adj. (invincibil); învingător, adj. (care învinge); învincătură, s. f. (înv., victorie); (în)vinceală, s. f. (înv., victorie). Cf. previnge.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IN HOC SIGNO VINCES (lat.) sub acest semn vei învinge – Eusebiu, „De vita Constantini”, I, 28. Deviză a împăratului creștin Constantin cel Mare, înscrisă sub semnul unei cruci pe stindardele armatei sale, înainte de lupta cu Maxențiu. Astăzi expresia se folosește pentru a arăta calea pe care trebuie să o urmeze cineva pentru a-și realiza un ideal.

LABOR OMNIA VINCIT IMPROBUS (lat.) munca stăruitoare învinge totul – Vergiliu, „Georgica”, 1, 145-146.

OMNIA VINCIT AMOR (lat.) dragostea învinge totul – Vergiliu, „Bucolica”, X, 69: „Omnia vincit Amor et nos cedamus Amori” („Dragostea învinge totul, iar noi să ne lăsăm învinși de ea”).

PERPETUO VINCINT QUI UTITUR CLEMENTIA (lat.) cine iartă învinge întotdeauna – Balbus, „Sententiae”, 147.

VENI, VIDI, VICI (lat.) am venit, am văzut, am învins – Conținutul lapidar al scrisorii prin care Cezar vestea Senatului biruința sa rapidă de la Zela asupra lui Pharnaces, regele Pontului. Expresia unui succes fulgerător.

In hoc signo vinces (lat. „Sub acest semn vei învinge”) – Locuțiune adesea întîlnită ca deviză pe blazoane, pe stindarde, pe embleme etc. E legată de o poveste relatată de cronicarul grec Eusebiu Pamphile în „Viața lui Constantin” (I, 28). Se zice că, în anul 312, cînd împăratul Constantin cel Mare a pornit din Bizanț să lupte împotriva Romei decăzute, ar fi apărut pe cer o cruce purtînd inscripția: in hoc sivno vinces. Constantin a înscris aceste cuvinte pe drapelul lui, pe scuturi etc... și a învins! Astăzi locuțiunea este întrebuințată atunci cînd vrei să spui că în virtutea acestor idei, sau mergînd pe această cale, sau cu această credință, tactică etc. vei izbîndi.

Învins-ai, galileanule! – acestea ar fi fost ultimele cuvinte pe care, rănit de moarte, le-ar îi rostit împăratul Iulian în anul 363 al erei noastre. Acest împărat roman, care luptase cu înverșunare împotriva creștinismului și voise să se restaureze cultul păgîn (din care pricină e și poreclit „Apostatul”), a fost prezentat după moartea lui de către istoricii creștini – în scop de prozelitism – drept un pocăit care recunoscuse in extremis, adică în clipa morții, că biruința e de partea creștinismului. Și întrucît Iulian Apostatul avea obiceiul să numească creștinismul (pe care nu l-a considerat o religie) – galileism, ca aluzie la Galileea unde s-a născut Isus, ultimele cuvinte, prin care împăratul s-a dat bătut, ar fi fost „Vicisti, o, Galilee!” (Învins-ai, galileanule!). În mod serios sau în ironie, expresia e folosită spre a recunoaște că adevărul, dreptatea, victoria sint de partea adversarului. IST.

Omnia vincit amor (lat. „Iubirea învinge toate”) Vergiliu, Egloge (X, 69) – El cîntă dragostea poetului Cornelius Gallus, care, trădat de Lycoris, se retrage în Arcadia, în mijlocul păstorilor, și apoi în pădure, spre a duce o viață singuratică. Dar, zadarnic! Gîndurile și inima lui Gallus se întorc la femeia iubită. Și Vergiliu încheie: Omnia vincit amor, et nos cedamus amori (Iubirea învinge toate, și noi cedăm în fața dragostei). La rîndul lui, Voltaire recunoaște invincibila forță a iubirii în aceste două versuri gravate pe soclul unei statui a lui Cupidon: „Qui que tu sois, voici ton maître: Il l’est, le fut, ou le doit être”. (Oricine-ai fi, iată-ți stăpînul: Este, a fost , sau va fi). Coșbuc, în poemul satiric Dr. Juris, face aluzie la iubirea nefericită a lui Gallus. LIT.

Veni, vidi, vici! (lat. „Am venit, am văzut, am învins!”) – După victoria de la Zala (anul 47 î.e.n.) asupra lui Farnace, regele Pontului, Cezar a trimis la Roma lui Matius o scrisoare cu numai trei cuvinte: „Veni, vidi, vici!” Istoricul Plutarh, care relatează faptul în Viețile paralele („Paralela Alexandru Macedon – Iuliu Cezar”), precizează că Matius, cavaler roman, era unul dintre cei mai devotați prieteni ai lui Cezar. El a adus de îndată vestea la cunoștința senatului. Plutarh mai arată că Cezar n-a alcătuit textul în grabă sau la întîmplare, ci intenționat a scris cele trei cuvinte, spre a sublinia astfel scurtimea și iuțeala luptei. Acest mesaj, într-adevăr celebru prin conciziunea lui, a devenit o expresie universală, care servește spre a caracteriza un succes rapid. Tudor Arghezi scria despre primul cosmonaut: „Omul a venit, a văzut și a biruit!” IST.

Intrare: învinge
verb (VT622)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învinge
  • ‑nvinge
  • învingere
  • ‑nvingere
  • învins
  • ‑nvins
  • învinsu‑
  • ‑nvinsu‑
  • învingând
  • ‑nvingând
  • învingându‑
  • ‑nvingându‑
singular plural
  • învinge
  • ‑nvinge
  • învingeți
  • ‑nvingeți
  • învingeți-
  • ‑nvingeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înving
  • ‑nving
(să)
  • înving
  • ‑nving
  • învingeam
  • ‑nvingeam
  • învinsei
  • ‑nvinsei
  • învinsesem
  • ‑nvinsesem
a II-a (tu)
  • învingi
  • ‑nvingi
(să)
  • învingi
  • ‑nvingi
  • învingeai
  • ‑nvingeai
  • învinseși
  • ‑nvinseși
  • învinseseși
  • ‑nvinseseși
a III-a (el, ea)
  • învinge
  • ‑nvinge
(să)
  • învingă
  • ‑nvingă
  • învingea
  • ‑nvingea
  • învinse
  • ‑nvinse
  • învinsese
  • ‑nvinsese
plural I (noi)
  • învingem
  • ‑nvingem
(să)
  • învingem
  • ‑nvingem
  • învingeam
  • ‑nvingeam
  • învinserăm
  • ‑nvinserăm
  • învinseserăm
  • ‑nvinseserăm
  • învinsesem
  • ‑nvinsesem
a II-a (voi)
  • învingeți
  • ‑nvingeți
(să)
  • învingeți
  • ‑nvingeți
  • învingeați
  • ‑nvingeați
  • învinserăți
  • ‑nvinserăți
  • învinseserăți
  • ‑nvinseserăți
  • învinseseți
  • ‑nvinseseți
a III-a (ei, ele)
  • înving
  • ‑nving
(să)
  • învingă
  • ‑nvingă
  • învingeau
  • ‑nvingeau
  • învinseră
  • ‑nvinseră
  • învinseseră
  • ‑nvinseseră
învince
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
învinci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
învence
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învinge, învingverb

  • 1. tranzitiv A birui, a înfrânge, un adversar (în război). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Herodot ne arată cu cîtă greutate i-a învins Darius pe geți. IST. R.P.R. 34. DLRLC
    • format_quote Oamenii aceștia sovietici... au fost mai puternici decît cele mai puternice arme ale morții, pe care le-au învins. STANCU, U.R.S.S. 129. DLRLC
    • format_quote Să te învăț eu ce să facem, ca să învingi tu pe mama. EMINESCU, N. 10. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Se luară de se luptară pînă ce se obosiră, dar nici unul pe altul nu s-au putut învinge. RETEGANUL, P. I 73. DLRLC
    • 1.1. A câștiga o întrecere sportivă, a ieși învingător într-o competiție. DEX '09
  • 2. tranzitiv A stăpâni, a înfrâna, a domina o dorință, o pasiune, o slăbiciune etc. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Lupta să-și învingă slăbiciunea. BART, E. 253. DLRLC
    • 2.1. A înlătura greutăți, obstacole. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Alianța dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare constituie acea forță capabilă să învingă împotrivirea forțelor sociale aflate pe cale de dispariție, care se opun aplicării în interesul societății a legilor economice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 326, 3/5. DLRLC
  • 3. intranzitiv A obține victoria. DLRLC
    sinonime: triumfa
    • format_quote Lenin a arătat că va învinge și-și va menține puterea numai acela care crede în popor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2727. DLRLC
  • 4. intranzitiv A reuși să ducă ceva la bun sfârșit; a o scoate la capăt. DLRLC
    sinonime: răzbi
    • format_quote Nu pot mamă-nvinge c-un om, c-un blăstămat de fecior tînăr. RETEGANUL, P. III 37. DLRLC
  • 5. tranzitiv unipersonal rar A-l copleși pe cineva dorința de a..., a se simți îndemnat să... DLRLC
    • format_quote Am fost rea și n-aș fi vrut Să te las, ca altă fată, Să mă strîngi tu sărutată? Dar m-ai întrebat vrodată? Mă-nvingea să te sărut Eu pe tine! Pe-ntrecut. COȘBUC, P. I 51. DLRLC
etimologie:
  • În + vince (învechit „a învinge” din limba latină). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.