16 definiții pentru ațipi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AȚIPI, ațipesc, vb. IV. Intranz. A începe să doarmă, a fi cuprins de un somn ușor (și scurt); a aromi. – Lat. *attepire (= tepere).

ațipi [At: PSALT. SCH. 422/12 / Pzi: ~pesc și (îvr) ațip / E: ml *attepire] 1 vi A fi pe cale să adoarmă. 2 vi A fi pe jumătate adormit. 3 vi A dormi ușor, cu întreruperi. 4 vi (Pex) A dormita. 5 vi (Pex) A dormi puțin. 6 vt A face pe cineva să ațipească. 7 vr A se aduce pe sine în stare de somnolență.

AȚIPI (-ipesc) l. vb. intr. A începe să adoarmă, a adormi ușor: aseară ațipisem nițel după masă (CAR.); fig.: o clipă doar îi ațipiseră gîndurile ostenite (VLAH.). II. vb. refl. A începe să adoarmă, a adormi ușor: urechile sale astupă, ca nu cumva, glasul sirenelor auzind, să să ațipească (CANT.) [lat. *ad-tĕpīre < tĕpēre].

AȚIPI, ațipesc, vb. IV. Intranz. A începe să doarmă, a fi cuprins de un somn ușor (și scurt); a aromi. – Lat. *attepire ( = tepere).

AȚIPI, ațipesc, vb. IV. Intranz. A începe să doarmă, a cădea în ușoară adormire, a fi cuprins de un somn ușor. Cînd și puii ciutelor Ațipesc prin crîng. Eu mă plec tăcutelor Gînduri. TOMA, C. V. 96. Ațipesc într-un somn bolnav de greu, ca o noapte imensă, cu toate geamurile cerului închise. POPA, V. 153. Eu numai mă lăsasem pe pat, nici nu ațipisem. SADOVEANU, N. F. 88. Ațipea și ea cîte nițel, zdrobită de oboseală, și, cînd se deștepta, tresărea spăimîntată de presimțiri sinistre. VLAHUȚĂ, O. A. 130. Biata noră care de-abia ațipise, de voie, de nevoie, trebui să se scoale. CREANGĂ, P. 7.

AȚIPI, ațipesc, vb. IV. Intranz. A începe să doarmă, a fi cuprins de un somn ușor. – Lat. *attepire ( = tepere).

A AȚIPI ~esc intranz. A fi cuprins de un somn ușor; a aromi. /<lat. attepire

ațipì v. a începe a adormi rămânând în nemișcare: ațipise nițel după masă. [Origină necunoscută].

ațipésc v. intr. (imit. ca și a țipa și țip, șipot, apă care țîșnește saŭ picură. Cp. cu a picura de somn). Încep să adorm, aromesc. – Vechĭ a se ațipi.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ațipi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ațipesc, 3 sg. ațipește, imperf. 1 ațipeam; conj. prez. 1 sg. să ațipesc, 3 să ațipească

ațipi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ațipesc, imperf. 3 sg. ațipea; conj. prez. 3 să ațipească

ațipi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ațipesc, imperf. 3 sg. ațipea; conj. prez. 3 sg. și pl. ațipească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AȚIPI vb. a dormita, a moțăi, a picoti, a piroti, (livr.) a somnola, (înv. și reg.) a aromi, a somnora, (reg.) a ajumi, a mătăli, a mocăi, a ochi, a picura, a pircoti, (Transilv.) a chircoti, (Mold.) a clipoci, (prin Olt.) a mocota, (Transilv.) a știulbica.

AȚIPI vb. a dormita, a moțăi, a picoti, a piroti, (livr.) a somnola, (înv. și reg.) a aromi, a somnora, (reg.) a ajumi, a mătăli, a mocăi, a ochi, a picura, a pircoti, (Transilv.) a chircoti, (Mold.) a clipoci, (prin Olt.) a mocota, (Transilv.) a știulbica.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ațipi (ațipesc, ațipit), vb. – A începe să doarmă, a fi cuprins de somn ușor. Lat. *adtĕpῑre, de la tĕpēre (Candrea, Rosetti, I, 163), poate contaminat cu lat. *adsopῑre (› fr. assouvir și assoupir). Pentru DAR, originea cuvîntului este necunoscută. Spitzer, Dacor., III, 647, îl consideră identic cu țipa și de origine imitativă, opinie reluată de Scriban. – Der. ațipeală, s. f. (faptul de a ațipi).

Intrare: ațipi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ațipi
  • ațipire
  • ațipit
  • ațipitu‑
  • ațipind
  • ațipindu‑
singular plural
  • ațipește
  • ațipiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ațipesc
(să)
  • ațipesc
  • ațipeam
  • ațipii
  • ațipisem
a II-a (tu)
  • ațipești
(să)
  • ațipești
  • ațipeai
  • ațipiși
  • ațipiseși
a III-a (el, ea)
  • ațipește
(să)
  • ațipească
  • ațipea
  • ațipi
  • ațipise
plural I (noi)
  • ațipim
(să)
  • ațipim
  • ațipeam
  • ațipirăm
  • ațipiserăm
  • ațipisem
a II-a (voi)
  • ațipiți
(să)
  • ațipiți
  • ațipeați
  • ațipirăți
  • ațipiserăți
  • ațipiseți
a III-a (ei, ele)
  • ațipesc
(să)
  • ațipească
  • ațipeau
  • ațipi
  • ațipiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ațipi, ațipescverb

  • 1. A începe să doarmă, a fi cuprins de un somn ușor (și scurt). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aromi
    • format_quote Cînd și puii ciutelor Ațipesc prin crîng. Eu mă plec tăcutelor Gînduri. TOMA, C. V. 96. DLRLC
    • format_quote Ațipesc într-un somn bolnav de greu, ca o noapte imensă, cu toate geamurile cerului închise. POPA, V. 153. DLRLC
    • format_quote Eu numai mă lăsasem pe pat, nici nu ațipisem. SADOVEANU, N. F. 88. DLRLC
    • format_quote Ațipea și ea cîte nițel, zdrobită de oboseală, și, cînd se deștepta, tresărea spăimîntată de presimțiri sinistre. VLAHUȚĂ, O. A. 130. DLRLC
    • format_quote Biata noră care de-abia ațipise, de voie, de nevoie, trebui să se scoale. CREANGĂ, P. 7. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.