OPINCĂ (pl. -ci) sf. 1 👞 Încălțăminte purtată de țărani, făcută dintr’o bucată dreptunghiulară de piele tăbăcită căreia i se dă forma piciorului și se leagă cu nojițe sau tîrsîne (🖼 3439, 3440); (P): fie-care știe unde-l strînge opinca, fie-care știe mai bine decît altul suferințele, necazurile lui proprii; (P) F pe unde și-a spart dracul opincile, departe de tot, în locuri necunoscute ¶ 2 Ⓕ F Țărănimea, talpa țării: boierii... ridicați firește tot din ~, sînt stîlpii și fruntașii neamului (VLAH.); acum sîntem chemați a purta împreună, tot noi opinca, o stîncă pe umerele noastre (CRG.); nu ești fiu al poporului, ieșit din ~, nepot, strănepot de plugar (I.-GH.); de la vlădică pînă la ~, toți, de la mare pînă la mic [comp. bg. opinŭkŭ].

OPINCĂ, P. 1661 mold. 1780, < subst.