12 definiții pentru învins

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVÍNS, -Ă, învinși, -se, adj. (Adesea substantivat) Biruit, înfrânt; p. ext. supus. – V. învinge.

ÎNVÍNS, -Ă, învinși, -se, adj. (Adesea substantivat) Biruit, înfrânt; p. ext. supus. – V. învinge.

învins1 sn [At: PANN, E. II, 153/8/ V: ~vencut / Pl: ~uri / E: învinge] 1-5 Învingere (1-5). 6 (Reg; nob) Luptă. 7 (Înv) Prevalare.

învins2, ~ă [At: NEGRUZZI, M.T. 413 / V: (înv) ~ncit, (înv) învencut2 / Pl: ~nși, ~e / E: învinge] 1-2 smf, a (Persoană) care este înfrântă în luptă. 3-4 smf, a (Persoană) care a pierdut locul fruntaș într-o întrecere sportivă. 5 a (Fig) Combătut într-o discuție. 6 a (Fig) Copleșit2 (5). 7-8 smf, a (Persoană) care nu mai are putere de a opune rezistență. 9 smf Supus.

ÎNVÍNS, -Ă, învinși, -se, adj. Biruit, înfrînt; p. ext. supus. Regii țărilor învinse gem cu greu trăgînd în jug. EMINESCU, O. IV 123. ◊ (Substantivat) Învinșii își plecau fruntea în pulbere. SADOVEANU, O. VII 13. E o mare deosebire între pesimismul de la începutul secolului și... adevăratul pesimism al învinșilor. GHEREA, ST. CR. II 300.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învíns adj. m., pl. învínși; f. sg. învínsă, pl. învínse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVINS adj. bătut, biruit, înfrînt, (înv.) spart. (O armată ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

UNA SALUS VICTIS: NULLAM SPERARE SALUTEM (lat.) o e singură salvare pentru cei învinși: să nu spere în nici o salvare – Vergiliu, „Eneida”, II, 354. Îndemn adresat de Enea luptătorilor săi în ultima noapte a Troiei, spre a le trezi curajul.

VAE VICTIS! (lat.) vai de cei învinși! – Titus Livius, „Ab urbe condita”, V, 48. Cu aceste cuvinte și aruncându-și sabia grea în cumpănă, a întâmpinat Brennus, căpetenia galilor, protestul tribunului Sulpicius, care observase cum galii învingători cântăreau cu greutăți false cele o mie de livre de aur, tribut plătit de romanii asediați pe Capitoliu (387 î. Hr.) în schimbul libertății lor.

VICTIS HONOS (lat.) onoare celor învinși! – Formulă de recunoaștere a valorii adversarului învins.

VICTRIX CAUSA DIIS PLACUIT SED VICTA CATONI (lat.) zeii au ținut cu învingătorul, dar Cato cu cel învins – Lucan, „Pharsalia”, I, 128. În lupta dintre Cezar și Pompei, numai Cato cel Tânăr a rămas până la sfârșit de partea învinsului Pompei. Elogiu celui care apără consecvent o cauză, chiar dacă își dă seama că e pierdută.

Intrare: învins
învins adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învins
  • ‑nvins
  • învinsul
  • învinsu‑
  • ‑nvinsul
  • ‑nvinsu‑
  • învinsă
  • ‑nvinsă
  • învinsa
  • ‑nvinsa
plural
  • învinși
  • ‑nvinși
  • învinșii
  • ‑nvinșii
  • învinse
  • ‑nvinse
  • învinsele
  • ‑nvinsele
genitiv-dativ singular
  • învins
  • ‑nvins
  • învinsului
  • ‑nvinsului
  • învinse
  • ‑nvinse
  • învinsei
  • ‑nvinsei
plural
  • învinși
  • ‑nvinși
  • învinșilor
  • ‑nvinșilor
  • învinse
  • ‑nvinse
  • învinselor
  • ‑nvinselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învins, învinsăadjectiv

  • 1. adesea substantivat Biruit, înfrânt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Regii țărilor învinse gem cu greu trăgînd în jug. EMINESCU, O. IV 123. DLRLC
    • format_quote Învinșii își plecau fruntea în pulbere. SADOVEANU, O. VII 13. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Supus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: supus
      • format_quote E o mare deosebire între pesimismul de la începutul secolului și... adevăratul pesimism al învinșilor. GHEREA, ST. CR. II 300. DLRLC
etimologie:
  • vezi învinge DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.