GESTAPO n. pr. n. Poliția secretă politică din Germania nazistă. [Pr.: ghestapo; Var.: Gestapou n. pr.] – Din germ. Gestapo.

gestapo sn [At: SCÂNTEIA, 1947, nr. 740 / V: ~u / P: ghe~ / A și: gestapo / Pl: (rar) ~uri / E: ger Gestapo] Denumire a fostei poliții secrete germane hitleriste.

GESTAPO s. n. Poliția secretă politică din Germania nazistă. [Var.: gestapou s. n.] – Din germ. Gestapo.

GESTAPO s.n. Poliție secretă nazistă. [Var. ghestapou s.n. / < germ. Ge(heim) Sta(at) Po(lizei)].

GESTAPO GHES-STA-/ s. n. poliție secretă nazistă. (< germ. Gestapo)

GESTAPO [pr.: ghestapo] n. (în Germania hitleristă) Secție a poliției secrete. /Cuv. germ.

GESTAPOU n. pr. n. v. Gestapo.

gestapou sn vz gestapo

GESTAPOU s. n. – V. gestapo.

GHESTAPOU s.n. v. gestapo.

Gestapo (fosta Poliție Secretă de Stat germană) [gesta pron. g’esta] (desp. Ge-sta-) s. propriu n., art. Gestapoul

!Gestapo (germ.) [gesta pron. ghesta] (Ge-sta-) s. propriu n., art. Gestapoul

gestapo s. n. [pron. germ. ghe-sta-], art. gestapoul

GESTAPO (prescurtare de la Geheime Staatpolizei), poliția secretă politică în Germania nazistă, creată de Göring, în 1933 și reorganizată de Himmler în 1936. Desființat în 1945, G. a fost declarat, prin sentința Tribunalului Internațional de la Nürnberg (1946), organizație criminală.