Cetatea Neamțului f. V. Neamțu.

Neamțu m. 1. (Muntele), porțiune a Carpaților, desparte basinul Moldovei de al Bistriței; 2. gârliță, afluent al Moldovei; 3. județ așezat în partea de N.-V. a Moldovei: 169.000 loc. Cap. Piatra; 4. (Târgu-Neamțu), oraș în județul cu acelaș nume: 10.000 loc. Spital și fabrică de postav.

Neamțu (Cetatea) f. 1. cetate veche, foarte tare, în județul Neamțu și ale cării ruine se văd pe coasta unui deal la V. de orășelul cu acelaș nume; odinioară, azilul Domnilor Moldovei; 2. mănăstire zidită de Petru Rareș (1530) cu institut de infirmi și de alienați.

Piatra-Neamțu f. oraș în Moldova între munți: 31.000 loc., cap. jud. Neamțu. Comerț de cherestele.

Târgu-Neamțu n. V. Neamțu.

Neamț, m-re în com. Vânători-Neamț, jud. Neamț, importantă așezare monastică și cel mai vestit focar de cultură și artă al Moldovei, întemeiată pe vremea lui Petru Mușat (sec. 14) și devenită un important centru de caligrafi și miniaturiști. În 1497 Ștefan cel Mare a ridicat aici Biserica Înălțării, care s-a impus ca prototip al marilor biserici mănăstirești din Moldova sec. 16. Frescele interioare (1497) constituie ultimul ansamblu de pictură rămas din vremea ctitorului său. În sec. 17-19 aici a funcționat o tipografie, cu un vestit centru de gravură în lemn; astăzi adăpostește una dintre cele mai vechi biblioteci din țară și un muzeu.

NEAMȚ etnic. 1. Neamțu fam.; -ul, ard., 1680 (Paș); 2. Păuna fata lui Nemței și Lupei (Sur XXI). 3. Nemțișor act. fam.(f. jd. Neamț). 4. Nemțoi Gav. (Vr C); Nemcioi, Vladul, 1607 (AO XVIII 43).

NEAMȚULUI, Cetatea ~ v. Neamț (4).